Eu sau tu – Me or you — look around!

by Iubibilul

Poveste ilustrată cu un protagonist frumos, pufos și înfoiat. „Lupta” s-a dat între mine și el, un hotărât luptător pentru drepturile… pescărușilor. Cum s-a făcut prea cald, după câteva ore petrecute pe malul lacului, am plecat la casa mea, lăsându-l stăpân pe… situație. Detalii mai jos, pe blogul Monicăi, care a venit cu ideea generoasă de a-și găzdui prietenii. Cum e extrem de confortabil la ea, am trecut și eu puțin…

Ce cauți tu în viața mea, pe plaja mea, pe iarba mea? – What are you doing in my life, on my beach, on my grass? Nu răspunde. O fi surdă? – She doesn’t answer. Is she deaf? Cum să mă înțeleg cu ea? – How can I talk with her? E țara mea, e zona mea, […]

via Eu sau tu – Me or you — look around!

Gând neinspirat

thRJZAL9AU

Te iubesc!
Acum. Atât avem: acum
Nu știu de mâine va aduce scrum.
Nu știu să spun.

Nu-ți pot promite viitor,
nu pot să-ți spun decât: mi-e dor
îmi ești, îți sunt.
E absolut.
E praf de stele în sărut
și eu iți sunt.

Și te blestem să-ți fie dor,
când brațele-ți mă înconjor,
să-ți fie dor!
să nu mai poți de dor!

N-am cheia zilelor de mâine,
nu pot să mint în jurăminte.
Îți sunt. Atât e tot ce pot să-ți dau.
Nu știu de mâine pot să stau
ori voi pleca…

Azi sunt a ta.

Stop!

stop

Cuvinte ce trebuie puse pe frigider!!! Musai!
În plus am nevoie zilnic de exerciții: o oră, cu voce tare, în fața oglinzii: nu-uri și cuvinte cu p și f. Da. Exact acelea.

Am ajuns să mă scot din sărite. Eu pe mine. Enervant de politicoasă și diplomată și serviabilă și bla și bla și bla…
Prietenele mele, mai colorate în limbaj, că-s oameni și ele, s-au hotărât de Revelion să mă facă să zic p.. hfefeș, adică la masculin, cum ar veni.
Eu? M-am codit, ce m-am codit, dar nu era loc de întors. Afumate, gălăgioase și insistente, muzică și dans… deh, petrecere… așa că la unu, doi și trei…. tare și răspicat trebuia să zic.
Și am trișat, adică am zis Pola (Paula în engleză așa sună. Nu?) Bruiajul de fond m-a ajutat. Ele fericite: mission accomplished… Am zâmbit, am sughițat și… Pola!!!
Nu! Nu se mai poate!!!

Azi. Ieșeam de la cumpărături și un cerșetor mi-a cerut mărunt. Eu nu prea am cash cu mine, așa că-n portmoneu câteva monede, sub un dolar. Jenant.
I-am dat totuși, cerându-mi scuze. Mi-a mulțummit omu’ fericit. Iar eu???
După ce că-mi cerusem scuze i-am mulțumit!!!! Dohhhhh!!!!!
De ce? În virtuatea inerției. Habar nu am de ce.

Nu. Trebuie să am o discuție serioasă cu mine în fața oglinzii: nu, și nu, și nu și fjeore, fheff și pdfaf și pfgehee.

Păi nu? Viață-i asta?

Printre picături…

„…prin lacrimi se liniștește văzduhul inimii…” am citit undeva.
Azi a plouat pe strada mea. Și…

TRISTEȚE IMPERIALĂ

1

STROPI DE ȘAMPANIE – S-AU ÎMBĂTAT CULORILE GRĂDINII…

2

PARALELE PERPENDICULATE GÂNDITOR

3

DIAMANTE

4

DORINȚE ZEMOASE

5

FEMINITATE ABSOLUTĂ

6

SECRETE ÎN PAȘI ROZ

7

S-AU APRINS LĂMPILE DE DIMINEAȚĂ

9

MÂȚE PLOUATE… CU PUȚIN MOV

10

AGRESIVITATE

11

GÂND RUȘINOS CU ZVAROVSKI

12

HOȚUL

13

RÂS CU LACRIMI

14

IMACULATA, SAU MAICA ȘI PRUNCUL

16

Singularitatea singurătății

20160730_193559

singurătatea mușcă…
te mușcă în cele mai neașteptate și nepotrivite momente.
în cele mai neașteptate și nepotrivite locuri.
în cele mai neașteptate.
și nepotrivite.

3

se ascunde în grădina ta perfect verde
pe care o uzi cu grijă în fiecare dimineață,
și atunci e singurătate în verde

5

se năpustește din cerul albastru chior de august
și atunci e singurătate albastră

9

se prelinge prin vorbele celor din jurul tău
și atunci e o singurătate care vorbește și vorbește…
obositor de flecară…

20160731_131430

singurătatea mușcă

are dinți ascuțiți
cred că-și curăță regulat dantura perfectă.

