• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Category Archives: A fi scriitor

Așa cum era

06 Wednesday Apr 2022

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Catchy

≈ 7 Comments

Draga mamei, de atunci nu mai suport pianul. Mi se face stomacul ghem și acum. La creierul meu nu ajunge muzica, ci presiunea turbată a unor clape plesnite peste bot cu sete de o cucoană nebună. Chopin îmi face pielea de găină, Mozart îmi dă stări de vomă. Știu că nu mă înțelegi și mă bucur că nu mă înțelegi, că tu iubești muzica până peste poate. E, până la urmă, un dar divin.
Doamna avea două fete pe care nu le băga în seamă.  Ele, sărăcuțele erau frumușele și blânduțe ca două picturi de Romako. Una de șase, cealaltă de opt ani. Stăteau lipite ca două mămăruțe zgribulite pe o frunză înghețată și se uitau cu ochii mari și albaștri la mă-sa, o străină lipită de casa lor luxoasă, o nebună ce cânta ca apucată de dimineață până seara. Nervos. Cu patimă. Non-stop. O iubeau, că alta nu aveau. Se temeau de ea, că era descreierată. Se ridica de la masă ori din cele mai banale situații, de multe ori din mijlocul unei discuții, de exemplu începea să-mi spună ce să cumpăr de la piață, se oprea năucă, se uita la mine ca și cum n-ar mai fi știut cine sunt, îmi întorcea spatele și se năpustea asupra clapelor ca și cum aia ar fi fost lupta ei cu viața.
Domnul îi era plecat în străinătate de unde venea cu bani mulți, dar degeaba. Oricât aducea, doamna tot nu era mulțumită. Crunt de geloasă pe plecările lui, pe viața lui de fante, cum zicea, îi făcea zilele un chin. Nu știu de ce avea ciuda aceea turbată pe el și nici de ce l-ar fi vrut acasă, pentru că nu-l suporta sub același acoperiș. Domnul era modest ca înfățișare,  aș zice șters. Mijlociu ca statură, cu un început luminos de chelie. Avea tenul foarte alb și din cauza asta, probabil, scăfârlia lui părea fosforescentă. Mereu umbla însoțit de o servietă din piele, pe care nu o lăsa din raza lui vizuală. Nu știu ce purta acolo. Părea important. Odată a uitat-o acasă. S-a întors panicat, roșu la față, gâfâind. A cuprins-o cu dragoste și a plecat, fără să zică nimic, deși fetele își făceau temele lângă mine, iar nevastă-sa zdrăngănea în sufragerie. Interesant, dar îmi amintesc mult mai bine cutele din piele bej și modelul cataramelor aurii, decât trăsăturile lui. 
Și, pe cât de zgomotoasă îi era cucoana, pe atât era el de tăcut. O singură dată și-a ieșit rău din pepeni și a dat cu pumnul în masă, de-au sărit pe podele cănile de cafea și s-au făcut cioburi. Cucoana a înghețat din pălăvrăgeala ei smiorcăită și plină de reproșuri. A trântit ușa după el și nu s-a mai întors două săptămâni. A revenit la fel de tăcut. Aceeași umbră cu chelie fosforescentă și servietă de piele. 
Deși cucoana îl temea, ea era cea care-l înșela cu cine apuca. Vorba aceea: hoțul de hoț se teme. Sau poate nesiguranța o împingea la gesturi definitive și reprobabile. 

Recenzie – Aventurile lui Andrei

23 Wednesday Mar 2022

Posted by sweet & salty in A fi scriitor

≈ 3 Comments

Am descoperit-o pe Corina Moisei în momentul în care am citit recenzia făcută de ea „Anei” mele.
Azi mi-a făcut surpriza și bucuria scrierii unei recenzii pentru micul meu șoricel.
Mulțumesc frumos, Corina Moisei-Dabija!
Recenzia este pubicată aici.

