Frunzele-mi plouă pe-afară…

fall-leaves2

E toamna care-mi bate-n gene
și-mi ninge noaptea la fereastră,
necopăcind prea multă vreme
cu frunza și cu vremea noastră…?

E toamna care-mi curge-n vene
și-mi vindeca cuminte vara,
torcându-mi ploile-n privire…
întunecând devreme seara?

E toamna care-mi scrie-n palmă
și-mi mângâie tăcută gândul,
nestrugurind dulceața zilei…
înfiorând brumat pământul?

Miaaau!

30

Când vrei să faci jogging și o pisicuță hotărâtă îți taie calea, nu se numește ghinion, ci sesiune foto. Dânsa a venit fugind la mine, m-a obligat să mă opresc și să mă joc un pic cu ea. Asta da personalitate felină!
Pisicuțele obțin întotdeauna ce vor. Miau!😀

(N-a fost ușor să o fotografiez, pentru că nu o interesa să fie vedetă, ci să fie iubită un pic.)

4847454240393733

E aici

(I)Invazie de struguri în grădina mea. Struguriada
Dulce, absolută, fierbinte. Bogată. Mieros pastelată. Matură, parfumată, rotundă în forme, trezind simțuri și dorințe…
Toamnă. Frumoasă și blândă. Generoasă. Leneșă în culoare, proaspătă în dimineață.
Ați observat? Chiar e aici. Ea.

„… aşternând pământului haina ei cu trenă lungă de culoarea vântului, s-a ivit pe culme Toamna, zâna melopeelor, spaima florilor şi Doamna cucurbitaceelor…” (Topârceanu)

(II)Ratoniadă. Invazie. În fiecare noapte vin grași și aventuroși, atrași de aroma dulceții boabelor verzi. Anul trecut am făcut tot ce mi-a stat în putință să scap de ei. Și am învins. L-am sacrificat pe Nichita, vocea mea, somnul meu, Cayenne Pepper, clor, saci de nailon. Dar am învins.
Însă m-a ajuns blestemul lor: dulceața de struguri. Sisifica muncă a extragerii sâmburilor din struguri. Boabă cu boabă. Fierbere nesfârșită. Iar în final un zmâc de dulceață obișnuită. Nimic spectaculos.

Anul acesta am cedat. Îi împart cu generozitate cu ei. Să fie toată lumea mulțumită. Doar că degeaba sunt ei ratoni, că-s și cam de porci. Scuipă peste tot în grădină, pe iarbă, pe scaune, pe masă, pe unde apucă, cojile de struguri. Că nu le plac.
Eu zilnic curăț. Mătur și spăl cu furtunul. Dacă vreau să folosesc și eu grădina. Și vreau…

La anul voi vedea…

Pe locuri! Fiți gata! Staaart!!!

14192703_1083123828438402_2341804063144519721_n

Începe SuperBlog!
În primăvară am trecut și eu proba focului. Nu vă ascund: e greu. E frumos. E adrenalină. Agitație. Concurență. Competiție. Cursă contracronometru, e proba care te călește din toate punctele de vedere. Înveți despre ceilalți, dar și despre tine. Aștepți notele mușcându-ți buzele. Descoperi oameni frumoși. Te încadrezi în timpul acordat la o tema dată. E suspans. Acțiune. Cercetare.  Creativitate. Concurența e strânsă, pentru că mulți dintre participanți sunt buni. Chiar foarte buni.

Tu cum ești? Cum te-ai diagnostica? Ai curajul să te compari cu ceilalți?

Nu am crezut în viața mea că aș putea scrie despre Freon. Nici nu știam ce înseamnă. Sau despre termoviziune. Dar ai surse de inspirație care te ajută. Și când primești subiectul mintea-ți toarce. Cuvintele se așază în ordinea firească și construiești cu migală subiectul. E inspirație (creativitate) dar și transpirație (căutare de surse).
Atașezi poze, linkuri. Și construcția e gata. Articolul se lansează.

E o provocare ce nu poate fi ratată. Luați-vă avânt: Pe locuri! Fiți gata! Start!

sustin300px

Întrebare

Worry_dolls[1]

Nu înțeleg ce anume îi face speciali pe oamenii speciali din viața noastră. În principiu ei sunt la fel. Au mâini și picioare, glume sau filosofii de moment și ochi ce uneori scânteiază. Toți, în linii mari, sau mici, se conduc după constituția bunului simț, toți visează fericirea și mușcă furat câte o iubire mai mult sau mai puțin interzisă. Sunt iubiți și urâți, bârfiți, sau ignorați.
Toți oamenii se nasc, mănâncă, dorm și mor. Fiecăruia îi răsar visuri pe pernă dimineața. Toți privesc prin același tunel luminița pâlpâindă a speranței, care apune ultima. Labirinturile lor sunt la fel de întortocheat-încâlcite și toți le înjură cam pe la cinci după-masa. Când simt că nu mai au putere să-și care crucea.

