Când aștepți, timpul se oprește în loc. E un uriaș nesimțit. Nu-l poți urni orice i-ai face, orice i-ai zice.
Stă ca prostu’, fără să știe în ce direcție s-o ia. Iar ție-ți țâțâie fiecare micron din corp.
Când aștepți, timpul te strânge de gât. Îți ia respirația și se transformă în tablou. Picasso.
Când aștepți, din pori îți cresc fire lungi, de lanțuri care te plumbuiesc. Statuie a neputinței ești. Și alături timpul stă nemișcat și-ți tace o tăcută de Gheorghe Mutu. Și nu poți face nimic.

Apoi brusc, o ia la goană ca nebunu’. Mai prinde-l dacă poți! Nu-i chip să te poți înțelege cu el.

Sunt roșie într-un raion de tomate, de toate soiurile. Într-un magazin care vinde doar roșii.