Toronto îmbujorat. Încâlcit în raze de iunie. Înflorit. Aglomerat. Suav îmbobocit și înfrunzit. Babilon: oameni, flori, mașini, reclame și bujori. Betoane și sticlă. Păduri și ape, căprioare și rațe. Și gâște. Grădini sunt străzile. Bujori.
În fiecare zi gândurile mele se rotunjesc în câte-o culoare pe care, pretențioase, o aleg din dulap. Azi gândesc în bujori. Nu pot altfel. Mă pândesc de prin curți ori explodați prin grădini, grăsani și înșirați lucios în alb, roz și vișiniul acela, atât de special încât mă întreb de ce nu se cheamă vișiniu-bujor.
Curioase, niște furnici se rătăcesc printre fustele florilor leneș întinse la soare, ușor indecent răsfirate spre razele ce le alintă moale și cald. E o dimineață de iunie comod întinsă-n oraș, ca untul pe o felie caldă de pâine scoasă din cuptor.
Scandalos se înghesuie în tufe bine crescute, trăgând de mână boboci rotunzi de prea bine, de viață tihnită. Bujor: la vie en rose.
În Toronto pe străzi au înnebunit bujorii. Unde este Tudor Gheorghe?
Și eu am o tufă de bujori albi, în curtea casei părintești. E ca o sărbătoare când explodează. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu știu să fi avut vreodată bujori. Nici la ai mei, nici la bunici. Nu am pus nici eu pentru că mi se par cam trădători. 🙂 Parcă își pierd prea repede petalele. Însă ieri m-au copleșit și am stat puțin de vorbă cu ei. 🙂
LikeLiked by 1 person
Oau! Ce frumuseți de bujori! Bunica mea avea curtea plină de bujori de toate nuanțele. Și ce frumos miroseau! Nu știam că la Toronto sunt atâția bujori. Mulțumiri pentru că ne-ai arătat toate aceste frumuseți. Numai bine și un weekend minunat, dragă Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
Toronto e o grădină botanică. Verdeața generoasă combinată cu pasiunea pentru grădinărit dă o anumită culoare metropolei canadiene. Nu sunt doar bujori. Sunt foarte multe tipuri de flori în fiecare sezon. Eu „m-am legat” ieri, de bujori, pentru că erau atât de grațios deschiși în soarele blând, la ora aceea…
O zi frumoasă, Alex!
LikeLike
Tablouri şi imagini sunt cuvintele tale iar imaginile desavârşesc ceea ce nu poate fi desăvârşit.
🌷
LikeLiked by 1 person
Se numește pictură îmbujorată cu bujori. 😀
LikeLiked by 1 person
Se numeşte în multe feluri. 😊
🌷
LikeLiked by 1 person
Așa este. Îmi tot vine să scriu despre flori. Însă cred că e ușor copilăresc să te legi de petalele lor ca să scrii/spui povești.
LikeLiked by 1 person
Sau profund. Cele mai mici lucruri ne pot spune poveştile lor şi ale altora. Frumusețea şi multe altele stau în micile detalii care, puse unele lângă celelalte, formează acel întreg indivizibil atât de greu de găsit.
🌷
LikeLiked by 1 person
E bine atunci. Măcar o parte din cititori vor înțelege nevoia mea de-a expune flori și cuvinte. 🙂
LikeLiked by 1 person
O parte? Really? 😊 You got to be kidding! 😂
🌷
LikeLiked by 1 person
Ce nebunie vinovată au bujorii! Vin, ne înnebunesc şi pe noi cu frumuseţea lor , apoi se duc lasându-ne nebuni de ei.
