E miercuri iar și vă aștept la cafea. Eu o beau amară. Nu din motive calorice. Pur și simplu așa îmi place. Iar de calorii să nu aud, că pe zona asta sunt destul de supărată.
Așa că mai bine să vorbim despre altceva. Să nu ne stricăm buna dispoziție și feng shui-ul de dimineață.
V-am spus că o să vă dezvălui lucruri de culise, din viața aici, ori din experiența mea editorială, ori chiar personală. Știți voi, ca la cafea. 🙂

Noutatea absolută a zilei este Simona Prilogan, un om atât de frumos… Trăiește în Anglia și scrie în română și engleză, proză și poezie. A mai publicat două volume și a colaborat și colaborează la diverse publicații. Cântă la chitară, recită, trăiește povești minunate și în tot ce face pune cu delicatețe mult, foarte mult suflet.
Cartea castanelor este extrem de frumoasă. Odată pentru că versurile curg. Sunt de suflet. Apoi ea cuprinde foarte multe fațete ale vieții, foarte multe emoții și poveste. Uneori filtrează poezia prin propria ființă, alteori este ca un copil ghiduș care observă lumea și o pune pe hârtie cu dragoste, cu detașare, cu ironie, cu haz, cu duioșie. Are o paletă de culori și un soare care răsare chiar și peste ploile londoneze. La modul simbolic, aș numi cartea ei: colecție de castane.
Cartea e splendid copertată și are o grafică de interior foarte în ton cu versurile. Marca Sandra Segal.

P.S. Mi-am promis să fac cadou fiecărui drag din viața mea o carte de poezie. Mai e un pic și vine 8 Martie.
P.S. 2 Vă pregătesc o surpriză! 😉