– Mi-e un dor de scris!!!
– Păi scrie!
– Am chef să scriu.
– Cin’ te ține să n-o faci? Ești enervantă!
– Nu am timp. A fost nebunia „Pașilor”…
– Care nebunie? Poate a ta? Ce mare lucru!? Toată lumea publică azi.
– Eh, multă lume publică, dar am așteptat, am avut emoții.
– Aiurea! Parcă poți tu controla ceva. Lucrurile se întâmplă după voia lor, nu după a ta.
– Știu. Dar atunci când te arde, nu te poți culca pe o ureche făcându-ți liniștit treaba.
– Tu nu poți asta. Tu! Tu te stresezi pentru orice.
– Nu chiar pentru orice. Pentru lucrurile importante doar.
– Da? Te stresezi pentru vorba oricărui prost. Pot să-ți spună lucruri frumoase o mie de oameni. Dacă unul îți spune ceva negativ, gata, pe ăla ai tendința să îl crezi. Recunoaște!
– Și ce să fac, dacă așa sunt?
– Să fii mai puternică, de exemplu. Să nu îți pese…
– Ei da, că tu poți! E ușor să dai sfaturi, dar când e vorba despre tine…
– E ușor. Îți amintești de momentul în care ai învățat secretul liniștii?
– Care-o mai fi și ăla?
– „I don’t know, and I don’t care!”
–  🙂
– Ai o singură viață. Și nu poți să placi tuturor.
– Da. Cam așa e.
– Învață să nu îți pese! Să te iubești și pe tine. Și nu uita: orice minune ține trei zile.
– Câte învățături pe secundă!!! Parcă ești mama. Mai lipsește să-mi pui mantre pe oglinda din baie.
– Ți-aș pune pe frunte, să fiu sigură că le vezi. Apropo de mama, nici de ea nu ai prea avut timp zilele ăstea.
– „Pașii”, corectura revistei… așa e.
– Realizezi că ești obositoare cu „Pașii” ăia? Ia mai lasă-i în drumul lor!
Pune mâna și scrie! Bea apă mai multă și mișcă-ți fundu’ la sală, sau afară: fast walking sau copilit* roșii. Ce alegi. Nu! Nu de mâine. Din secunda asta.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

*copilit roșii – ceva ce ține de grădinărit… neinteresant.