Tags
anotimpuri, lacrima, manuale, oboseala, România, telefon, tufă aridă
Când te naști în România te obișnuiești cu cele patru anotimpuri ale climei temperate care se succed în fiecare an, no matter what. Unii veți nega această evidență calendaristică și veți spune că de fapt sunt două, ori trei. Prea puțin contează.
Eu mă voi lega de cel de-al cincilea anotimp care vine, deși nu ai nici ce mai vagă idee despre existența lui. Nimeni nu-ți spune, nimeni nu te învață. Nu-l aștepți, nu-l știi, nu-l recunoști. Nu există în manuale.
Cumva, toată lumea uită de el, până când dă cu nasul în tufa aridă de brad, care crește spurcat, uscând o realitate trezită la viață de obicei de un telefon ce vine în stridențe nepotrivite: mama ori tata nu se simt prea bine. Și atunci începe. E anotimpul când părinții încep să obosească și brusc vorbesc o limbă în care devin fluenți peste noapte.
Simți că plouă și deschizi umbrela, însă stropii curg invers, dinspre pământ înspre cer și arunci obiectul inutil, că nu mai ai mâini și pentru el. Ești ud și sărat până-n adâncul sufletului și nici nu știi dacă e oboseala ori lacrima, ori ai devenit dintr-o dată râu și curgi la vale, ca un soi de pui de timp.
Luna răsare doar pentru a lumina discret cutiile de medicamente de pe noptieră și la Favourites ai numărul doctorului de familie și al farmaciei.
Dormi iepurește și te enervezi pe tine când te-ai trezit cu cinci minute mai târziu, iar mama sau tata au apucat să-și ia doctoria fără să vezi tu exact dacă e un mililitru sau doi. Te-au lăsat să te odihnești, că tușești ca o capră în deșert.
Te-ai pune deoparte să le fii carne și suflet, să le fii liniște, să le dai din tine, ori măcar să îți dea voie un pic să le iei tu povara. Să duci tu boala un pic de tot în locul lor. Măcar cinci minute pe zi să le fii carne și oase. Să le fii suflet, să le fii sănătate și să le dai odihna ta și liniștea ta. Și tihnă. Și-un pic de somn în care să nu-i doară. Măcar cinci minute pe zi…
Perfect adevărat. Trist de adevărat.
LikeLiked by 2 people
Nu-i așa? Când ploile curg înspre cer…
LikeLike
ploile curg înspre cer și scrisul se întoarce în rană.
măcar cinci minute umăr ți-aș fi, măcar cinci minute pe zi…
LikeLiked by 3 people
Adina, ai scris ca o adiere pe textul meu. Mulțumesc, draga mea.
LikeLiked by 2 people
Fiecare om are copilăria, tinereţea,maturitatea si bătrîneţea, in gemantanul de lux cu iluzii si vise. Parcurgem firesc etapele.
LikeLike
Sau ne străduim să o facem. Dar așa este. Toți avem pachetul complet și poate iluzii la un punct că pe noi o să ne ocolească zona umbrită.
LikeLiked by 1 person
Autocontrolul si e calea spre vindecare.
LikeLiked by 1 person
Când ploile curg înspre cer,
E semn ca cele patru anotimpuri,
Au devenit al optulea mister,
Iar timpul inverseaza, vise, gânduri…
LikeLike
O metafora frumoasa despre acest al cincilea anotimp. Un anotimp trist Bacovian, prin care parinti si copii, toti trecem, dar ne afecteaza diferit. Unii parinti sufera in tacere protejand copilul pana in ultima clipa. Altii nu stiu cum sa scoata mai mult din investitia “cat am tras eu cu tine cat ai fost mic”. Sunt copii care au carnea si sufletul calit, si trec prin anotimpul durerii ca prin ceva firesc, privind doar inainte. Sunt fii si fiice, care la orice varsta, acest anotimp ii ia pe nepregatite, iar ploile de lacrimi lasa brazde adanci in carnea sufletului. Ei sunt cei ce dau din caldura lor ca sa alunge frigul durerii pentru ceilalti si ies din acest anotimp storsi ca o lamaie. Dar tot sensibilitatea lor ii face sa gaseasca balsamul vindecator, pentru ca stiu ca trebuie sa mai daruiasca din bunatatea si dragostea lor si altor vlastare sau fiinte dragi.
