M-am trezit încărcată de gânduri și neliniști. Mi-am făcut apa cu lămâie și apoi cafeaua. Patru iulie se balansa în mintea mea, se răsucea ca un sfredel și nu știam unde să-l pun. Niciodată nu am avut superstiții majore, idei legate de cifre, de culori, pisici, ori talismane, sau mantre lipite prin casă. Cum să ai superstiții când crezi în Dumnezeu, când soarele răsare zilnic, chiar dacă plouă? Și ce bine e când plouă ori când ninge.
Am o bulă poate mai roz decât a multora, dar, chiar dacă prefer să privesc jumătatea plină a paharului și fac lemonadă din lămâile vieții, nu înseamnă că existența mea n-a fost lipsită de cutremure și furtuni, de prăpăstii adânci ori dureri mistuitoare.
Și nu mă refer la idioții care trec pe aici sau aiurea și li se pare că. Și spun, ca vulpea, că ești curvă când strugurii-s acri. Dar astea-s uscăciunile pădurii, nu frunza verde, sănătoasă.
Iubesc cu tot ce am și tot ce sunt și-mi împletesc sufletul în ceea ce construiesc: om sau carte sau o banală prăjitură cu mere. Dar într-un patru iulie, acum mulți ani mi s-a spus că ar cam trebui să-mi iau lucrurile și să plec. Să-mi iau zborul. Treaba mea unde. Și nu am fost de acord. Adică aproape am făcut-o, că no’ oamenii ăia știau ce vorbesc. Dar m-am încăpățânat și nu doar că n-am plecat atunci, dar nu am mai plecat și-am transformat fierul în pulbere de stele, și cuvintele în necuvinte și frigul în căldură. Și furtuna mi-a tors în palmă, pentru că am domesticit-o puțin. Cinci minute. Atât cât să-mi dea timpul pe care-l merit pe pământ.
Nu te teme, draga bunicii! Și nu m-am temut că nu am știut să mă tem, deși azi când privesc în trecut mă tem și îmi admir orbirea de atunci și știu că Dumnezeu mi-a pus o perdea peste ochi și peste minte ca să nu văd în perspecivă. Să nu îmi imaginez un capăt, ci să-mi privesc doar vârfurile pantofilor și atât. Să îmi admir fiecare pas și să fiu mulțumită cu el. Să nu fac planuri pe zile de mâine care poate că vin, poate că nu vin.
Și-am învățat mult atunci. Și mi-am spus și mi s-a spus că trebuie să mă iubesc. Că trebuie să mă accept așa cum sunt, cu toate darurile pe care Dumnezeu le-a așezat în mine, omul. Să mă respect. Să nu accept în jurul meu decât oameni care mă iubesc. Care îmi dăruiesc și care mă primesc cu drag în viața lor. Să nu accept jumătăți de măsură, jumătăți de cuvânt, jumătăți de oameni, jumătăți de poveste, ori jumătăți de drum.
4 iulie. O zi de care obișnuiam să-mi fie frică. După care am uitat. Am uitat să îmi fie frică și am uitat să mă iubesc. Am strecurat-o prin sertare și amintiri, iar azi am simțit-o. Cu forță am simțit-o. Și am sfințit-o cu lacrimi, pentru că nu am știut niciodată cum să o tratez. Ca pe un musafir? Să o servesc cu o cafea Zavida și să-i povestesc ce-am mai făcut și cât de puternică sunt câteodată? Ori să mă ascund de ea sub plapumă, să tremur la amintirea ei?
4 iulie. O zi de iarnă în vară.
Frumoasa poza,cu steagul Americii.Independenta. Sa nu uiți sa iubești,viata!
LikeLiked by 1 person
Sigur că o iubesc. 🙂
Am luat poza în Quebec, dar mi-a plăcut jocul de imagini, cuvinte și date aniversare. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ce frumos e sa te plimbi prin locuri unde noi nici nu visam. Dar, nu se știe. 🙂
LikeLiked by 1 person
Dacă aici locuiesc… 😀
Nu se știe niciodată, așa cum spui.
LikeLiked by 1 person
Conform teoriei tale o femeie singură, care nu se află într-un cuplu din varii motive, nu are aceleași șanse de a-și transforma visele în realitate. Bănuiesc că se aplică și bărbatului. Nu vreau să deschid o discucție contradictorie, zic doar așa, contemplând răspunsul tău. Cunosc o mulțime de femei și bărbați de toate vârstele care nu sunt căsătoriți.
LikeLike
Iosif, tu ai o calitate fantastică. Aceea de a fi paralel cu subiectul ori cu discuția în sine.
LikeLike
Felicitari!
Pentru modul cum scrii si ne incanti.
Pentru ca esti o invingatoare si ai imblanzit furtuna.
Pentru firea puternica si optimista care te ajuta sa infrunti incercarile vietii.
Pentru unele din scrieri care inspira si intaresc persoane aflate la greu.
Sa te ajute Dumnezeu sa fii multi ani tot asa, sa luminezi fete si suflete, si sa inlocuiesti grimasele unora cu zambete si ras.
