10440773_746558242062530_8055426639029987269_n
E vremea de „în sfârșit”

Poate că toamna și nu tu
Poate că teama și nu tu
Poate că zborul și nu tu
Poate că eu. Nu tu.

e vreme de bun rămas
cu ochi căprui stinși albastru
arunc zale și lanțuri și plec
E vremea de „în sfârșit”

Când te-ai îndurat
și m-ai lăsat
m-ai dezlegat
și zbor. Deși-n cuvânt te-am aninat
in vorbe multe te-am încondeiat
iubindu-te, te-am blestemat
te-am alintat,
m-am zbuciumat

iar tu m-ai condamnat
cu tine m-ai legat.
pe-un leat.

oh, cât am scris,
Cât m-am aprins!
ca un proscris
de dorul tău atins, cuprins, încis…

Te-ai îndurat.
Astăzi te-ai îndurat și m-ai lăsat
să zbor tu m-ai lăsat
și ai semnat
in alb tu ai semnat
și… am plecat.

Pe frunte-am tatuat:
Amnistie!

Temă – Literatura ca utopie – Flash – Amnistie