Tags

, , , , , , ,

sept new beginnings low res

Se ridică ușor din pat și deschise jaluzelele de la geamurile dormitorului. Acoperișurile caselor o salutară înzăpezite, domestic întinse, ca niște soldați cuminți, ieșiți la pensie. Se spălă cu apă rece și se privi în oglindă. Era obosită, deși dormise aproape opt ore. Oftă încet. Ora 6.43 a.m. Altă zi fără nici un rost… Se gândi că ar trebui să urmeze sfatul prietenei ei. Să-și umple oglinda din baie cu mantre pe care să le spună răspicat: Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești o femeie intelingentă! Te iubesc! 

Fii serioasă! Zâmbi amar, ironizându-se singură. Cum să spună așa ceva? Nu se plăcea. Anii-i umbriseră frumusețea, iar inteligența avea goluri ca o plasă de sârmă. Alegerile importante, prost făcute, îi confirmaseră că n-alesese niciodată prea deștept.

Reveni în dormitor, netezi patul, își aruncă în coșul de rufe pijamaua și intră sub duș. Apa fierbinte îi ridică un pic moralul. Își luă halatul de baie și-și făcu turban dintr-un prosop. Brrr! Erau doar 22 de grade în casă. Se duse în bucătărie. Puse de cafea. Apoi se  îmbrăcă cu mișcări absente. În ea șerpuia o tristețe apăsătoare. Casa urla ca un lup orfan în pădure. Singurătatea rânjea din fiecare colț.
În timp ce cafeaua susura în bucătărie, fără habar de tristeți metafizice, ea își uscă părul. Apoi se răsuci brusc pe călcâie. Ochii ce se uitau la ea erau triști. În inima ei se aprinse o flamă slabă, ca flacăra unui chibrit umed. Le zâmbi încurajator și începu să spună niște platitudini răsuflate, dar nu se putea abține:

– Ești sănătoasă, ai un acoperiș deasupra capului și multe zile in față. Ridică-te! Încearcă. Poți! Știi că poți! De fapt e mai simplu decât pare.

Ochii triști clipiră ușor interesați, nu atât de cuvinte, cât de tonul convingător și hotărât, apoi fără veste se alungiră într-un soi de zâmbet.

– Vezi?  zâmbi și ea. Ăsta e începutul. Mișcarea asta stupidă ce face riduri.

Oboseala se sparse ca un balon de săpun în lumina zâmbetului și auzi mirată câteva propoziții, timid rotunjite în vocale și consoane:

– Sunt frumoasă, sunt inteligentă, sunt o femeie spirituală. Te iubesc!

Trase cu ochiul oglinzii, și aruncă o bezea. Apoi râse de-a binelea, amuzată de joaca ei. Se fardă ușor, folosind un ruj de buze roz, cam îndrăzneț și, foarte serioasă, spuse privindu-se în ochi:

– Acum e momentul unui nou început. Nu mâine, nici luni, nici săptămâna viitoare și nici în prima zi din lună ori la început de an ci exact acum, la ora 8.37 dimineața. Ce să începi? zâmbi. Ceea ce-ți dă liniște, relaxare. Vezi? Nici măcar nu zic fericire, că aia e responsabilitatea Universului. Să fim realiști! EL te ninge din când în când cu praf de stele și clipe răzlețe, stropi de divinitate.

Se uită mirată în jur, ca și cum un soi de nu știu ce trecuse pe-acolo. Casa părea la fel de tristă. Însă în mintea ei înflorise brusc speranța. Aia cu majuscule. Era sănătoasă și cumva, printr-o răsucire ciudată a gândurilor proprii, găsise în ea puterea să se iubească. Găsise curajul pentru următorul pas. Pentru un nou început al vieții ei care, cumva, își schimbase cursul fix atunci. La 8.37 sâmbătă dimineața. Tristețea căzuse brusc ca o piele uscată de șopârlă și zâmbi larg și roz. Avea atâtea de făcut…

Sunt frumoasă, sunt inteligentă, sunt o femeie spirituală. Iubesc!

Tema săptămânii – Un nou început – Em