20160724_125846te mușcă atunci când ești în brațele iubitului
sau când vorbești cu cel mai bun prieten.
mușcă tare
de-ți dau lacrimile, surprins.

e expertă la mușcat
te mușcă atunci când zâmbești, sau alergi
te mușcă exact când vrea mușchiul ei.

Nu are nici un respect față de om
mușcă atunci când o apucă foamea, sau setea.
Și o apucă des.

20160710_095749

Click-Click!

Lumea mea e alcătuită din litere, culoare, poveste, simțire și parfum. Exact în ordinea asta, la miimi de zecimale unele de celelalte.
Lumea mea nu conține numere. De aceea eu sunt ușor (?!?) greșită. Uneori stau cu capul în jos și croșetez șerpuiri de poveste. Oamenii sunt cu toții extrem de frumoși.
Nu crezi? Ia privește-i cu capul în jos.
În lumea mea se nasc povești spuse, sau nespuse. Și, uneori (doar dacă sunt încăpățânate)  le pun pistolul la tâmplă pentru un happy-end strident. Pentru că nu cred în probleme fără soluții. Singura excepție de la marea regulă este plecarea. Oricui și oricând.
Dar mă gândesc la ea mâine. Câteodată, când fac nopți albe, mi se întâmplă și mie să mă bat de mâine și atunci nu am cum să o evit. Dar e prețul venirii. Nu poți intra fără să ieși, nu poți deschide fără să închizi, nu poți lua fără să dai…
Suntem existențe concentrice, învârtiți într-o nesfârșită muzică astrală, deși în inocența noastră credem că nu știm dansa. Suntem firimituri… mai insignifianți decât zborul de fluture, dar ne rotim cu importanță în jurul soarelui personal, până apunem.

Explozie de roz bon-bon, bombițe mătăsoase de grâu de primăvară…  de august…

14.jpg

Visând la tine….

20160730_195119

Spre Mecca…

spre Mecca

De-a v-ați-ascunselea.

13

 Costume de baie toamnă-iarnă…

20160724_171502

Plictiseală în cuplu…

plictis în cuplu

Îți dau papucii!!!

20160809_110723

Matrimoniale:

8

Iubire imposibilă

9

Narcisism

a4

Offf! Singurătate…

20160710_095749

Dragoste necondiționată.

a3

Stop-cadru!

Când trece soarele pe lângă tine, întinde discret piciorul și pune-i piedică. Se va lungi cât e de mare și rotund printre flori și se  va bloca în vară.
Se va uita la tine mirător-supărat, doar că tu vei fi bine ascunsă în spatele ochelarilor de soare, așa că va căuta în altă parte „vinovatul”.

INSPIRAȚIE

20160807_105431

ȘI EU UNDE PARCHEZ????

20160808_092743

OUL DE DINOZAUR

20160809_120456

CIOCU’ MIC!

20160809_122909

POCĂINȚĂ…

wrong direction

VENIM!!!

venim

COLOANA INFINITULUI

20160730_194159

ÎNCOTRO MĂ ÎNDREPT?

1

ȘI CERUL CADE PESTE NOI….

și cerul cade peste noi

COMOARA ASCUNSĂ

20160731_101856

DE DOI ORI DOI, SAU DOI PLUS DOI…

matematică impiedecat de doi ori doi sau doi plus doi..6

PUFOȘENIE ÎMPUFOȘITĂ PUFOS…

ORANGE

ADOLESCENȚĂ

138
      -THE END – THE END – THE END – THE END – THE END – THE END – THE END –  

Fericirea… așa de aproape…

22Uneori paradisul e la o aruncătură de băț. La mine aruncătura de băț e la optzeci de kilometri de casă. Și pentru bucata asta de paradis 100% fac eforturi supra-naturale pentru gena și genetica mea, care ar mai dormi cel puțin încă cinci minute. Calc cu nerăbdare kilometri-impediment dintre mine și paradisul meu personal.

Cafeaua, muzica și traficul de dimineață mă țin în priză, iar rezultatul este undeva deasupra cuvintelor, silabelor, literelor:  îmi iau micul dejun pe malul lacului, singur umanoid, dar nu sigură pentru că pescăruși, gâște și rațe își desfășoară existența semi-domestică ignorându-mă, sau acceptându-mă în peisaj. Și sunt fericită. E o singurătate asumată, care mă umple de satisfacție până în vârful degetelor. Culoarea și energia marină, soarele de august, care mușcă cu poftă din umăr, sau din picior, când mă prinde, clipocitul valurilor de stânca aflată la o jumătate de metru de mine, îmi confecționează cumva starea aceea de bine, care nu lasă loc minusurilor. Și nu gândesc. Absorb. Sunt pe pilot automat cu stare de zâmbet interior, de bine. Cu o carte la mine, cafeaua (paradisul meu obligatoriu trebuie să aibă o cafea bună) și mai nou un caiet și două pixuri.


Plaja e impecabil curățată, cerul impecabil albastru, muzica valurilor impecabil cristalină și eu impecabil de eu. Singurătate impecabilă. Timpul se dilată când ești singur. Devine mai personal. Mai al tău. E o negociere pe care o câștigi cu el, pentru că nu împarți nimic. Te scalzi în egoismul tău și îți place. Îmi place. Delicios.