Sunt momente grele, dar nu uita ca exista sprijin, si sa te folosesti de el.
LikeLiked by 1 person
Nu prea știu cum e la alții, la mine nu a fost niciodată un troc. Ai mei mi-au dăruit mereu TOTUL și culmea e că se străduiesc să facă asta și acum.
LikeLiked by 1 person
Am ajuns aici. Am citit rândurile tale si mă doare totul.
Prevedem cumva clipa altfel a vieții si când vine…….. schimba până si schimbarea…… Nu mai stii nimic din ce credeai si contează doar momentul în care e nevoie sa nu clachezi. ….
Un accident cerebral venit neanuntat cu viteza fulgerului întreabă atât : câtă iubire le daruiesti in tăcerea si durerea sufletului?
Sufletul tău sa cunoască ce are de cunoscut si zahărul sa indulceasca ce sarea lasă loc…
Frumos in suflet!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, draga mea! Da, e o perioadă în care nisipul curge diferit în clepsidra timpului. Casa părintească arată și miroase altfel. Totul e diferit. Aștept și țip după primăvară. Pe aia o cunosc! Te pup!
LikeLike
Un anotimp de care ne temem și apoi rămâne dureros în mintea și în inimile noastre. Un anotimp cu două etape, în care jucăm roluri diferite, dar unice de fiecare dată.
LikeLiked by 3 people
Cred că e mai grea neputința în ce-i privește pe cei dragi, (neputința de a-i ajuta, de a intra sub pielea lor și a face curățenie) decât propria neputință. Mă gândesc. Nu știu.
LikeLiked by 1 person
Em, iartă-mă dar nu pot scrie nimic. M-a terminat textul ăsta.
Gând bun!
LikeLiked by 1 person
Nu e nimic de zis. E vina mea. Am vrut să blochez comentariile, dar am uitat pe moment și apoi nu mi s-a mai părut fair să o fac. Eu cred că anotimpul acesta mai are și soare. Mă încăpățânez să fiu sigură.
LikeLiked by 1 person
Draga mea, asa bine te inteleg, incat ma doare iar neputinta. Ce sa spun, ai grija de tine, de voi…
LikeLiked by 1 person
Grija e un termen extrem de subiectiv uneori. Știi? Chiar te întrebi cum se pot dizolva uneori cuvintele și noțiunile și tot. Mulțumesc. :*
LikeLiked by 2 people
Cel mai trist anotimp. Uneori nici nu prinzi de veste ca a inceput, ca s-a si sfarsit. Picaturile alea de ploaie care curg inspre cer ti-au luat de langa tine un chip drag. Si stai sa te intrebi: de ce n-am vorbit cu ea mai mult aseara?
LikeLiked by 1 person
Ești protejat mereu până când nu mai ești, pentru că ploaia o ia în sens invers. Și nu mai știi…
LikeLiked by 1 person
No comment! O fi sau n-o fi suficient, dar prea doare chiarr şi gândul la astfel de situații…
Să auzim de bine!
LikeLiked by 1 person
Așa este. Să auzim de bine.
LikeLiked by 1 person
In situatii de acestea, nu sunt pregatita sa mangai suflete. Nu am suficiente lacrimi sa-ti plang neputinta si nici umeri sa-ti port povara, desi tare as vrea sa te usurez. Nadajduiesc intr-un curcubeu arcuit spre cer, ca un hamac, in care sa-ti legeni linistea si sa asisti la limpezirea cerului. E tot de-ti doresc.
LikeLiked by 2 people
Draga mea, deși am fost pe la tine azi, nu am a apucat să-mi las îmbrățișarea. Mi-e drag sufletul tău aproape. Atât de drag…
Uneori este cum este. Aștept să iasă soarele din nori pentru că mă încăpățânez să cred în el.
LikeLiked by 2 people
Si eu cred in soarele tau. Si daca mai multi credem, va fi bine. Sigur, va fi bine! Te pup pe sufletelul tau incercat.