Ce dulce și frumoasă este copilăria învăluită în mii de îmbrățișări calde, în somn dulce și în pupici furați de pe obrazul bucălat al unui bebeluș. Scriu aceste rânduri și în minte îmi vine imaginea mamei, care mă îmbrățișează în drumul său spre muncă și îmi spune cât de fericită e să mă aibă în viața sa. Cumva aceste momente s-au întipărit în memoria mea, în ADN-ul meu de copil ascultător, alături de povețele spuse de părinți și bunici. Am crescut cu frumoasa senzație de a fi un copil iubit cu multă sinceritate, fără rezerve, dar și în duhul respectării unor reguli. Bunica mă învăța mereu că omului harnic Dumnezeu îi pune pâinea în traistă și îmi amintea mereu despre fata babei și fata moșneagului. Acele vremuri demult apuse îmi învie și acum în minte, ținându-mă conectată la tot ce înseamnă patrimoniu și cumințenie.

Mi-am amintit de toate povețele sale când am descoperit cartea „Aventurile lui Andrei”, semnată de autoarea Em Sava, apărută la editura Siono, în 2021. Andrei e un șoricel leneș, dar foarte atașat de mămica lui. Pare mereu prins de mrejele dulci ale unui somn cald și nu prea își dorește să iasă din culcușul său pentru a găsi de-ale gurii. Totuși, lenea nu îi stă bine unui șoarece bine crescut, iată de ce decide să asculte parțial de mama sa și să iasă la muncă alături de frații și surorile sale.

Doar că acel somn, bate-l vina… L-a prins în cel mai neașteptat moment și iată-l pierdut de restul… Din acest moment, narațiunea devine alertă, șoricelul încearcă să își găsească familia, iar în calea sa apar tot felul de prieteni și neprieteni, pericole și deznădejde, dar și credința în minuni. Andrei este întruchiparea unui copilaș care nu a ascultat și a răsturnat drobul cu sare, dar care regretă nespus fapta sa. Narațiunea lui Em Sava este atât de ritmică, într-un crescendo de o sinceritate debordantă, ceea ce e vital pentru lecturile celor mici.

Citindu-i cartea, care apropo are și o dublare în limba franceză, și admirând ilustrațiile absolut minunate, m-am prins la ideea că a scrie cărți pentru copii e o misiune extrem de dificilă. Dincolo de natura ghidușă, un autor pentru copii trebuie să ascundă foarte multe sensuri, să încarce povestioara cu un tâlc special și să îi dea o formă memorabilă, astfel încât, seară după seară, mâna copilului să ia de pe raft anume acea carte. Sună ca o muncă sisifică, dar, în aceeași ordine de idei, nu există cititor mai fidel decât un pici fericit.

„Aventurile lui Andrei” e o carte bună și pentru cei mici, dar și pentru cei mari, care prinși în noianul rutinei grele vor să se desprindă de ea și să se lase purtați într-o lume a imaginarului. Descoperiți aventurile lui Andrei și rememorați acea fericită perioadă a copilăriei, când după o șotie dădeați fuga în brațele larg deschise ale mamei.

Poezia SIONO

02 Wednesday Mar 2022

Posted by sweet & salty in A fi scriitor

≈ 22 Comments

Iubește-mă cu poezie!
Știu: e război, e pandemie…
Tu dăruiește-mi poezie!
Vreau să citesc!

Iubește-mă și dă-mi o carte,
De ficțiune să am parte!
de vers, de rimă. Nu de moarte!
Vreau să citesc!

E martie la noi în țară,
dar primăvara-i militară.
și bucuria-i solitară.
Rară, pustie și amară…
Vreau să citesc!

Scriu pe o „floare de salcâm”
Și rozul îl cuprind în sân
„Trăiri”-le-s întrebătoare
„Și vulturii-au uitat să zboare”
Cărările-s cu „Pași în doi”
ivind „Zorile ochilor tăi”
„De la un capăt la-altul”-așa
„Versul e-acum de catifea”
„Visările dintre castani”

zac fărâmate printre ani
cu „Poezia prin sertare”
Căci „fluturi, frunze” vor să zboare,
Iar viața e o amânare.
Vreau să citesc!

