Am pornit târziu și, ca întotdeauna când lucrurile se încurcă, o fac de-a binelea. Se împletesc-împleticesc în felul lor, cu gând poate să-mi facă în ciudă. Cică marțea sunt trei ceasuri rele. No kidding! Or fi undeva pe glob, dar aici lumea e ocupată cu primăvara. Cine are vreme să socotească orele? Se trăiește oricum la secundă. Nu? Și, chiar de aș avea intenția să le număr, n-am decât zece degete la mâini, și ălea ocupate cu volanul.
Am întârziat două ore. Ei și? M-am luat după minte de GPS și m-am împotmolit pe o stradă, habar n-am unde. La margine de Cluj. Coboram din Gruia, de pe lângă Belvedere și Clujul se vedea dumnezeiește.
Ați văzut de sus Clujul în floare? De floare crudă.

„Ce-ai căutat în Japonia? l-a întrebat un prieten pe fratello. Tu nu vezi că ai Japonia în grădină?”
Nu știu cum sunt alte primăveri, dar asta din grădina alor mei și din grădina lui Radu bate toate primăverile.

Și-am mers trei kilometri și jumătate în patruzeci de minute. Bară la bară. Și ce? Dacă viața-ți dă lămâi, fă-ți frate o limonadă! 🙂
O super cafea de la Jogo, „Why you are” (Mihail) torsul încet al mașinii și magnolii făcând cu ochiul complice din curți.
Ați observat că florile primăverii nu-s deloc cuminți? Își arată nurii. Ațâță. Pleznesc toate simțurile cu obrăznicie erotică și ești fericit așa, degeaba. Creierii sunt spălați. Nu mai ai nici o amintire despre alte primăveri când se întâmplă Primăvara. Sub ochii tăi se naște viața. Frumos se mai naște viața și curge spre tine din curți pudice, jenate parcă. Neputincioase. Că nu pot ține-n lesă atâta frumusețe.
Eu? Singurul regret al zilei e că nu am atașat de pleoapă un aparat foto să le fur din frăgezimea înnebunitor colorată. Magnolii și flori de cireș și de caiși. Și flori de măr. Și verde, crâncen de fidel copacilor și tulpinilor de păpădii. Muguri ce pleznesc petale.
Marți. Marți de aprilie. Ce ceasuri rele?