La o cafea
V-aș invita,
La o peltea,
La o tacla.

V-aș povesti
și v-aș pofti,
V-aș omeni
și v-aș vorbi.
V-aș ocroti
Și v-aș servi
Cu o sarma
C-o baclava
sau… un ceva
ce v-ar plăcea.

Sau poate aș filosofa.
În niciun caz nu v-aș cânta,
că v-aș speria. 🙂

Și nu aș sta.
Aș constata:
că lumea-i bună ori e rea
și viața e așa cum vrea…
Și-am povesti la o cafea,
iar timpul ar uita să stea.
Și eu din suflet v-aș ura
cu tot ce am m-aș bucura

că îmi sunteți.

V-am tot servit.
V-am obosit
Ba cu o carte,
Ca să ai parte.
Ba c-un roman
că e în plan,
Ba poezie,
de drag să-ți fie

C-așa-i românul
(nu ca străinul)
Este poet,
e interpret.
Se bate-n vorbe
Ca și în ciorbe
Eh, și-n sarmale
(Dacă-i de oale)
El știe tot
este în spot…
🙂

Gata! Mă opresc. V-am torturat destul. Dar am avut chef de rime și ritm și v-am servit o porție la minut. Eu nu scriu poezie, v-am mai spus. Deci orice asemănare cu realitatea e pur și foarte simplu întâmplătoare.
Însă mi-au plăcut pe vremuri dialogurile în versuri și mă mai apucă. Cel mai bun era Mugur. Vă amintiți?
Zilele astea mi se pare mie sau e mai subțirel pe blog? Orinu mai știu eu ce e pe aici. Mă bucur că a revenit Renata. Dacă nu o citiți, căutați-o! E super tipă.
Mulți buni nu mai scriu și nu știu de ce. Că scrisul e ca o iubită geloasă.

Bun! Așa cum știți e miercuri și e ziua când mă vorbăresc cu voi. Ați văzut și voi. Am pornit creață. În bucle de vers.

Cea mai recentă veste e că cireșul meu a făcut cireșe și sunt bune, bune. Pietroase și dulci. E lucru rar în Canada cireșul. Cel puțin asta am crezut o vreme, pentru că nu am prea văzut rubensiene roșii în alimentară. Însă, după ce m-am mutat în Toronto, m-am tot întâlnit cu cireși prin cartier. Și, când am „mobilat” grădina, am pus și un falnic cireș. Soiul lui e Stela. Dacă aveți ocazie să alegeți vi-l recomand. Este delicios.
Dacă tot s-au făcut cireșele, am pus cărțile SIONO, pe care le am, în pom și am făcut sesiune foto. Pe FB am pus pozele.

Azi a ajuns la mine și cartea Aurei B. Lupu. Bucurie mare, Aura! Să știi! E așa de frumoasă! Dacă nu o citiți încă pe Aura nu știți ce pierdeți. Coperta făcută de Sasha Segal. O carte completă de la A la Z. E o bucurie de scriitură.

Adevărul că avem niște nume la SIONO, să ne trăiască!

Alt scriitor SIONO- cu două evenimente zilele acestea – este Cristina Dinu. M-a uimit fata asta. E năvalnică în scris. O minte rară. A scos o bijuterie de carte. Sasha Segal i-a făcut o copertă de, vorba lui Răzvan, îți vine să o porți la gât înainte să o citești.
Eu nu sunt neapărat fan al genului science-fiction sau cel puțin așa am crezut. Dar m-a întors cu roțile în sus Cristina. I-am iubit cartea. Este atât de bine scrisă! ATÂT DE BINE! E genul de carte care are toate ingredientele și pe care o strângi la piept după ce o citești. Și te bucuri că o ai. Aș ronțăi tot ce scrie. E un om fabulos, creativă ca o pasăre în zbor. Și motociclistă… Nu zic degeaba asta, pentru că, citind-o, am înțeles niște dimensiuni, am învățat că motocicleta înseamnă foarte multă libertate.

Foarte interesantă! „Copiii viitorului” este a doua ei carte. Creativitatea ei se manifestă pe mai multe planuri. Face obiecte din metal. E o poezie de om, doar suflet. M-a uimit fiecare contact cu ea. Voi credeți în vibrațiile omului cu care intri în dialog? Chiar și virtual.
Vedeți din ce e făcut vulturul din imagine?

În rest viața-i viață cu de toate. Bucurați-vă de fiecare zi pe rând. Și nu uitați să citiți! Nu doar că vă ține memoria fresh, sănătoasă, că e o gimnastică a minții, dar trăim niște vremuri absoult fabuloase. Suntem contemporani cu niște minuni de oameni. Unii sunt la SIONO.