Nu știi tu ce dragă mi-e prezența ta aici…
Ai dreptate, nici eu nu știu. Însă faptul că ești aici și acum – în ACUMUL durerii și deznădejdii mele, în singurătatea mea absolută…
E o luminiță de chibrit pe o planetă pustie.
Nici viteza luminii nu întrece rapiditatea împrăștierii unei vești rele. Și tu știi asta…
Răspândacii cu asta se ocupă, cu senzaționalul.
Senzaționalul e o tragedie întâmplată altuia.
Unii vor să-mi scoată cuvintele cu cleștele, să le spun eu cu subiect și predicat totul totului.
Dar tot nu se pot pune în locul meu.
Se pot pune cu o singură condiție: să fie fix în aceeași postură (da, știu, Doamne ferește!) și să aibă fix aceeași capacitate de a iubi. Ca mine. Că nu toți iubim la fel. Iubim în procente.
De ce nu vorbesc?
Uite, ție-ți spun. Pentru că nu accept ce s-a întâmplat. Nu accept. NU ACCEPT.
Și dacă tac, poate că Dumnezeu îmi apreciază discreția, pufnește în râs și zice: te-am păcălit.
Și râdem amândoi, iar eu îl iert că m-a făcut să plâng atât de mult.
Iar el mă iartă pentru că l-am certat.
Facem pace.
Psihologii spun că sunt încă în faza de negare și NU TREBUIE să vorbesc despre asta dacă nu vreau. Dacă nu sunt pregătită. Că nu trebuie să vorbesc deloc dacă nu vreau. Cu nimeni. Că acum jobul meu, singurul meu job, e să supraviețuiesc. În modul meu. Alegerea e a mea. Hallelujah! – am liberul arbitru.
Crezi că e ușor lucru? Poate pentru tine. Pentru mine nu.
Nici nu știu dacă-mi iese.
Alții se supără că nu le răspund, fără să înțeleagă că pentru mine un pix are acum un kilogram, computerul 20, etc. Că nici eu nu știu ce să fac cu mine, nu știu cum să vorbesc cu mine și când să vorbesc cu mine.
Tu știi că nu am chef nici de mine.
Nu am chef de nimic.
Așa că mi se rupe de oameni, de războaie, de venirea Apocalipsei, de vreo catastrofă ce ar putea distruge universul, de faptul că ar crăpa jumătate din omenire, că ar veni extratereștrii…
Apocalipsa mea a venit.
Unii se supără că nu le răspund LOR în mod special și aruncă în mine cu insistențe și reproșuri mai mult sau mai puțin voalate.
Știi că am pierdut cel puțin o „prietenă bună” cu tăcerea mea? Pun la îndoială sintagma „prietenă bună” pentru că abia acum (în prea târziul vieții mele) realizez că era unilaterală relația.
Am ajutat-o mult. Toți anii mei canadieni.
Acum s-a supărat. Nu mai sunt utilizabilă.
Pagubă-n ciuperci!
Pun pariu că nu e singura. Dar cum ziceam: pagubă-n ciuperci.
Alții, dintr-un exces de zel, îmi scriu rugăciunea lor intimă pe care o adresează lui Dumnezeu. E, adică, la fel cum m-ar adăuga la Cc sau Bcc la e-mail și ca și cum Dumnezeu ar fi ușor retard și ar avea nevoie de toate datele problemei de la ei, ca un sinopsis, ori mai degrabă ca un proces verbal care, în prealabil trebuie semnat și de mine.
Îți dai seama că-mi vine să mă urc pe pereți când citesc scurtul rezumat al tragediei mele?
Ai înțeles de ce m-am supărat pe oameni?
Desigur, nu pe toți, sunt unii care-mi aduc alinare, care-mi trimit cu delicatețe parfum de normalitate și mă așteaptă. Îmi așteaptă timpul. Dau timpului timp și mie ocrotire.
Inima mea a murit. Distopic, în piept îmi bate acum talpa. Impenetrabilă.
Însă de va veni o zi când voi putea iubi din nou, îi voi iubi din nou. Te voi iubi din nou.
Faptul că scriu aici e o gură de oxigen.
Faptul că ești aici, cu mine, mă ajută să respir.
De ce ți-am spus toate astea?
