Darul lui Mugur nu putea fi decât vers. Drag îmi e și dor îmi de prezența lui rimată și ritmată de pe blog. Mulțumesc mult, Mugur! Mi-ai făcut tare frumoasă seara!

Îți scriu acuma dintre fluturi.
Am vrut să zbor, să mi te bucuri
Că am intrat în lumea ta,
Dar iată, n-am putut zbura.

Nu pot să zbor, cad printre frunze,
Mă uit în jur, dar nu am unde
Să îmi găsesc loc de odihnă:
Sunt gânduri multe, nu-i de tihnă!

Zăresc o pată luminoasă!
O frunză de agud, frumoasă,
Alături de roșu-arțar
Sau roșa frunză de stejar,
Minuni în pete de culoare,
De gânduri zburând în fuioare
Zburând cu fluturii, în roi,
Versuri frumoase, pentru noi.

Cu Em din Sava tare mult aș vrea
Să stau alături, să bem o cafea
Și să vorbim de multe, vorbe mii,
De Pași… de Ana… Fluturi…
Și ce va mai veni.

Da, am “alergat” printre fluturi și frunze, m-am regăsit în unele idei, am căzut pe gânduri în fața altora, căci nimic nu este facil sau anost în cărțile lui Em. Frumos, profund, “pictat” uneori în cuvinte, așa cum doar ea știe să o facă. Iar mie nu-mi rămâne decât să tac, pentru că nu îmi vin în minte decât anostele cuvinte: “Mi-a plăcut cartea ta!”
Dar încă mă mai bucur, căci în fața mea se află încă o carte marca “Em Sava”, respectiv “Ana”.