Să fim nițel mai români, zic. Doar un pic. Să nu vă supărați pe mine. Nu vin cu sfaturi și nici cu lecții de fostă profesoară, ci cu drag după niște zile petrecute într-un miez de nucă. Pentru că e toamnă. Și miezul ăsta a fost românesc și a avut gustul nucilor verzi de care mi-e atât de dor. Indiferent unde s-ar fi petrecut pe planetă, ar fi fost la fel de tricolor, la fel de elegant, la fel de sensibil și vibrant, pentru că au fost voci care cuvântează în limba autentic strămoșească, voci care s-au împletit și n-au avut nevoie de google translate pentru nimeni, indiferent că au curs în litere, muzică ori culoare.
Dragilor, românilor, oameni cu sufletul flămând de frumos, dăruiți-vă vouă înșivă aceste momente, așa cum mi le-am dăruit eu, indiferent unde v-a așezat Dumnezeu pe pământ, că sunteți în România ori împrăștiați de vânturi prin colțuri de lume!
L-am numit miez de nucă românesc, pentru că am fost o mână de oameni, strânși buchet într-un punct din Toronto, la capăt de pământ, departe de România noastră cea de toate zilele și gândurile și dorurile. Și m-am încălzit cu bucuria aceea interioară, amestecată cu mândrie, pe care o poți trăi doar în astfel de momente, când te simți un șurubel dintr-un mecanism frumos ce merge ceas.

A fost ToRo Fest, a doua ediție. Am ajuns acasă bogată, împlinită, cu mintea și ochii adăpați de culoare, de literă, de muzică și mai ales de energia aceea pozitivă a unor oameni frumoși care dăruiesc. Care au mult și dau tuturor, care se comunică zugrăvindu-și sufletele în exterior, ca pe niște căsuțe de turtă dulce.
Am cunoscut oameni extraordinari și am re-cunoscut prieteni dragi pe care-i știam din virtual.

Nota zece organizării, care a îmbrățișat eficient fiecare secundă. Zâmbetele celor două organizatoare nu au dezvăluit munca de Sisif aflată în spatele evenimentului.

Nu am să fac nici un tag, pentru că risc să uit nume și fiecare merită aplaudat individual, însă fac o singură excepție cu pictorița Sophia Leopold Mureșan, un copil frumos de nouă ani, care se joacă genial cu pensula și desenează povești înmuiate în soare. Fiecare tablou vorbește pastelat, inocent, dar divin în același timp.

Și, dacă nu mă opresc acum, o să scriu un roman cu personaje și culori. Și va fi kilometric, de-o să vă lăcrimeze ochii, ca de la ceapă, de la atâta ecran. Mai bine las imaginației voastre filmul dintre coperțile pe care doar le-am colorat timid și vă invit, vă rog, să vă dăruiți voi vouă înșivă, mai mult, bucuria de a fi români. Fiți magnet la tot ce e românesc, indiferent unde trăiți, pentru că, nu doar că e frumos, dar e atât de al nostru.

În cadrul evenimentului a avut loc și lansarea romanului „Pași”. Dacă prima lansare s-a petrecut în cadrul Bookfest – București, exact la apariție,  apoi „Pași” au fost prezenți la diferite evenimente culturale pe teritoriul României, era cazul să le auzim cadența și aici, în țara mea de adopție. A fost un moment emoționant, petrecut într-o zi de toamnă perfectă, iar cititorii români ce trăiesc în Canada au demonstrat că Pașii sunt iubiți și pe continentul nord-american.