Printre multitudinea semnelor de întrebare din sertarul cu nelămuriri, am două intrebări rotunde și mari cât doi pepeni verzi.
Una se referă la cititul pe diagonală.
Voi citiți pe diagonală? Eu nu. Da, dacă-s prea obosită ori, mai ales, dacă nu mă dă pe spate ceva ce citesc, mai fușerlesc niște pagini. Una, două, nouă… dar aia se cheamă că le-am cam sărit. Că nu le-am prea citit, deși ochii mi-au patinat pe rânduri, într-o încercare disperată de a le ingurgita.
Am asistat la situații în care, vorbind cu o anumită persoană despre o anumită carte, să am senzația că ne referim la două subiecte diferite. Să o întreb uimită detalii, ca să mă asigur că suntem pe același tărâm și să se scuze: știi, am citit pe diagonală.
Păi pe diagonală ai și înțeles. Explicați-mi și mie cum e cu acest mod de citit? Cum se face?

A doua întrebare se leagă de carte. Carte clasică de hârtie sau format electronic?
În vacanțele ultimilor ani, am remarcat că lumea împrăștiată pe plajă ori în jurul piscinelor avea în mână telefon sau tabletă. Rare excepțiile cu cartea în mână. Foarte rare.