Lecție. Pe o sârmă lungă, lungă, deasupra unei străzi circulate, le vezi înghesuite ca mărgelele pe ață, doar pe un interval de câțiva metri. Nu au nevoie de spațiu, de case mari cu multe dormitoare și camere de oaspeți. Nu. Au nevoie de căldură și de un ciripit aproape. Omul modern, în ciuda confortului suprem la care a ajuns în epoca butoanelor, suferă cel mai adesea de singurătate. E boala secolului. Dacă ar lua exemplu de la micile creaturi…
Îmi spunea o cunoștință virtuală, un bărbat divorțat, cât de mult îi lipsește apropierea fizică de cineva. Nu sexul e cea mai stringentă problemă, zicea el, ci senzația aceea când te plimbi de mână prin parc.
Ai nevoie de puțin. Extrem de puțin ca să fii fericit. Pace îți trebuie și să nu te plouă. Știi cât ai nevoie? Nici măcar atât cât îți pui în valize când mergi în vacanță.
Ai ajuns la concluzia asta după ce te-ai întors din Cuba? 🙂 Da, rămâi în suflet cu ceea îți încântă privirea, și, dacă te mai ține cineva de mână e perfect! 🤩
LikeLiked by 1 person
Concluzia asta o am cam de multă vreme. Azi rândunele mi-au amintit această lecție. Și da, posibil și vacanța să-mi fi dat la mână o metaforă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ca bine zici! Doua valize si-un suflet. Nicti nu stim sa apreciem ce bine ne e. 🙂
LikeLiked by 1 person
Da. E suficient. Însă dorința de a avea, pentru că iarba e mai verde în alte grădini, e greu de potolit. 🙂
LikeLiked by 1 person
Din pacate..
LikeLiked by 1 person
Așa e.
LikeLiked by 1 person
O adevărată lecție! Ele nici nu conștientizează ceea ce exprimă, pentru cei care sunt dispuși să afle, așa cum ai făcut-o, pentru noi toți!
LikeLiked by 1 person
Sunt suflete pure. Drăgălaș de inocente. Eu cred că tocmai inocența pierdută e marea noastră problemă. Sau una dintre ele. 🙂
LikeLiked by 1 person
Și ce puțin sau cât de rar apreciem cu adevărat acel puțin care de fapt înseamnă enorm!
Minunat ai spus, Em!
LikeLiked by 1 person
Da, așa este. Avem impresia că ni se cuvine. Că e al nostru prin definiție. Știi? Oarecum postarea asta se leagă (într-un fel sucit, nu știu dacă și tu simți asta) la discuția noastră de la tine. 🙂
LikeLike
🙂
Exact asta mi-am spus când te-am citit. Exact asta! Și am zâmbit…
LikeLiked by 1 person
Eu am nevoie doar de place, ca-mi place cand ma ploua.
LikeLiked by 1 person
Deci, când ai place, ai și pace. 🙂
LikeLiked by 1 person
Evident, evident!
LikeLiked by 1 person
Cata dreptate ai!
LikeLike
Cred că la aceste gânduri frumoase ar merge de minune o veche și îndrăgită melodie cu Margareta Pâslaru.
LikeLiked by 1 person
Chiar merge. Mulțumesc mult, Petru!
LikeLiked by 1 person