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc mult, Mihai! Văd că de fiecare dată când treci pe aici chiar citești textul. Ceea ce se pare că în secolul vitezei și a cititului pe diagonală devine o calitate tot mai rară.
Mulțumesc pentru urări, chiar aveam nevoie azi de cuvinte ca ale tale.
LikeLike
Cât mai multe aniversări fericite cu sufletul plin de bucurie și înțelepciunea bunicilor! Să-ți fie drumul drept și presărat cu împliniri, Em! 😊
LikeLike
Da, aniversările sunt frumoase. Să avem parte cu toții de aniversări fericite!
LikeLiked by 1 person
Să nu mai uiţi să te iubeşti. Dacă nu te iubeşti pe tine nu ai cum să iubeşti oameni, flori, fluturi. Dacă nu ai iubire pentru tine, nu ai de unde să dai altora. Îţi doresc să mai sfinţeşti cu lacrimi de mulţumire, mulţi, mulţi ani, această zi!
LikeLiked by 1 person
Pot să te îmbrățișez strâns pentru ceea ce ai zis? Cuvintele unor oameni speciali îți sunt oglindă. Asta am văzut și simțit citind ceea ce ai scris.
LikeLiked by 1 person
Toată admirația pentru curajul și determinarea ta, dar mai ales pentru omul pe care am privilegiul să-l cunosc și să-l simt prieten. Îți doresc să ai un drum frumos și împlinit, așa cum îl meriți!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, Petru! Pentru cuvinte, pentru apreciere, pentru că îmi ești aproape din prima mea zi de Sweet& Salty. Prietenii adevărați (virtuali sau nu) îți sunt aproape și pe soare și pe furtună. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sînt şi lacrimi de bucurie, de fericire, de rîs.Sub plapumă este loc şi de cuibăreală, de cald, de vis.Si nu-ţi face probleme, griji, toţi cei care îţi trecem pragul iubim împrejurul gîndurilor, visurilor tale şi pe tine.Si nu sîntem puţini.
LikeLiked by 1 person
Sunt niște prietenii speciale între noi, cei uniți de dragostea pentru cuvânt. E, până la urmă, o binecuvântare virtualul acesta care șterge granițele geografice și ne dă posibilitatea să ne întâlnim între propoziții.
Mulțumesc mult pentru rândurile tale pline de miez!
LikeLike
Nu am cuvinte…
LikeLiked by 1 person
Te îmbrățișez! 🙂
LikeLiked by 1 person
Ştii, Em… în egoismul meu, aproape că m-aş supăra dacă te-ai lăsa afectată de trecătorii care aruncă vorbele cum ar scuipa seminţele. Pentru că aş simţi că asta ne-ar priva pe noi de cuvântul ăla care ne face bine. Dacă te-ai supăra şi, pe bună dreptate, ai lăsa cerul tău să se acopere de norii lor, ne-ar ploua şi nouă unde avem atât de multă nevoie de soare.
Ştii cum e când citeşti ceva şi simţi cum se dă la o parte ceaţa de pe suflet? Aşa simt eu când te citesc pe tine.
Să-ţi fie zilele guvernate de vorbele calde ale bunicii, să nu-ţi fie frică. Nici să-ţi iei visul de mână, nici să te laşi iubită, nici să te iubeşti!
Şi să fii mândră că într-un 4 iulie ai domesticit furtuni.
LikeLiked by 1 person
Sigur că mă afectează pe moment. Nu vreau să iți par lipsită de modestie, dar multă lume mă laudă. Uneori primesc cuvinte atât de frumoase, încât mă copleșesc. Cu toate acestea, când câte un personaj aruncă mizerii, mă afectează mult mai mult decât o mie de oameni care mă iubesc. Din fericire e rarisim acest lucru. Și mai trebuie să te uți și la omul care face asta… În fine, mult zgomot pentru nimic.
Mi-ai scris foarte frumos și mă buur mult că am acest efect asupra ta, mai ales asupra ta.
Așa să ne fie zilele, guvernate de vorbe și gânduri înțelepte, să întâlnim în cale doar oameni buni și, cu diplomație, să îi evităm pe ceilalți. 🙂
Mândră? Nu știu dacă pot fi mândră, dar pot să fiu recunoscătoare că acel 4 iulie e amintire, doar el.
Te pup, draga mea dragă!
LikeLiked by 1 person
Eu stau bine cu teoria. La practică sunt ca tine. Sufăr din cauza unui singur cuvânt urât, în ciuda a 1000 frumoase. Dar na, ne putem schimba?
Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc!
LikeLiked by 1 person
Bănuiam eu… ce n-aș da să mă schimb! Culmea e că realizez cât de aiurea e. Că e. Norocul meu e că se întâmplă extrem de rar, rarisim. Sau poate tocmai de aceea, pentru că nu suntem călite. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt frumoase și bune aniversările astea. Ne fac să privim înapoi și să vedem cum eram cu ani în urmă, cum nr-am avântat în anumite hotărâri, cum am șovăit în altele…
Numai bine și aniversări frumoase, dragă Em! 🙂
LikeLike
Eh, asta nu e tocmai o aniversare. 🙂
Dar să zicem…
O noapte liniștită, Alex!
