black-thistles-4-erin-boyle-gardenista

– De mine n-o să scapi! mi-ai aruncat.
Răspunsu-ți-am în gând: „ești țara mea, ești lumea mea, ești punctul x de pe planetă, unde-s cuprinsă între ghilimele, citată fiind corect”.

Un scai pe blugii mei ești. Nu pot scăpa de tine. Nici nu vreau. Blugii-mi arată perfect așa. C-un scai.

Închisu-m-ai între obloanele minții tale. Ventriculele-ți mă cuprind, pulsând vată de zahăr. Mă strâng. Moale și dulce mă strâng și ocrotită sunt.
Cuib mi-ești. Și inimă în cuib îți sunt.
Exil îmi ești. Și bucurie-ți sunt. Și lacrimă îți sunt. Foame și sete mă cheamă.
Scai lipit de blugii mei ești.
– De mine n-o să scapi!
Exil îmi ești. În lacrima și râsul tău m-ai încrustat. Frumos și trainic m-ai încrustat. Căci viață-ți sunt, adânc înfiptă-n mintea ta. Scai gândului încins, ori înghețat. Mereu îți sunt.
Iar tu? Un scai pe blugii mei. Exilul meu.
Blestem și binecuvântare-ți sunt: viață îți sunt, cu bune și cu rele.
De tine n-o să scap: e cheia.

(publicată prima dată aici)