Aceste vremuri de beție
de film SF, de atrofie.
Vreau să trăiesc în poezie!
Vreau să mă vindec de urgie
de vise negre… Amnezie
războiul, boala să îmi fie.Trăiește-mă în poezie.
(em)

Eu nu sunt poet. Și adevărul e că multă poezie pe care o citesc, și la alții, nu e poezie. Când citești mult, gusturile se strepezesc, ești tot mai pretențios și mai greu de mulțumit. 🙂


Aniversare

26 Saturday Feb 2022

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Ana

≈ 15 Comments

Azi, când am deschis ochii am fost întâmpinată de o surpriză. Da, mărturisesc că fac parte din cei 60% (parcă ăsta e procentul) care, la prima oră, își deschid telefonul.
Uitasem. Uit toate aniversările. Nu mică mi-a fost mirare (și bucuria) să aflu că azi se împlinesc doi ani de când am făcut primul pas ca editură. Cum altfel decât prin „Ana” mea? Care și ea împlinea un an, respectiv doi, pentru că au fost două ediții și sfântu’ mai știe câte tiraje.

Să nu credeți că sunt o curajoasă. Nu sunt. Am ezitat și am dat-o cam cu inima strânsă. Aveam deja acceptul a trei edituri, bine poziționate pe piața de carte, iar SIONO, practic, nu exista.
Să dau cartea bine muncită (doi ani am lucrat – și a fost job de minim 8 ore pe zi) unei edituri no name, era similară cu aruncatul în apă fără să știi să înoți.

Da, dar noi voiam editura pentru a fi ALTFEL. Pentru noi și cărțile noastre. La fel ca atunci când ai un material care îți place și vrei să fie croit fix pe gustul și pe măsura ta.
Fără o carte, cum să pornești la drum cu o editură? Chiar dacă ideea editurii nu a fost a mea, am acceptat-o din tot sufletul. Însă nu mi-aș fi dat „Ana” pe mâinile noastre lipsite de experiență la ora aceea. Aveam o strângere uriașă de inimă…

Publicasem „Pași” (împreună cu Axel) și mă îmbăiasem oarecum din beția succesului primei cărți. Cei care ați trecut prin asta știți. Pentru mine a fost o bucurie sută la sută prima carte. Am primit cadou suflete, ca să zic așa. Oameni care m-au iubit și au dorit prietenia mea tocmai pentru că prinseseră gustul literei mele.

Acum, după ce că veneam cu o „Ana” istorică, deci aveam toate șansele să îi dezamăgesc pe cei care ar fi așteptat o literatură izbitor de contemporană, ca și în prima carte, mai porneam și cu o editură în fașă. Pentru că „Ana” a făcut cunoscută editura, nu invers.

Vă imaginați fericirea când „Ana” a explodat!
Vă spun un secret. Oricât ar fi de grozavă editura, marketing-ul și tot ceea ce poate fi făcut din exterior pentru o carte, nimic nu se compară miezul, cu folclorul, cu transmiterea pe cale orală a unei informații. Primii cititori sunt cei care dau notă. Și au dat notă maximă și au revenit chiar și cei care cumpăraseră o Ană, să ia și pentru rude și prieteni. Ne obișnuiserăm ca Ana să fie cumpărată cel puțin în pereche. Oamenii au început să o ceară în librării, așa că librăriile au fost fericite să o primească.
Atenție! O librărie e un business. Dacă nu dai un material vandabil, frumos și de bună calitate, e adio și un praz verde.

Această explozie a Anei (Nick Carabas, dragul meu canadian pe care încă nu am avut bucuria să îl cunosc, deține recordul – a cumpărat până acum 20 de „Ane”) a creat apetit pentru alte cărți SIONO.
Așa a venit rând pe rând, carte după carte, așa au urcat scara și s-au așezat frumos acolo unde le era locul: pe rafturi de librării și de biblioteci.

La SIONO avem oameni extraordinari.
E multă muncă la fiecare carte. Coperta e personalizată, e o metaforă a cărții.
Pe copertă e un fragment de analiză literară făcut de unul dintre noi. E esență, e valoros.

La SIONO e greu.
E foarte multă muncă. Nu facem rabat la calitate și sunt mulți, foarte mulți bani puși în joc.
Hârtia se scumpește, totul se scumpește.
Vremea e vitregă.