LikeLiked by 1 person
Nu-i așa? Cred că de aceea nu mi-am pus eu bujori în grădină. Să nu sufăr la plecarea lor. Îmi place că sunt așa… sănătoși. Grași și frumoși, cu multitudinea de petale când înfloresc. Toate florile sunt sărbătoare, dar parcă ei și mai mult. 🙂
LikeLiked by 1 person
Pentru mine, bujorii sunt sinonimi cu “curtea bunicii” 🙂
LikeLiked by 1 person
Într-un fel și la mine se leagă de copilărie, însă nu i-am avut direct. Nu știu de ce. Sau nu-mi amintesc eu să fi fost și bujori prin grădină. Bunica avea o grădină înflorită maxim lângă casă, cu foarte multe soiuri de flori. Mă fascina una: floarea de pai, pentru că aveam convingerea fermă că doar acolo există. Că e un unicat ce poate fi găsit doar în grădina bunicii. Ceilalți bunici, deși geografic mult mai aproape de ai mei, nu aveau flori atât de fascinante, deși bunu, cum îi ziceam eu era foarte priceput și avea soiuri de trandafiri foarte sofisticate. Pentru un adult era spectaculos. Însă era o grădină atât de atent îngrijită unde nu aveam voie să mă joc. Nu aveam libertatea din preajma florilor de pai. 🙂
LikeLiked by 2 people
Nu știu unde e Tudor Gheorghe, dar să scoată repede o melodie și despre bujori! :)) O mai avem pe cea cu “Țărăncuță, țărăncuță”, dar nu ei sunt vedeta acolo…
Deosebiți și bujorii din penultima fotografie, oare există și la noi în țară? N-am mai văzut.
LikeLiked by 1 person
Așa o explozie botanică… Nu mă pricep, dar aici e o sărbătoare fiecare casă pentru că oamenii sunt foarte pasionați de grădinărit și sunt toate florile din lume în fiecare sezon în fața caselor. Bujorii ăștia, ar merita un cântec al lor 🙂 Da, e simpatică tare „Țărăncuță, țărăncuță”. Te pup Suflețel
LikeLiked by 1 person
M-a surprins asta, când am văzut pe blogul tău. Înainte când mă gândeam la Canada aveam în minte doar păduri și zone înghețate. Puup!
LikeLiked by 1 person
Canada este o țară extrem de frumoasă și de îngrijită, iar clima (la Toronto) e destul de asemănătoare cu cea din România. Și eu am fost uimită să găsesc atâta verdeață într-un oraș de betoane și sticlă. Însă în zona în care locuiesc e atâta verde, ca la țară. :))) Pup
LikeLike
Atunci, ești binecuvântată, poate faci față mai ușor dorului de casă așa. 🙂
LikeLiked by 1 person
Draga mea, dorul îl simt tot timpul, indiferent unde sunt. În Ro mi-e dor de Ca și invers. Iubesc ambele țări pentru că ambele îmi sunt acasă. Poate că nu toată lumea vede frumosul acesta, sau nu în felul acesta. E posibil ca eu să am o bulă mai roz decât alții 😀 . Și cred că și dorul țipă mai tare la mine decât la alții. Văd pe unii care nu au fost în Ro de zece ani, ori și mai mult. Și nu le e dor. Așa, ca exemplu și divagație de la bujori. 😀
LikeLiked by 1 person
Mă bucur că le simți pe amândouă ca pe un cuib. 🙂 Unii nu-și găsesc locul nici după ce schimbă țara.
LikeLiked by 1 person
E complicat. Într-un fel îți găsești cuibul, în altul nu-ți găsești locul. Dar așa e omul: o sursă de căutare și alergare continuă spre fericire, spre cuib, spre liniște… etc. Eu încerc să mă bucur de ceea ce îmi dă Dumnezeu în fiecare moment și să văd plusurile, avantajele, frumusețea. Însă știi cum e: în orice rău e un bine și în orice bine e un rău. Dar viața e atât de frumoasă. Are un singur defect. E ca un bujor. 🙂
LikeLike
Ce frumos te-ai întors tot la ei! Până la Tudor Gheorghe, poate ne ajută altcineva de pe Wp cu un cântec, ceva! :))
LikeLiked by 1 person
Ar fi super. Știi? În loc de „Au înnebunit salcâmii” ceva de genul: „S-au îmbujorat bujorii… ” 😀
LikeLiked by 1 person
Hahaa, da! :)))
LikeLiked by 1 person