36

Mă întreb cum poți să nu fii clișeu când te naști, iubești și mori, exact ca fiecare individ dinaintea ta, din dreapta ta, din stânga ta?
Cum poți să nu fii clișeu când durerea a durut și înainte de tine și altul a țipat înainte ta? Când toți oamenii, care au fost, sunt și vor fi, au iubit, iubesc și vor iubi? Când toți au râs, râd și vor râde?
Cum să nu fii clișeu când toate femeile au născut, au fost arse pe rug de trădare și au îmbătrânit dizgrațios într-o zi de toamnă? Toate.
Dragostea se repetă la infinit și roata se reinventează în fiecare luni a săptămânii, iar soarele răsare zilnic. Și luna. E și ea.

10

Cum să nu fii clișeu când ți-e foame și sete și a ai doi ochi cu gene pentru strecurat lacrimi?
Cum să nu fii clișeu când ploaia plouă și avioanele zboară, iar florile revin tot păpădii și margarete în fiecare an?
Cum să nu fii clișeu când toate vorbele s-au spus și toate cărțile s-au scris, iar ochi oricum nu am cât să cuprindă tot?

17

Fac poze cu nemiluita, apoi îmi încarc memoria telefonului și laptopului pentru că fiecare dintre ele are o poveste la care nu pot să renunț. Dacă te uiți la mine în telefon nu vei înțelege în ruptul capului de ce am cinci poze cu aceeași floare. Doar că fiecare rază de soare spune altceva și nu pot și nu știu la care să renunț. Clișeu.

Pădurea mă inspiră. Eu o inspir. Îmi umple plămânii și inima și-mi odihnește ochii obosiți de exces de ecrane. Îmi place natura. Obositor îmi place și o iau cu mine acasă în telefon. Azi eram pe pod și un zgomot ciudat m-a făcut să mă opresc. Nu știam de unde vine. Dânsul ronțăia. Nu prea civilizat, fără cuțit și furculiță, fără să țină gura elegant închisă între înghițituri.

Și după toată poezia răsăritului și-apusului de soare. După petale și artă și sărutări și râs, viața se răsucește brusc obosită, ca o surcică ruptă-n două de omul obișnuit. Cel care nu vede nuanțe și spune scurt și clar într-un mesaj întins pe-o bancă.

34

Asta-i pădurea mea, ori parcul meu azi, la sfârșit de iunie. Nu-mi aparține, dar e a mea pentru că o iubesc, așa cum ale mele și ai mei sunt prin iubire cei și cele pe care îi păstrez în inimă și îi dețin pentru că sunt a lor.

Humber – Toronto – 26 iunie 2018