E boală, război.
Dar să ne oprim o secundă, să îmbrățișăm frumusețea celor 47 de cărți și a celor 31 de autori.
Nu știm cât va rezista lupta noastră. Dar să ne bucurăm de clipă, de cărți, de lectură, de carte. De bucuria cu file și povești.

Și textul de pe FB, surpriza mea de SIONO:

Se împlinesc doi ani de când SIONO a pornit la drum. Da! Greu de crezut că sunt doar doi.
Existența editurii se confundă cu cea a romanului „Ana”, scris de Em Sava, roman care a constituit șansa noastră, primul nostru pas pe piața de carte. Fără o carte bună, nicio editură nu poate porni la drum. Cititorii noștri au ajuns la SIONO prin rândurile unei cărți de excepție. „Ana”, una dintre cele mai iubite cărți românești, este cheia care ne-a deschis porțile spre voi, dragi cititori, spre voi, dragi scriitori, spre voi, dragi colaboratori.
Anul trecut, datorită vânzărilor masive, am scos a doua ediție – cea aniversară, primită cu la fel de multă dragoste de către românii de pretutindeni.
Azi, am împlinit 2 ani, 46 de cărți și 31 autori: Mireille Șerban, Remus Crâșmaru, Irina Alexe, Alexandru Dospinescu, Em Sava, Lucia Stroila, Irina-Cristina Ţenu, Simona Prilogan, Petru Racolta, Anna Timotin, Petruța Petre, Irina Magierka, Cosmisian Autor, Nicolina Halgaș, Aura Lupu, Ovidiu Ștefan, Cristina Dinu, Cristina Cristea, Ileana Vladusel, N Marianne Autor, Gabriel Dinu, Oana Stroe, Theodora Savuli, Nicoleta Beraru, Cătălina Stănescu, Camelia Sima, Lucian Ivanov, Beatrice Holdon, Radu Prodan, Diana Fanea , Şerban Foarţă, Issabela Cotelin.
Cărțile noastre sunt deosebit de frumoase și se găsesc în librării din întreagă țara și nu numai.
Numele SIONO înseamnă calitate, atenție la detaliu, promptitudine și, mai ales, dragoste de carte.
La mulți ani dragii noștri SIONO

Am primit în dar de sărbători

24 Friday Dec 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam, Ana

≈ 16 Comments

Foarte impresionată de gestul Fabiolei de a dărui unui necunoscut o carte, am decis să o imit și să dăruiesc la rândul meu. Am ales „Ana”, nu mă întrebați de ce, pentru că nu știu răspunsul. Am dăruit, tot ieri, și niște „Andrei” – știți că v-am întrebat de știți cum ar putea ajunge câteva cărți la niște copii, care să se bucure. Cum am lansat întrebarea pe mai multe planuri, am ales să merg pe mâna unui preot drag. Un cadou se face fără gălăgie și nu e intenția să mă laud – însă am apelat la voi și voiam să vă zic: misiune îndeplinită, iar despre „Ana” mea, iarăși nu gestul meu e important, ci modul în care s-au desfășurat lucrurile.