În concluzie oamenii, posesori de mâini și picioare, de buze înzestrate cu vorbe, de ochi adaptați lacrimei, sunt copii la indigo.
Altruiști, egoiști, îndrăgostiți, disperați, fericiți, ori adânc deznădăjduiți.

Și atunci: ce anume îi face speciali pe oamenii speciali din viața noastră?

On/Off sau „Te urăsc cu dragoste și patimă”

12744236_1538311269800105_4379747690458260772_n

Suntem la computer. Amândoi. Eu în pat, abia trezită, în mov de satin, unduind leneș pe sâni și pe coapse. Ceașca de cafea pusă imprudent, lângă mine, pe cearșaf, sprijinită ușor de picior. M-ai atenționa să o pun pe noptieră, știu. Lângă cafea am un biscotti cu ciocolată, din care ți-aș da să muști râzând, ca să te opresc să-mi faci observație. Ai mușca zâmbind, știind exact că vreau să-ți cumpăr tăcerea. Mă știi pe de rost. Mă citești printre rânduri. M-ai asculta moale. La fel de moale ca materialul unduind cald pe pielea mea.
Tu? (continuarea…)

Pe mal. Încă…

21

Hai să fugim în lume… de lume… până ne pierdem frunză cu funză…
E toamnă. Vezi?
A răsărit septembrie și ți-a grizonat ușor tâmplele… s-au copt merele… Sunt dulci strugurii…
Hai să fugim în lume… de lume. Să ne desfrunzim în copaci… dimineața.
Să ne întortochem unul pe altul, unul în altul, unul de altul… seara.
Iar oameni să fim puțin, doar cinci minute pe zi, cât să ne bem cafeaua.
Să ne înălțăm ramurile spre nori, cât de mult putem, și să râdem cât să ne fim soare…
Hai să fugim! Alege o barcă!

… că…

172

Noi: stăpânii absoluți ai clipei. Și ai amintirilor de prin buzunare…
MÂINE, cu ale lui planuri, timid se-ascunde sub semnul lui POATE. La umbră.
Incert. Rușinat. Dependent de un DACĂ. De un PROBABIL.
AZI și ACUM mi se zbat în palmă… palpabile, pufoase.

Le modelez cum vor mușchii mei și… ai tăi, dacă ai norocul să încapi în ecuație. Dacă…        Le modelez după regula MEA, fără gând de ce va zice lumea MÂINE, fără morală, ori convenție socială… Fără lege… fără…
AZI și ACUM mi se zbat în palmă…

Le modelez cu un pic de lacrimă, cu râs și dorință. Muzical și colorat. AZI și ACUM trăiesc după legea mea…  Încerc…

Ieri, rest de gânduri…
Mâine, balast de imaginație. Larvă în devenirea lui ACUM.
Așa cresc mari visurile în fluturi.

Jocul are patru pioni: AICI, ACUM, EU și TU.
Nu trișa!!!

MÂINE… nisip în clepsidră, la pachet cu povestea: „a fost odată ca niciodată…” și de va mai fi….  poveste se va povesti…. și-am încălecat…. ș-am spus… așa….

Gânduri învârtite pe sub mână. La negru…

Eu sau tu – Me or you — look around!

by Iubibilul

Poveste ilustrată cu un protagonist frumos, pufos și înfoiat. „Lupta” s-a dat între mine și el, un hotărât luptător pentru drepturile… pescărușilor. Cum s-a făcut prea cald, după câteva ore petrecute pe malul lacului, am plecat la casa mea, lăsându-l stăpân pe… situație. Detalii mai jos, pe blogul Monicăi, care a venit cu ideea generoasă de a-și găzdui prietenii. Cum e extrem de confortabil la ea, am trecut și eu puțin…

Ce cauți tu în viața mea, pe plaja mea, pe iarba mea? – What are you doing in my life, on my beach, on my grass? Nu răspunde. O fi surdă? – She doesn’t answer. Is she deaf? Cum să mă înțeleg cu ea? – How can I talk with her? E țara mea, e zona mea, […]

via Eu sau tu – Me or you — look around!