Nu știu. Ți-am zis că eu și cu mine nu ne prea înțelegem.
PS. Nu-mi spune să nu pun la suflet, că nu pun. Că nu mai am.
Observ. La fel cum văd din mașină copacii de la marginea drumului.
Sweet & Salty 
Dacă am fi față-n față și mi-ai da voie, te-aș îmbrățișa și aș tăcea. Așa, nu pot lăsa doar emoticonul ăla care pare că ar vrea să îmbrățișeze.
Fură-i timpului niște timp din buzunare, cât ai nevoie să observi copacii-oameni.
Noi suntem pe aici. Ne bucurăm când ne scrii, înțelegem când nu o faci.
Fii “egoistă”, Em. Nu ai fost până acum, fă-o acum. Ai ajutat pe oricine a avut nevoie, fă acum pentru tine tot ce ai nevoie. Am mai spus, vorbește când vrei, simți și poți, taci când ai nevoie de asta. Locul ăla în care spui că a fost o inimă e încă acolo și va bate iar. Când vei fi pregătită pentru asta.
LikeLiked by 3 people
Sunt aici. Fara asteptari, fara intrebari. Nu stiu daca intr-o zi iti va fi mai altfel, sper mai in pace daca nu mai usor. 💞
LikeLike
Nu stiu de ce, cand si cum mi-ai cazut cu tronc. Ba da, te-am gasit pe Facebook cu scrierile tale frumoase parca rupte din viata mea. Am simtit ca imi cunosti sufletul dinainte de-a ma intalni. Apoi ne-am si intalnit. Cred ca dupa ani buni. Mai tii minte cand iti spuneam ca toti prietenii m-au parasit cand am divortat? Unele s-au temut ca o femeie singura e o amenintare pentru casatoriile lor deja putrede, altele pentru ca poate nu au fost de acord cu mine, ca doar nu traiau ele in papucii mei, altele au ascultat de barbatii lor scandalizati care se temeau sa nu fiu un exemplu negativ pentru nevestele lor. Nu m-am obosit prea mult sa inteleg. Mi-am urmat calea. Stiu ca ma mai plang si acum ca nu am prietene dar nici nu mai pot accepta pe oricine. Asa se intampla dupa cate un hop in viata. Se cern relatiile si prieteniile. Ramane spuma. Tu esti spuma mea, Em si nu renunt la tine. Iti povestesc eu daca tu nu poti si te astept la nesfarsit la o cafea. Fac si muffins daca vrei. Bine, nu asa buni ca ai tai dar incerc.
LikeLiked by 3 people
Oamenii se exprimă în felul lor, fiecare cum poate. Nu sîntem toţi la fel şi o ştii foarte bine. Poate unii nu ştiu să se exprime în scris, alţii n-o ştiu face prin viu grai, dar ceea ce simt ei pentru tine – şi să nu spui ‘milă’, mai ales în sensul ăla peiorativ, că te bat cu prosopu’ ud! – e, din cîte mă lasă să înţeleg propriul suflet, sincer şi profund. Şi-apoi, iubesc şi ei. Tot fiecare în felul lui. Suferă şi ei, tot fiecare în felul lui. Poate că unii înţeleg perfect prin ce treci. Sau poate ar înţelege dacă ar şti exact situaţia. Dar asta nu are nici o importanţă, fiindcă durerea e a ta, şi numai tu eşti cea care trebuie să-i faci faţă, nu ei. Sau…?
Psihologii au dreptate, zic eu. Şi poate că singurul lucru “bun” la mine e că accept imediat lucrurile ireversibile. Poate că logica are 100% cîştig de cauză în asemenea situaţii şi sare peste faza asta căutînd răspunsul cel mai important, în opinia mea: ce facem de acum încolo? Fiindcă, dacă trecutul nu poate fi schimbat sub nici o formă, viitorul poate. Dar trebuie să ne implicăm în asta.
Zic şi eu, cu mintea mea. Un copăcel de pe marginea drumului…
LikeLiked by 3 people
Te iubesc, Em! Nu știu nici să zic, nici să tac. Nu știu. Știu doar că te iubesc și că sunt și voi fi mereu aici. Dacă aș fi acolo, cred că aș dormi pe preșul tău, doar să simți că ai suflete care respiră pentru tine. Nu știu ce să fac, ce să zic, știu doar că te iubesc.