Mă aflu de câteva zile în Ro, după o vacanță în vacanță, adică șase zile de Spania. O să vin să vă povestesc. Ideea e că după clima mediteraneeana ne-a izbit un frig crunt, deși din Canada veniți nu ar trebui ne taie respirația câteva grade sub minus. Ei bine, chiar dacă echipați corespunzător, am îndurat un frig uscat și agresiv, de aceea am decis ca prima carte din cele două „Ane” să o las într-un mall pe o bancă. Am cumpărat două pungi de cadouri, să fac totul ca la carte, apoi am așezat frumos și la vedere cadoul. Ei bine, deși am făcut mai multe ture, am văzut că nu se atinsese nimeni de pachet. Ceea ce arată că românul e cinstit. Pe nimeni nu a tentat punga de cadou a altei persoane. Am decis să scot cartea din pungă și să o așez singură, fără pungă. În două minute s-a evaporat.
A doua carte a provocat o experiență emoționantă. Sunt un om super emotiv și, parcă odată cu vârsta, emoțiile, în loc să se topească în înțelepciunea senectuții, devin și mai fragile. Posibil să fie și pandemia și izolarea… în fine. Am decis ca a doua carte să o pun la Târgul de Crăciun din centru. De data asta direct cartea, fără punga cu pricina. Era deja întuneric și frigul spărgea pietre. Destul de puțini oameni și după vreo zece minute, am decis să abordez eu pe cineva. Zis și făcut. Primele persoane care au trecut după ce luasem decizia, au fost două femei cam de vârsta mea – presupun pentru că îmbrăcate până-n dinți și cu măști – la fel ca subsemnata, era greu să descifrezi exact. Le-am cerut scuze de abordare. Apoi le-am întrebat dacă sunt din Cluj și, la răspunsul lor afirmativ (mi-am dorit pe cât posibil să fie cineva clujean) le-am spus toată tărășenia cu dorința mea. Au fost extrem de impresionate și au vrut să mă îmbrățișeze – mare lucru pe timp de pandemie. În fine, modul în care a decurs discuția m-a înduioșat și mi-au umplut de lumină sufletul ca pe un felinar.
Și, pentru că vreau să-mi amintesc ziua de ieri, pentru că am simțit fericirea de a dărui mai fierbinte decât cea de a primi, vă spun și vouă și las aici, blogului.
De asemenea vă doresc din toată inima un Crăciun fericit și cald!

Jurnal amalgam la început de decembrie

02 Thursday Dec 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam, Bucăți de gând

≈ 14 Comments

Casa mea e plină de soare. Lumina se simte în largul ei. Parfumul de curățenie, cafea și ușoară aromă de chec de banane mă gâdilă plăcut ca o părere, ca o atingere sigură și cuminte, ca o certificare a faptului că aici e locul meu. Nu-i mereu atât de docilă cum e acum, că știu bine și să ard cratițe, și să prăjesc ceapă. Am o hotă puternică, însă, care mai șterge din trăsnăile mele de gospodină literară. A fost o achiziție înțeleaptă. Orice scriitoare care gătește ar trebui să aibă o hotă ca a mea. Ea și Gheorghiță și încă vreo două trei șmecherii de prin casă, reușesc de multe ori să-mi salveze onoarea de oamă fără timp. Când scriu, alunecă toate gândurile pe lângă mine. Atunci e momentul magic de ars cratițe. Sunt atât de concentrată, încât aflu ultima că a fost cât pe ce să dau foc casei. Că-n lumea mea sfara nu pătrunde. Nici zgomotul de orice fel, deși cică nu pot să lucrez fără muzică. Într-o zi am fost agitată că era prea mare liniștea. Nu-mi găseam locul. Am aprins televizorul – ca de obicei – și am pus pe You Tube un fond sonor. M-am liniștit. După o oră am realizat că tv-ul era pe mute.

Sunt atentă și aud bine, am miros ascuțit. Dar nimic nu se aplică atunci când mă concentrez în altă parte. Pot să cadă bombe pe peluză, să ia foc scaunul de sub mine, să fiu mutată de extratereștri pe altă planetă. Nu observ. Funcționez la capacitate maximă într-o singură direcție.
Un singur lucru îl fac multitasking. Când vorbesc la telefon mi-e musai să mă mișc și să fac ceva, chiar dacă-mi torturez interlocutorul cu zgomote de vase sau de robinet pornit. Nu pot să stau și să vorbesc. De fapt nu pot să stau ca să stau și nu pot să nu mă gândesc la nimic.

