Cine sunt? Un grup de fete minunate care citesc mult. Și fac recenzii. Iar cea de azi m-a uns pe suflet. Mulțumesc mult, Ana! Ai mângâiat fluturii cu naturalețe și bucurie. Foarte frumoasă și fotografia.
Înainte să vă vorbesc despre volumul de versuri „Fluturi și alte frunze”, de Em Sava trebuie să vă fac o mărturisire. Nu îmi este ușor să vorbesc sau să scriu despre poezie. Poezia este o stare care se simte cel mai bine în contemplare, în tăcere, iar de acolo versurile încep să grăiască direct de la inimă la inimă. Le citești și pătrunzi într-o bulă atemporală, unde sensurile încep să de desfășoare și să se deslușească, creând o punte între cititor și poet. O senzație greu de captat în cuvinte.
Am deschis Fluturi și alte frunze într-un moment oportun, când simțeam o sete nebănuită de poezie. Am senzația că până nu încerci poezia ca experiență de lectură, de comuniune cu acela ce-și deschide inima în fața ta prin versuri, ca pe o carte, ceva lipsește, ceva nu e complet. Poate unii mă vor contrazice, însă poezia este un limbaj care se învață, chiar dacă unii au poate aptitudini mai dezvoltate în direcția ei.
Revenind la volumul de față, am descoperit, pagină după pagină, senzații explorate și transpuse sub formă de gânduri în forma lor solidă – versul. Deși în prima parte a volumului predomină versul liber, m-a cucerit faptul că mai apoi poeta se joacă cu ritmul și cu rima, rezultatul conturând un stil propriu, de care m-am bucurat la maximum. Este o călătorie de-a lungul anotimpurilor, care urmează ciclicitatea, roata vieții, pomul vieții, încărcat de „fluturi și alte frunze”, care pleacă spre a reveni mereu, urmând legile nescrise ale naturii.
M-a înduioșat de exemplu, în primă instanță, acest catren atât de emoționant, de gingaș:
„Am vrut să fac un om de zăpadă,
dar a nins doar de-o inimă
care mi s-a lipit de palme.
Omule de zăpadă!” (Omule de zăpadă)
Senzație pură la contactul cu natura:
„Ceață…
simțuri catifelate-n lapte…
fumează cerul vis
de ianuarie.” (Capriciu)
Natura… sentimentelor, contopirea elementelor:
„Când visele se sparg în stele
cu luna ce frământă noaptea,
Furtuna curge-n stropi de soare,
iar eu sunt tu și tu ești eu.” (Furtună cu soare)
Toamna are un loc important în galeria motivelor:
„E toamna care-mi curge-n vene
și-mi spulberă tăcută vara,
torcându-mi ploile-n privire,
întunecând devreme seara?”
(Frunzele-mi plouă pe-afară)
Em Sava ne așază „Cu primăvara la cafea” și ne declară rafinat că „Primăvara începe în mov”. Iarna canadiană poate deveni copleșitoare, poeta simțind nevoia de căldură.
Iar vara? Vara m-a cucerit pe deplin. Imagini vizuale puternice, cromatică fantastică:
„Seleniul cântec mângâie în șoapte,
Raze de lună mi se încurcă-n păr,
ascunse-n drag și-n clar de noapte,
în liliac aprins și flori de măr.” (Fantezie de vară albastră)
Mă opresc aici cu exemplificările în vers, menționând că fiecare poezie este o mică comoară în sine. Figurile de stil folosite au un scop clar: de a-l purta pe cititor în universul descris de Em Sava, o lume care este a noastră, a tuturor, o împărtășim profund și visceral. Condiția umană este evidențiată, la fel ca și natura umană.
În versurile sale, Em Sava grăiește despre legătura dintre trăiri și anotimpuri, iar apropierea ei de natură este evidentă, firească. Vorbește despre experiența înstrăinării, despre dorul de părinți, de bunici. Ardealul și Canada sunt cele două repere geografice, cele două talere ale balanței pe care Em Sava și-a clădit echilibrul. Chiar și când versurile respiră nostalgie, am perceput armonia care o caracterizează pe poetă.
Versurile transmit mesaje, dragostea pentru valori, gingășia prin prezența unor ființe mici (melci, vrăbii, fluturi), efemeritatea frunzelor, frumusețea unei lumi ancestrale care se proiectează în contemporan.
Poezia nu este, în general, așa cum mulți poate cred, pentru experți care să o disece sau numai pentru absolvenți de Litere. Nu acesta este scopul ei. O carte de poezii se citește cu inima, până când pășești în lumea poetului, sub imperiul sentimentelor și al mesajelor. E intim, e conexiune. Jucăușă și delicată, dulce-sărată-acră-amară Em Sava se reinventează în permanență și transmite acest lucru prin lirica sa.
Feerie de culori, stil divers, univers bogat, le veți găsi răsfoind acest volum, care beneficiază și de o grafică pe măsură, iar coperta reflectă corespunzător arta din interior (o compoziție semnată Mirela Pete).
Vă invit cu drag să petreceți momente deosebite în compania versurilor semnate Em Sava.
Puteți citi întreaga recenzie precum și altele pe blogul Delicatese literare.
