Așa cum știți majoritatea dintre voi, manuscrisul Pașilor se apropie cu repeziciune de momentul în care va deveni carte. Pe cât de simplu mi se pare scrisul, pe atât de complicat și plin de hățișuri mi se pare drumul administrativului, al concretului. Am început să căutăm edituri. Corina mi-a spus că e inflație pe piață, că se scrie prea mult, iar editorii nu mai pot face față avalanșei de manuscrise. Cum răbdarea nu e punctul meu forte și nu am nici cea mai mică intenție să inventez roata, m-am gândit să vă întreb pe voi. Unii sunteți deja autori, deci ați bătut drumul acesta antipatic dintre scriitură și carte cu coperți. Alții sunteți mai în domeniu, ori pur și simplu mai ancorați în concretul românesc. Așa că vă rog să-mi spuneți voi cum ați făcut, să-mi dați sfaturi și idei. Vă mulțumesc. 🙂
Sweet & Salty 
Îmi pare rău că nu pot să te ajut în acest demers, dar pot să-ți urez, în schimb, ”mult succes în îndeplinirea a tot ce îți dorești!” și o zi frumoasă cu spor, dragă Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu îți mulțumesc mult. Gândul bun e cel mai bun. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu am experienţă proprie şi ştii asta. Pot doar să-ţi spun că nu ar trebui să vă orientaţi după editurile “vedetă” pentru că ştiu că ele caută “vedete” şi greu publică altceva. Mă rog, am în cap una singură, cineva a primit un răspuns tranşant în genul “păi nu vă cunoaşte nimeni, cine vă cumpără cartea şi noi cum ne scoatem banii? Nu, nu riscăm.” Dar asta nu înseamnă că trebuie excluse din start.
Ai putea întreba la Herg Benet. Dar dacă Corina e Corina Ozon, atunci editura asta ar cam pica, înseamnă că ştie că şi acolo e cu full options, adică oamenii sunt depăşiţi de câte au de făcut.
Dar dacă nu ţineţi neaparat să apară la una de top şi nu găsiţi nimic şi nu ştiţi niciuna, întreabă-mă când altă soluţie nu e şi-ţi spun eu o variantă. Dar e fără pretenţii. Adică nu se ocupă de promovare, nu e cunoscută. Nici pretenţii mari nu are financiar vorbind. Depinde ce căutaţi voi. Dacă vreţi să atragă atenţia şi numele editurii… nu tiu, nu poci, nu mă plicep 😀
LikeLiked by 2 people
Ai perfectă dreptate. Nu cred că numele editurii trebuie să atragă și știu că asta e principala problemă, faptul că noi nu avem un nume și e un factor de risc pentru o editură de top să promoveze un no name autor. Eu aș dori ca editura aleasă să se ocupe și de distribuire/promovare. Am primit răspuns foarte încurajator de la o editură care practic nu oferă nimic. Mai e și varianta de e-book, dar eu aș dori să fie pe hârtie. 🙂 Sau și pe hârtie. Mulțumesc mult pentru sugestii. Scrie-mi te rog numele editurii (pe e-mail dacă vrei). Să o am, just in case. 🙂 Mulțumesc! Te pup 🙂
Da, de Corina Ozon e vorba.
LikeLike
Din ce ştiu eu, în proporţie de 95 la sută nu face promovare. Ei doar publică, au un număr minim de exemplare sub care nu acceptă în sensul că ar fi scumpă matriţa. Dar numărul e oricum mic, în jur de 100. Oricine scoate mai mult de atât când scoate. Îşi ţin ei nu ştiu câte şi restul îl primeşte autorul. Autorul face ce vrea cu ele, pe ei nu-i interesează câte vinzi şi cât scoţi pe ele, ei nu vând. Asta ştiu sigur. Înainte să îţi scriu mail, lasă-mă să mă informez exact şi când ştiu toate detaliile, le pun pe mail. 😉
Cu tot dragul!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult. Uite, prietenul la nevoie se cunoaște. :*
LikeLiked by 1 person
Trimis mail. Sper că unde trebuia 😀
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Hm, prima care mi-a venit în minte a fost editura Librex. Țin minte că într-un articol (de acum câteva luni) autoarea Natașa Alina Culea ne spunea că editura aceasta sprijină foarte mult pe cei care scriu bine, chiar dacă n-au mai publicat nimic până acum. Nu știu care e situatia acum, dar merita să încerci.
