A-nceput de ieri nebuna
să împroaște cu venin,
despletită, albă, surdă…
să plesnească din senin.

Se întinde ca o vampă
ieftină, fără culoare,
rece, fără sentimente.
Te izbește din parcare

cu-al ei argintat lințoliu
ce-l întinde peste lume.
cerne stelele fărâme
Alb e totul. Fără nume.

Te îngheață cu minciuna
c-ar fi zână de argint,
dar aduce doar răceală!
E un alb imens mormânt,

fără viață, fără suflet
fără sare ori piper
Râde-n ghețuri și-n ninsoare,
iar limbajul ei e… ger

Aibă alții frumusețea
fulgilor dansând agale!
Aibă oameni de zăpadă!
Aibă bulgări și ninsoare!

Dacă vor minunea albă…
să-i inunde doar pe ei,
vraja de argint-a iernii
albul pur, frig și polei!

Mie dați-mi iarba verde,
briza mării-n asfințit
și plimbatul în sandale…
Nu frig și deszăpezit!

Iarna fie-mi doar în poze!
îmi ajunge peste cap
câtă albă minunată
în Canada am gustat.

Săniuțaaa fuge, nimeni n-o ajuuunge! Doar mașina mea stă blocată în trafic ca bleaga, cu roțile de iarnă pufnind nervoase în omăt, scuipând înjurături albe. Ștergătoarele de parbriz nu mai fac față. Pline de zăpadă. Scârța-scârța. Ninge cu nervi. Ninge de sus, de jos, din stânga, din dreapta. Ninge-ntr-un hal!
Ora 3 pm în trafic. Ora 5 pm în același trafic. 10 km în două ore și vreo 50 de poze. Tâgâ-dâm-tâgâ-dâm. Iarnă gri, iarnă gri! Nu credeam c-ai să mai vii.
Hai de-un meteo și de la mine. :)))

(Poze luate la „cald”)