Vezi tu? Despre Cuba ori alte țări calde aș putea vorbi la nesfârșit. Aș avea și poze destule să-mi susțin argumentele albastre ori calde. Asta a fost o vacanță statică. Îmi plac mai puțin vacanțele statice. Mă știi: dor de ducă și lipici la mers. Însă de data asta am citit mult. Mult mai mult decât alte dăți. Lectura mi-a astâmpărat nevoia de cutreierat. Am avut cu mine „temă de casă” cărțile pentru distincția anului – Itaca și câteva cărți noi și vechi din Ro. După luni de zile petrecute în RO, în primele zile nici nu puteam intra in vacation mood.

Dar cartea mi-a fost balsam și muncă și grijă. Am citit și făcut observații pe text și a fost bine. O zi a plouat. Am tras cu ochiul la ocean din vârful patului, îmbrățișându-mi computerul. Și m-am minunat cât de mult vorbește apa. Câte nuanțe îmbracă. Cum își dizolvă linia orizontului când e pe bune cu cerul, de zici că-i una, ori când, dimpotrivă, își marchează scurt și bleumarin teritoriul.
De data asta am fost la Cayo Coco. A doua oară în viața mea când ajung în insula cubaneză și a treia oară în Cuba. O vacanță altfel. Cu mult citit. Scris, dar nu prea mult. Zici că muza mea locuiește acasă, pe strada mea cu nume Departe. Glumesc. Care muză când eu scriu după dictare?

De cum am pus piciorul Jardine Del Rey am simțit aerul cald cum se scurge pe sub hainele prea groase (deh, plecasem dintr-un Toronto de congelator) și văzut zâmbetele brunete de Welcome to Cuba!

Sigur că, după ce am scăpat de bagaje primul drum a fost să vedem oceanul. Prima întâlnire cu întinderea turcoaz e ca un pumn primit în figură. Dar e de bine. Te năucește.

Va urma!