LikeLiked by 1 person
Voi încerca cu siguranță. Mulțumesc mult! :*
LikeLiked by 1 person
Cred că poți încerca și la edituri cunoscute. Dacă manuscrisul e bun, ar trebui să poată lua o decizie înțeleaptă. Știu, însă, de la alți colegi din blogosferă că editurile caută NUME. Nu ai/nu ești, nu te publică. Ceea ce, din punctul meu de vedere, e o mare greșeală.
Dacă vrei să-ți asumi să publici pe banii tăi, găsești unde (vezi modelul expus de Potecuța). Altfel, e mai greu. Însă eu cred că nu imposibil.
LikeLiked by 1 person
Cred că într-adevăr e un cerc vicios din punctul acesta de vedere. Ca și atunci când termini facultatea, vrei să te angajezi dar nu poți pentru că nu ai experiență. Editurile mari probabil că merg la sigu cu autori consacrați și traduceri. Eu nu îmi pierd speranța. Abia am pornit la drum. 🙂
LikeLiked by 1 person
Din limitata mea experiență, pot să-ți recomand editura Waldpress, din Timișoara, al cărui director e un maramureșean de treabă și de care am fost foarte mulțumit pentru ultimul volum din „Povestirile unui maramureșean”. Dacă vrei pe cineva pentru tehnoredactare, îți pot recomanda prin e-mail.
LikeLiked by 1 person
Te rog recomandă-mi prin e-mail și îți mulțumesc mult pentru detalii. Poate îmi dai și numele directorului să îl sun, să vorbesc direct cu el? Mulțumesc mult, Petru! 🙂
LikeLike
Eu personal am ales “self-publishing” -ul, si nu imi pare rau. Din Romania absolut nici o editura nu mi-a raspuns atunci cand i-am contactat.
Iti doresc mult succes cu publicarea cartii, oriunde ai alege sa se intample! 🙂
LikeLiked by 1 person
îmi scrii te rog detalii concrete? Mulțumesc și te pup. 🙂
LikeLiked by 1 person
Am copiat adresa. Iti scriu pe email. Imbratisari de suflet.
LikeLiked by 1 person
Văzut. Șters. Pupici! 🙂
LikeLiked by 1 person
Imi pare rau ca nu iti pot da un sfat. Proiectele mele se rezuma la cateva povesti publicate in volume colective, iar de aspectele tehnice s-a ocupat organizatorul concursului. Iti doresc mult succes!
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc pentru gândul tău bun. Și eu am cam același tip de experiență. 🙂 Să fie! :*
LikeLiked by 1 person
Am lucrat în domeniu. Acuma depinde și de distanță. Îți propun editura WALDPRESS din Timișoara, manager LIVIU CURTUZAN, vechi tipograf. Adresa str. Brândușei nr 17, Timișoara, http://www.waldpress.ro. Telefoane o722.328.672 și 0256.422.247, e-mail
waldpress2000@yahoo.com
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc tare mult. O sa îi contactez. O zi frumoasă!
LikeLike
În acest caz, întrucât tipografia e aproape de locuința mea din Timișoara, pot să trec și să fac o supervizare, o eventuală corectură. Am mai făcut-o și pentru alți cunoscuți.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult pentru oferta generoasă. Eu credeam că locuința e în California. 🙂
LikeLiked by 1 person
E în California, 6 luni pe an, astea-s legile lor. Momentan suntem acasă, până spre toamnă, când mergem la copii. Navetă intercontinentală.