LikeLike
Bună, Em.! 🙂
Dacă despre 4 IULIE ai vorbit atât de elogios ,
abia aștept Ziua de 1 DECEMBRIE ……………..
În altă ordine de idei, îți urez din toată INIMA 🙂
un sfârșit de săptămână SUPERB ! 🙂
ȘTIU că NU-ȚI place FOTBALUL 😦
dar ELIMINAREA Braziliei de către BELGIA
merită comentată ! 🙂
Alioșa ! 🙂
LikeLike
Nu am vorbit deloc elogios despre patru iulie și nu are legătură cu nici o sărbătoare.
LikeLike
Sweet, fiecare avem un 4 iulie al nostru!
Și nu, nu cu artificii!
Doar cu ochii spre vârful pantofilor (o vreme) ! Toți acei care am învățat să ne iubim (și) pe noi, am ridicat mai apoi ochii și am privit cerul, lumea, furtuna-fără teamă ! să redescoperi, în fiecare patru iulie, (măcar) patru motive pentru care ai putea fi iubită !
Uite: 1 – ai o bulă roz,
2- crezi în Dumnezeu,
3- ai uneori atât de multă forță,
4- bei cafea Zavida !
🙂
LikeLiked by 1 person
Nu toată lumea are un patru iulie, crede-mă. Din fericire nu are. Poate un doi, trei, dar patru e foarte aproape de cinci care e nota finală. 😀
Să știi că sunt un om iubit. 🙂 Eu mai uit de mine uneori, dar sunt binecuvântată cu oameni care îmi dăruiesc mult.
Poate de aceea mi-e greu să înțeleg uscăturile. Dar lumea e cum e, cu bune și cu rele, ca o grădină imensă cu de toate, de la spanac la trandafiri, de la urzici la flori de nu mă uita. Fiecare cu rolul ei până la urmă. Și ce nu te omoară te întărește și fiecare experiență te construiește. Și pentru fiecare om răutăcios, sunt alți 703,9786 oameni care te iubesc. 😀 Deci tu ești câștigat. Și asta se aplică fiecăruia dintre noi.
Nu toți avem parte de aceleași experiențe, și nu toți avem puterea să depășim, să învingem anumite situații. Dar așa cum am spus, ori am lăsat să se înțeleagă, meritul nu e al meu, ori a altei persoane ca mine, ci e binecuvântarea divină care ne însoțește și ne știe și scrie destinul.
Nu îmi place să vorbesc despre convingerile mele personale, sunt prea intime. Mi-a fost cumplit de greu să scriu textul acesta, de aceea nu am apreciat cine mi-a pus comentarii din avion, a trânta, fără să citească, am și șters un șir de… în fine.
Eu îți mulțumesc pentru cuvintele tale și îți doresc să-ți fie tot timpul frumos. Nasul în vânt, privirea înainte. Chiar dacă ne mai împiedicăm uneori și ne vedem vârful pantofului. Viața e frumoasă. 🙂
LikeLiked by 1 person
E teamă și e optimism deodată, în rândurile tale. Asta lasă loc speranței…
LikeLiked by 1 person
Nu. Nu e teamă. E doar o amintire pe care am avut curajul să o privesc în ochi. O pusesem într-un sertar și, zăpăcită și veselă cum sunt, pierdusem cheia. 😀
LikeLike
Stiu cat de mult doare un cuvant greu, nemeritat, aruncat catre tine de oameni care nici macar nu se obosesc sa vada dincolo de tine si zambetul arborat ca si cum ar fi o armura menita sa te apere. Uneori iti vine sa te ghemuiesti acolo asteptand cumva sa nu mai simti nimic, sa dispari pur si simplu. Unii, au, asa cum spui tu, capacitatea sa transforme in limonada lamaiile vietii si sa treaca mai departe,bucurandu-se de fiecare clipa in parte si de toate laolalta. Sunt multi sau putini? Nu stiu, dar ma bucur ca tu esti printre ei si tare imi place imaginea ta leganand in brate “o bulă poate mai roz decât a multora”, trecand an de an peste amintirea unui 4 iulie care nu ti-a frant aripile, ci le-a facut mai puternice.
Seara frumoasa, sau mai bine zis, dupa amiaza placuta, Em si poate merge inca o cafea Zavida 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este. Un cuvânt greu te pleznește. Deși nu cunoști în realitate omul. Și mă refer aici strict la virtual. La cineva care nu are nici măcar șansa să îți vadă zâmbetul. 🙂
Cred că fiecare dintre noi îi judecăm pe ceilalți după noi înșine. Și uneori greșim. Greșim pentru că acordăm acelei vorbe grele mai multă greutate decât merită. Când poate nu e decât o scamă dintr-o curte producătoare de scame.
Viața e frumoasă și avem atât de multe lucruri pentru care să ne bucurăm. De ce să ne oprim la umbră, când e atâta soare? Și mă refer la căldura aceea bună, care face să crească inima, care înflorește culori, care face să fie fantastică ceașca aceea de Zavida. Îți mulțumesc mult. 🙂
LikeLiked by 1 person