Am vorbit cu cineva de pe net și-mi spunea că meditează, că e sănătos să meditezi și mi-am dat seama că și eu am mare nevoie. Am căutat pe net și am găsit cum să fac. Era o doamnă care spunea să te așezi într-un loc comod. Nu am găsit un loc destul de comod pentru meditație, deși casa mea are două nivele și e plină de locuri comode. Niciunul suficient de comod pentru meditație. În fine. M-am așezat. Apoi mi-a spus să mă gândesc la un loc plăcut. Și nu am putut alege un loc plăcut unde să stau să meditez pentru că eu, practic, sunt în continuă mișcare. M-am gândit la Sava copilăriei, dar nu-mi aminteam prea bine unde îmi plăcea mie să stau. Și-apoi m-a a invadat ultima imagine: satul în curs de modernizare, un fel de struțo-cămilă furată mie și mult mai mic decât era în inima mea. Visceral m-a durut imaginea verii trecute. V-am povestit. Curtea bunicilor în totală decrepitudine, necunoscuți gălăgioși în curte, urmele copilăriei mele (goblenuri și picturi naive pe pereți). M-a plesnit neliniștea peste obraji. Lumea se răstoarnă, curge printr-o pâlnie și Universul se mișcă fără noi.
M-am gândit la parcul-pădure din apropierea casei, unde-mi înșir des miile de pași, dar mi-a venit poftă să ies, nu să stau liniștită. Un brainstorming a izbucnit și furnici neuronale nebune au început să alerge grăbite și agitate.
Ok. Plaje din Cuba, Mexic, Brazilia, Dominicană. Nimic.
Mai caut.

Am văzut o copertă și mi-am făcut o promisiune.
Până la anul viitor pe vremea asta, dacă-mi dă Dumnezeu sănătate și minte și inspirație, să scriu o carte.
Să-mi fac și timp de mine și de scris.
Să-mi fac timp.
Să-mi fac timp.
Să scriu.

Am muncit mult și muncesc mult. Mult prea mult la editură.
Și am observat ceva. Când eram profesoară auzeam adesea:
A intrat la facultate. Ce deștept e copilul.
A picat la facultate. Ce prost e profesorul. 🙂

Ah, și încă ceva.
Aș vrea să dăruiesc niște cărți (cea cu șoricelul) la un orfelinat. (Aș prefera la Cluj, dar nu musai)
Și nu musai orfelinat. Aș vrea să fac o bucurie. Și Andrei e drăguț (și bilingv). Vă atașez niște poze să vedeți. Nu știu dacă e potrivit, pentru că e subliniată ideea de familie.
Concluzia cărții e: cel mai important lucru din viața omului e familia.
Și nu aș vrea să răsucesc cuțitul în rană.
Aș vrea să dăruiesc unor copii, de sărbători, niște cărți.
Aveți idee cum aș putea să fac?




Timpul și Ana mea

21 Sunday Nov 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Ana

≈ 12 Comments

Am scris Ana cu emoție, iar emoția mi-a fost înmiit înapoiată. Cu dobândă grasă.
Am scris ca în transă, complet transportată în lumea veacului trecut. Când am terminat, dezmeticindu-mă m-am întrebat dacă vocea mea va găsi urechi care s-o asculte. Sufletul îmi era înaripat, întristat că pusesem ultimul punct al manuscrisului, imună și egoistă la eventualele reacții. Ești sfâșiat când te desparți de un manuscris… 
Trebuise să scriu Ana. O scrisesem. Mission accomplished! Dar curiozitatea exista. Publicasem cu doi ani înainte Pași. Iubită carte! Cu feedback ca o explozie de artificii. Cu lansări multe și mai multe noi prietenii, cu declarații de iubire față de scriitura mea. Corina Ozon îmi spusese că e mai greu să scrii a doua carte decât prima, pentru că ai creat deja așteptări. Așa era. După  Pași, roman contemporan, ușor exotic, exploatând o poveste de dragoste, venea Ana cea zbuciumată și atât de ardeleancă. „Ori o să placă, ori nu”, am răspuns fratelui meu când m-a întrebat la ce lucrez. Și a fost să fie!!! Am simțit fiorul românescului zbătându-se în cititori. Am simțit cum mândria unei povești românești, greu dusă, istoric trasată, sisific construită, a curs ca mierea printr-o pâlnie în inimi.  Și aici, la ceasul dimineții mărturisirilor mele feisbuciste, vă spun că a fost o mână de oameni care m-a uimit și înduioșat până la plăsele cu emoția receptării lor. Printre ei și un băiat de 17 ani, un necunoscut din București care a spus că Ana e un „rollercoaster de emoții”. 
Au trecut aproape doi ani de când a ieșit la lumină Ana mea. Fb-ul conștiincios îmi amintește. Iar eu sunt recunoscătoare că prin venele mele curge sângele Anei și pentru că Dumnezeu mi-a pus în mână condeiul. Și că prin ea rămân notate niște datini și obiceiuri ce se pierdeau, o poezie a obiceiului care moare odată cu bătrânii noștri care se duc. Multe din cele povestite de Ana nu erau consemnate. Greu găsite. Și atât de românești. Mi-e drag că le-am pus bine și, la o adică, stau mărturie pentru cât de frumos e să fii român.