LikeLiked by 3 people
sunt aici, Em, vorbesc cu tine in gand. acolo vorbele curg.
aici cuvintele tac de durere.
LikeLiked by 2 people
Și eu te iubesc. Sunt aici, oricând vrei să vorbești, despre orice, și te îmbrățișez peste mări și țări. Te aștept, cuminte.
Și eu cred că psihologul are dreptate – nu e bine să faci niciun pas dacă nu ești pregătită pentru el. Cine te înțelege, te așteaptă cu răbdare…
E bine doar să știi că suntem aici și te așteptăm.
LikeLike
❤️
LikeLiked by 1 person
Nu ești datoare nimănui, la fel spun și eu. Iar prieteniile ce au nevoie de întreținere, își merită ghilimelele. Când scrii, ce și cum o faci, toate stau la alegerea ta. Când simți că îți mai eliberează din presiunea câmpului emoțional (care în astfel de situații ajunge să fie sufocant), atunci este în regulă, fă-o! Dar să nu te silești pentru noi, cei care îți declarăm dragostea și susținerea noastră. Să nu-ți zici că-i musai să ne răspunzi în vreun fel. Noi suntem frații și surorile tale de suflet n-am avea nevoie de cuvinte, înțelegem prin simțire. Cu atât mai mult cu cât și nouă ne vine greu să le găsim pe acelea potrivite. Am fost doar la un pas ca în locul acestei bâguieli pe care o încerc acum, să așez un simplu emoticon, o inimă. Așa-mi venea. Numai tu să știi că în spatele unor tăceri respectuoase nu stă placida indiferență, ci inimi calde și vibrante. Sunt oameni care te iubesc, îți sunt alături, însă aleg cuviincios să tacă. Crezând că astfel pot spune ei, încă și mai multe decât ar reuși-o prin câteva sărace vorbe.
LikeLiked by 2 people
Dragă Em,
Dacă ai simți, măcar o clipă, cât de multă lume te iubește, cât de mulți suntem îngrijorați și triști să te știm într-o atât de mare suferință sufletească, poate nu te-ai simți singură într-un ocean al durerii. Trăiește departe de lume, dacă asta simți că e bine să faci acum, dar nu uita că lumea se gândește la tine cu dragoste și cu respect pentru durerea ta. Gândește-te la Ana ta, Em, la durerile din viața ei, la forța și la iubirea care au crescut în ea, la puterea și la împăcarea găsite în inima ei. Dă-ți timp, Em, dar te rog să nu uiți că suntem aici. O mare de gânduri bune se naște în jurul tău.
Timpul nu vindecă, timpul are doar darul de a ne face să ne obișnuim cu rana, să ne împăcăm cu durerea. Te îmbrățișez strâns, Em, te îmbrățișează strâns o lume întreagă! ❤️
LikeLiked by 3 people
Draga mea, dragă, habar n-am avut, adîncită cum sunt în propria-mi revoltă și supărare. Aș vrea să-ți spun că totul va fi bine, dar nu știu, nu mai știu dacă mai am puterea să influențez viața cu gîndurile mele. Tot doar să te îmbrățișez strîns, așa cum aș vrea să fiu eu îmbrățișată, deși sunt doar o mama că inima făcută praf. Ce zici? Vom fi bine amîndouă și poate că la capătul acestei curse vom lăsa în urmă tot răul și, cine știe, poate ne vom îmbrățișa pe bune la un ceai, unde vom sta și vom povesti față în față. Putere multă, ”Ană” dragă.
LikeLiked by 1 person
Sunt aici, Em! ❤️🤗
LikeLike
Doar sunt aici și vreau să știi că sunt.
Arunc un vers, o frunză dusă-n vânt,
Un gând frumos, de vrei să îl primești,
Și-apoi aștept, ca să ne spui povești
Despre o Ană sau despre un dor,
Sau despre fluturi și de frunza lor.
LikeLiked by 2 people
ca de la mama la mama îți spun ca nu știu ce să spun… mai bine tac și mă rog să găsești puterea să mergi mai departe. Unde? Nu știu…cred doar ca trebuie să-i dai timp timpului să poți să găsești acel ceva care să te facă să te dai jos din pat din nou.
LikeLike