Ne-am apucat să facem omletă. Recunosc că eu am fost chef-ul, deși eram musafiră, însă D. iubește gustul pe care-l dau mâncării și voiam să o răsfăț. Rar avem ocazia unei totale libertăți. Asta se întâmplă când suntem doar noi două. Din cauza mea, pentru că primesc mai greu „bilet de voie” de la familie, să plec la ea. Și doar la ea suntem singure, că așa-i în tenis.

Deci am masacrat ciupercile și pus într-o tigaie, baconul în alta și în a treia am pus ardeiul verde – musai verde – și ceapa, tăiate și ele. I-am zis lui D. să bată ouăle cu sare, iar eu jucam la lingura de lemn și cele trei tigăi.

Și, jup! Lovi culoarea. Și pozăăă! Păi dacă avea tricou galben…  Ce puteam să fac? 

Și, la cerere, poze demonstrative. Am uitat să zic că am pus și cașcaval, dar no… doar e omletă și mie îmi rimează. Și da, am făcut poze la fiecare etapă. Psychic me 😀 Parcă aș fi știut că am nevoie să le pun aici. 🙂