Aventurile lui Andrei

18 Thursday Nov 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor

≈ 6 Comments

Secretul de a fi copil, de-a te răsuci de trei ori și a sta de vorbă cu un șoricel sau o furnică… Copiii țin în mâinile lor adevărurile simple ale planetei. Noi, adulții, le complicăm cu obiceiul nostru de a despica firul în patru și a trage concluzii și pune etichete. În curând „Aventurile lui Andrei”. Cine este el? Un șoricel care trece printr-o serie de întâmplări pentru a învăța lecția ascultării. Toate mulțumirile Sashei Segal, cea cu magia în vârful degetelor. Coperta e ravisantă, Sasha! Lui Răzvan care a realizat fiecare scenă îmbinând desenele și le-a sucit și amețit după cum i-am cerut. E incredibil de grea realizarea unei cărți pentru copii. Scrierea textului a fost floare la ureche. În celelalte etape au intrat tare multe ore de muncă. La un punct am vrut să abandonez șoricelul cu toate ciupercile și florile și cățeii și pisicile. Cinste și respect celor care se ocupă de asta. Nu am realizat ce muncă sisifică e în spate. Mulțumesc Paulinei Popescu și lui François Mallette. Lor li se datorează versiunea franceză. Paulina a avut ideea traducerii, așa că datorită ei domnul Andrei este bilingv. Mulțumesc Issabelei Cotelin pentru corectură. Vouă care m-ați încurajat când am mai pus pe aici câte ceva din text și desene. Și în primul rând mamei care s-a distrat copios când i-am citit epopeea șoricară și mi-a dat ideea să o pun pe hârtie.

Scriitor dur într-o țară pudibondă

17 Wednesday Nov 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor

≈ 2 Comments

Oameni mari!

Ați văzut vreodată emisiunea Românii au talent? Când vine câte unul care întoarce jurații cu roțile în sus și țipă de surpriză. Ați văzut. Da? Când am primit e-mailul ei la redacție cam asta a fost reacția noastră.
Ați văzut vreun tablou înfiorător, cu o imagine atât de bine redată, că vi s-a îngrozit carnea pe oase? Ați văzut. Da? Eh, asta e cartea ei.
SIONO nu a ținut cont nici de vârsta ei, nici de experiența ei, nici de subiect, nici de limbaj, nici de multe altele. Pentru că totul a înclinat în favoarea talentului ei uriaș. Mult mai mare decât ea.
Fata asta minunată  a creionat cu desen sigur un tablou realist, o lume mizeră, infectă, imperfectă la modul grotesc. A surprins cu ochi matur, cu verb puternic,  emoții și trăiri închegate, personaje credibile. Cu mâinile ei  adolescentine a realizat o construcție solidă, măturată de un vânt rece, care îți trece prin pori și te induce într-un univers despre care nu vrei să știi, pe care nu vrei să-l cunoști.  A deschis ușa spre o lume sordidă, unde compromisul umblă liber pe stradă, a arătat cu degetul sistemele sociale șubrede, politica bolnavă, învățământul corupt, fenomenul de bullying, discrepanțe, inadvertențe, scârțâieli, relaționare mai mult sau mai puțin defectuoasă cu cei de drept sau posibil apropiați și implicați.  Legea junglei, dragi adulți, guvernează subtil tot ce mișcă. Politicul și business-ul, socializarea, succesul în orice domeniu.
Realitatea suburbiei existenței respiră la câțiva kilometri de bula roz pe care o purtăm  ingrați, cu grație trasă pe frunte, astfel încât perspectiva este direct proporțională cu lungimea nasului.
E o realitate care există chiar dacă  o negăm. Cu un limbaj specific.  Abject poate. Murdar cu siguranță. Dureros de realist.
Știți că de multe ori sub zâmbet copiii voștri ascund drame?
Viața nu este roz, dragi adulți! Înainte să arătați cu degetul un copil pentru că a avut curajul să zugrăvească o lume existentă, cu bălți sădite de cei mari, uitați-vă în oglindă. Apoi schimbați canalul de pe telenovele, pe filme americane premiate. Nu fiți ipocriți!
Dacă autoarea despre care vorbesc s-ar fi născut într-o țară mai puțin pudibondă, cu mai puține prejudecăți, probabil că succesul ei ar fi explodat ca un foc de artificii de 4 iulie.
Și mă gândesc ce soartă ar fi avut Stephen King dacă s-ar fi născut în România.  
Închei prin a vă recomanda cu tot sufletul cartea Theodorei Savuli, cel mai tânăr autor SIONO, cu siguranță unul dintre autorii cei mai tineri din țară. Bucurați-vă pentru ea!
Noi am făcut-o. Am pus sigla editurii noastre pe cartea ei,  fiind primii spectatori ai vieții ei literare.
Theo face parte dintr-un procent infim de autori susținuți integral de o editură românească și suntem fericiți că i-am dăruit această șansă, dăruindu-ne la rândul nostru bucuria și ocazia să fim parte din viața și evoluția ei. Este, nu doar excepțional de talentată, dar și organizată și muncitoare, pentru că în spatele cărții ei se ascund  sute de ore de trudă și 80 000 de cuvinte ce curg într-o avalanșă copleșitoare, te prind cu ghearele și te fac prizonier scriiturii.