LikeLiked by 2 people
E super naveta asta. Astfel vă bucurați de cele două acasă. 🙂
LikeLiked by 2 people
Cu un efort notabil, 12 ore pe avion și escală la Munich.
LikeLiked by 1 person
Da, cunosc. 🙂 Dar îmi asum. Mă setez din timp, îmi duc de lucru pe avion și nu prea am probleme. Singura chestie e acomodarea cu fusul orar, care doar în Ro e o problemă pentru mine. În Canada dorm bine din prima noapte. 🙂 Aici număr oi cam două săptămâni. 😀
LikeLiked by 1 person
Dorm cu somnifer pe avion. Uneori oprim noaptea la Munich, la hotel și reușim o revenire la normal în vreo două-trei zile. Neapărat trebuie somn în avion, plus gimnastică la membrele inferioare. În Airbus e un etaj inferior, cu toalete și spațiu de promenadă. B-ul 747 e mai înghesuit și cu cozi la…budă.
LikeLiked by 1 person
Congrats S! 3 yrs later and you’ve made it! I wanna say “I told ya!” 😀 All good with you I hope 🙂 hugs, T
LikeLiked by 2 people
Thank you very much for trusting my writing. I missed you. :*
Yeah, it’s okay. 🙂 Big hugs my T.
LikeLike
Ai mei au locuit vreo 6 ani, într-un condo, nu știu ce bulevard colț cu Yonge sau University. Am niște filme cu Huron etc. Și-au luat cetățenie canadiană. Pe urmă fiul meu s-a dus în Silicon Valley, la job. Apoi și-au luat amândoi cetățenia în State, unde s-a născut și nepoțelul meu, care are acum opt ani. Au schimbat San Francisco cu Los Angeles. Cam aventuroasă viața asta. La drept vorbind ne-am acomodat rapid cu Nord America. Fiecare întoarcere în România este o mare decepție. Noroc că există chat-ul. Nu știu cum am putut trăi o viață în România. Timișoara mai e cum e. Eu sunt corcitură, adică neamț, ungur și evreu după mamă, român după tată. Am umblat prin lume, Eurasia, sunt cosmopolit și mă adaptez rapid. Dar…n-a mai rămas mult.
LikeLiked by 1 person
Iubesc California. Am fost de câteva ori și dacă ar fi posibil m-aș muta mâine. Clima, oamenii… Mi-am zugrăvit casa în alb după modelul caselor văzute acolo. Foarte neobișnuit pentru Toronto unde se obișnuiesc culori neutre, cuminți. Nu reușea zugravul să priceapă ce vreau. Zicea alb-alb, dar ce nuanță? Și îmi propunea diferite culori deschise. 🙂
Îmi place și Canada, în special Toronto, dar și eu m-am adaptat rapid, deși nu am vrut niciodată să plec din România. Dar plecarea a însemnat multă libertate și hrănirea dorului de ducă pe care-l port cu mine. 🙂
LikeLiked by 1 person
Absolut. Să ai noroc și sănătate. Canada e-o țară sănătoasă, mai ales partea sudică.
LikeLiked by 1 person
Consternați după atacul din Toronto. Cred că ai mei au locuit tocmai la intersecția Finch cu Yonge, cel mai lung bulevard din lume, Este groaznic. Pe Yonge aveau loc festivaluri rock și folk…Lumea e nebună. Suntem alături de voi. E la modă atakul cu mașina. Trump i-a transmis un mesaj lui Trudeau.
Vigilență! Lumea nu mai e ceea ce a fost!
LikeLiked by 1 person
Și eu locuiesc tot în North York și sunt șocată, ca toată lumea. E drept, nici cel mai safe loc de pe planetă nu mai e safe. 😦
LikeLiked by 1 person
Așa se pare. E îngrozitor.
LikeLiked by 1 person