LikeLiked by 1 person
Trebuie să fie bine. Măcar azi și mâine și săptămâna viitoare și anul viitor… 🙂 Trebuie.
LikeLiked by 1 person
Astăzi este cu siguranţă mai bine. Mâine va fi perfect. Te îmbrăţişez, Em.
LikeLiked by 1 person
știu cum este când începi să înveți că părinții nu sunt nemuritori. așa că tac. să fii puternică îți doresc, cu tot sufletul.
LikeLiked by 2 people
Am zile când nu prea am timp să mă gândesc dacă pot să fiu puternică. (Fie vorba între noi nu prea sunt). Acum e mai bine. Și lungesc momentele acestea ca pe elastic. Doar să strângem niște picuri bune cât să vină primăvara. 🙂
LikeLiked by 2 people
niciodată nu alegem să fim puternici. dar… devenim. este în firea lucrurilor, în finitul vieții…
LikeLiked by 1 person
De ce nu se poate comenta la postarea următoare? Foarte faină! Cred că mulți ar fi avut de spus ceva. Mda…
LikeLike
Rar le tai. Comentariile.
De data asta m-am gândit că nu prea ar fi nimic de adăugat. Ori de ar fi, nu aș mai avea eu ce zice. 🙂 Dacă vrei să spui ceva da ești binevenit. 🙂
LikeLike
Explicațiile tale mă fac să înțeleg şi să tac. E o postare cu circuit închis. Intruşii ar strica liniştea. Iar feedbackul sigur e pe alte canale. Nu-i aşa că a nins la exact două ore dupa ce-ai postat? 🙂 La mine, ca feedback, plouă 🙂
LikeLiked by 1 person
A nins exact după ce am așezat ultima literă.
La tine o fi fost comanda de ploaie. Eu aveam poftă de un șah cu fulgi de zăpadă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sabia celui de-al cincilea anotimp atârnă deasupra capetelor noastre de la naștere. Bine că nu ne dăm seama decât foarte târziu. Altminteri am fi bătrâni, speriați și nebuni încă din adolescență.
LikeLiked by 1 person
Sabia, confecționată din cel mai bun oțel, deasupra noastră. Tot mai vizibilă. Până se prăbușește. Inevitabil.
Și niciodată pregătiți să o primim.
LikeLike
Amară și adevărată observație. Oricât de târziu ar cădea, te ia pe nepregătite.
Am descoperit, cu oroare, că momentul în care devii adult e când a dispărut ultimul părinte.
Sper să nu mă interpretezi greșit, aș vrea să rămâi copilul cuiva până când vei avea 80 de ani.
LikeLiked by 1 person
….tu te poti bate si cu al cincilea anotimp. Sa nu-l lasi sa se instaleze prea bine. Alungă-l. Te imbratisez, dulce-sarat. N-am facut-o, de ceva timp…
LikeLiked by 1 person
Mă bat, fir-ar el de anotimp. Poate vine primăvara asta odată, că pe ea o cunosc.
Te pup, Adriana.
LikeLiked by 1 person
O primăvară frumoasă, cu multe flori și bucurii, dragă Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, Alex! O primăvară bucurie și vouă! 🙂 (te rog să mă ierți pentru întârziere)
LikeLike
Em, e totul bine la tine? 🙄
LikeLiked by 1 person
Mi-e greu să-ți răspund. Mai ales aici. :*
LikeLike
Ok, nu-mi răspunde atunci. Sau nu aici. 😉
LikeLiked by 1 person
O să îți răspund. 😉
LikeLiked by 1 person
Ploua spre cer, sa nu uitam sa privim in jos, la cei care inca ne mai sunt.
Cand am terminat de citit, am sunat-o pe mama. Ieri, luata cu alte treburi nu-i mai dadusem telefonul de fiecare zi…
Sa fii si sa iti fie bine, Em!
LikeLiked by 1 person
Asta e important. Să ne uitam la cei care ne sunt. Distanța asta… Te pup și-ți mulțumesc.
LikeLiked by 1 person