Gând și final de octombrii

01 Monday Nov 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam

≈ 6 Comments

Ar putea fi o imagine cu în aer liber

*

Poți alege să râzi sau să plângi. Să treci ocupat prin viață sau să te minunezi de-un grăsan de dovleac și să zici că n-ai mai văzut așa minune. Ori de o frunză ce sfidează legile naturii, colorată și nealcoșă, ca un trandafir la concursul de Miss. Poți să te superi că x te vorbește, că y nu te place, că z te ignoră. Poți să te plângi că ești muritor. Că ești o clipă pe pământ, că viața e putregai și rugină, necaz și boală. Deși… Really? O singură dată mori. Dar câte zile trăiești tu până atunci? Totul e alegere. Poți să fii flacără sau ceară topită. Poți să fii iubirea de zi cu zi, râs și mirare. Poți să fii lacrimă vărsată. Poți fi mirare. Că nicio zi nu-i ca alta, nicio toamnă ca asta. Poți să ignori și x și y și z, și să privești în sus. Răsăritul de soare topește umbra. Chiar de-i acolo. N-o vezi. O pui de-o parte și te bucuri de un dovleac.

*

E ziua morților la noi acasă. Cimitirele-s un soi de Halloween întors. Morminte. Nu dovleci.
Mama-mi trimite pe WhatsApp poze cu florile pentru tata.
E ziua morților și plouă. Eu plou. Și ploaia-mi plouă peste față. Și ploaie sunt.
Când m-am trezit, era atâta lumină, că primul gând mi-a fost că sunt în Paradis.
Uitasem să trag jaluzelele și dormitorul, fiind alb, era ca un bec aprins.
 Soarele se strecurase în casă, topind rotund linia dintre tavan și pereți.
Parc-aș fi stat într-un filament aprins. Un cuib strălucitor, cald și moale.
Al doilea gând, mult mai treaz, mi-a fost că mângâierea albă e de la tata…

Ar putea fi o imagine cu mâncare şi în aer liber
← Older posts

Categories

  • A fi scriitor (75)
  • Amalgam (181)
  • Ana (45)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (100)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • pași (34)
  • Recenzii (3)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)

Arhive

Recent Posts

  • Așa cum era
  • Recenzie – Aventurile lui Andrei
  • Martie militar
  • Nu e
  • Cu Covidul la lansare

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,223 other followers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • pași
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • pași
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,223 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...