Tags

, , , , , ,

39724996_2091842297516404_5603044399685566464_n

„M-ai întrebat de ce nu mai scriu. Mi-ai spus că-ți lipsesc cuvintele mele la cafeaua de dimineață. Lângă șase cuburi de zahăr (really, dragul meu?) ai nevoie de gustul de vanilie piperat al cuvintelor mele. Ai nevoie să râzi ori să încerci să mă ghicești printre cuvinte, să vezi cât de abil conduc teatrul măștilor, unde eu și cu mine joc un v-ați ascunselea performant.

M-aștepți să-mi fac ritualul mârâit al dimineții, ai răbdarea aceea (într-o zi îți voi construi un monument al răbdării) să mă trezesc pe bucăți, până-ncep să vorbesc. Abia atunci mă faci să râd. Iar cafeaua mea neagră prinde gust de râsul tău care mă molipsește. Și râdem. Pur și simplu. De un egoism feroce, pentru că unul pentru altul suntem perfecții omenirii. Râdem de ceilalți: personaje caraghioase atârnate ici colo prin Univers. Ori râdem de noi, cu drag.

Îmi vorbești mult și tot ce-mi spui e oarecum sinonimic. Ai putea scrie un manual despre cele două cuvinte, pentru că le-ai frământat cu mâinile tale puternice cât ai putut și cât au putut și ele. Sau mai mult.

Dragul meu, ai observat că uneori, când vorbești cu oamenii de pe alte continente, fusul orar mai înțeapă? Tu ai urme de somn la cafeaua de dimineață, iar ei sunt deja sunt pe planeta apusului de soare. Tu ai ascendent în răsărit, ei în asfințit. Și singur vinovat e vântul care stă în culise și râde tâmp că pionii de șah sunt răsturnați pe tablă.

Ai observat că lumea se teme de vorbe? E singura armă a omenirii. E un nimic ce durează trei zile. De fapt nu vorba distruge planeta, ci frica noastră. Puterea noastră e în surzenie și nepăsare. Oricum lumea trece la alt subiect peste trei zile fix. Știi de ce? Pentru că nimic nu e nou. Nimeni nu mai poate inventa nici roata, nici apa caldă.

Mi-e somn. Azi a fost dintr-o dată frig și-am stat în neștire în fața computerului cu geamul deschis. Perdeaua părea o aripă mare de fluture care se zbate. Avea o mișcare bună, un dans ce-mi dădea ghes și scriam și scriam. Nu mi-am dat seama că mi-e frig, până când mi-a fost prea frig.
Nu ți-am spus prea multe azi…
Mara

P. S. Îți place poezia?”