9

Un vaporaș alb se vede la distanță. Culorile sunt catifea. Cred că aș putea scrie fără ochelari. Doar că degetele au uitat să țină pixul în mână, sunt neputincioase, se bat unele de altele, dau cu stângul în dreptul și mâna rămâne în urmă la dictare. După câteva rânduri mă doare. Mă mir. Nu mai știu să scriu. Îmi scutur mâna și fac câteva mișcări cu degetele, să le dezmorțesc.
La tastatură scriu repede, foarte repede. Dar cu pixul e greu.
4
O albină îmi dă târcoale. De fapt nu mie, ci rucsacului meu de plajă colorat. A făcut o pasiune subită pentru el.
Până și albinele își complică existența și se îndrăgostesc de cine nu trebuie?
O fi o zăpăceală generală în căutarea fericirii. Eu, o fricoasă prin definiție, m-aș speria în mod normal de insecta, posibil agresivă, dar o ignor. Azi am o pace interioară care nu permite nici un sentiment negativ. Știu că totul e bine.7

Privesc lacul poleit în soare, casele pastel de pe mal, albe și ele în depărtare… Pe alee trece un bărbat cu un câine. E un fel de Saint Tropez aici. Un orășel mic pictural, perfect la ora opt și jumătate dimineața: apă, vaporașe, bărci, plajă, case cochete în depărtare și o liniște pufos protectoare. De ce Saint Tropez? Nu știu. N-am fost acolo. Dar așa trebuie să arate. Cred.
***
Intru în apă. Brrr! Primul contact cu pielea înfierbântată de soare… Dar știu că e impresia de început. Apa e foarte curată și caldă. Sunt singură și mi-e bine. Am iluzia unei piscine imense, lacul e al meu, doar al meu. Văd totuși în depărtare pe cineva în apă. Așa de departe că nu pot să disting trăsăturile.
***
Înot puțin. Văd plantele din apă. Apoi dintr-o dată mi-e frică. Ideea de monștri marini… Dacă? Văd dunele formate de nisip. Am senzația că văd un șarpe. Însă e o șerpuire de nisip.
Ies. Mă așez turcește pe bancă și scriu. Mâna și pixul par a se împrieteni. Deocamdată nu prea e chimie… dar, perseverență…14
Încep să apară oameni.
Stau turcește, udă pe bancă și fac o chestie ciudată: scriu. Cu un pix. Scriu de mână într-un caiet.
Mi-e bine.🙂

10

Azi!

2

Phiii! E ziua mea.
Phiii! Și am știut? Nuuuu!!!!
Azi se fac doi ani de când… Da. Fix doi ani de când am lansat în spațiu primele mele litere bloggeristice. Notificarea de la WordPress mi-a amintit mulțumit că zbor. Formulă tipică, șablon, dar eu chiar zbor. Și ce mai zbor… de-mi pierd fulgii și mai dau și cu capul de….
Acum doi ani am intrat îndrăzneață, ca omul care se știe singur într-o încăpere mare și se poate juca nestingherit. Am strigat: „Ecooooo!!!”, gândindu-mă că nimeni nu mă aude, așa că pot și falsa dacă vreau. Însă imediat am auzit răspunsuri. Vorbele mele s-au întors pe alte aripi și alte voci. Că am descoperit o altă lume, populată cu oameni minunați, voi știți. Doar voi sunteți cei care…
Nu mă pricep la statistici, la bilanțuri și nu știu dacă cifrele care curg în jurul meu au vreo semnificație, dar pentru un motiv pe care nu îl înțeleg le voi scrie acum și aici:
69 251 vizualizări
24 905 vizitatori
10 070 like-uri
8 837 comentarii
273 articole
401 followers/abonați
râs și plâns
prieteni de suflet
bătăi de inimă
adrenalină uneori
și da… nervi, sau supărare câteodată.
Mă tenta să scriu câteva vorbe despre unii dintre voi, că vă iubesc tare. Dar, cu capul în nori cum sunt, mi-e teamă că aș putea uita ceva, sau pe cineva. Așa că nu voi scrie. Vă mulțumesc cu niște vorbe total nepotrivite, tocite și clișeice rău,( care mă zgârie când mi se spun… dar ce vină am eu că le-a spus altcineva înaintea mea?)
Vă mulțumesc că existați!!! xoxo

Parfumul tău…

testing[1]

Prima impresie… Parfum
Culoare, zâmbet, mișcare, voce și firește… parfumul tău.
Întipărește-te în mintea lui… parfum
Alege-te pe tine: Parfum!
Semnează-te pe pielea lui. Parfum
Incită-l… parfum
Iubește-te… parfum
asortează ființei calitatea parfumului care te dizolvă în mintea lui
care-l învață să vorbească limba ta – parfum.
NEAPĂRAT parfum.
Psi știe, e pasionată. Înțelege limbajul delicat al parfumului, la fel cum înțelege cuvintele.
E… adevărat.
Ea dăruiește cuvinte și azi… parfum.
Dacă nu o cunoști (mă îndoiesc), dar dacă totuși nu o cunoști du-te aici.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 415 other followers