Nevoia de păpădii, ori floarea cu amintiri?
Cam extraterestră floare, dacă te transformi în om de știință și studiezi OZN-ul devenirii ei.
E o mireasă în galben ce-și schimbă straiul în spițe de stea când bate miezul nopții. Și evadează în puf cu vântul și cu gândul. E vremea păpădiilor: pune-ți o dorință!

Îmi vine să scriu despre flori. De fapt habar n-am dacă mie îmi vine să scriu despre ele, ori ele au decis să-mi invadeze gândurile și laptopul. Mi-a intrat puf de păpădie în cerneală și-n gânduri.

Păpădia. Definiție: e cea mai prietenoasă floare. Un fel de Golden Retriever al florilor. Special făcută pentru copii. Îmi amintesc ca ieri, deși au trecut o mie de ani de atunci: eram în parc la grădiniță și culegeam păpădii. Ne făceam lanțuri și cununi și ne îngălbeneam năsucul cu polenul călduț și moale de pe florile pufoase. Apoi le vânam pe cele ajunse mirese de stea și ne duelam suflând fulgii pufoși, unii în alții. Și râdeam.

Azi nu mai știu să mă joc. Fac țțțț! când o văd prin iarbă, galben timid zâmbindu-mi. Intru în panică atunci când e pufos alburie, pregătită de zbor. Îmi iau scula specială de extras păpădii și o scot cu grijă. O arunc în sacul de hârtie, să-mi protejez peluza.

Azi nu mai știu să mă joc. Azi nu mai culeg păpădii. Le extrag cu grijă din iarbă și cresc un gazon tuns milimetric, care se ia la întrecere cu covorul de iarbă falsă, de plastic, de la Home Depot.

Azi nu mai știu să mă joc, iar un om a inventat o sculă specială de extras păpădii.