Am făcut brioșe cu zmeură. Aici se numesc muffins și eu le zic muffins. Nu că aș suferi de vreo englezeală subită, dar genul acesta de prăjitură eu l-am găsit aici, cu numele ăsta, în 2001. Sunt foarte populare și există foarte multe sortimente. Au apărut apoi și în România. Sau or fi fost și înainte, dar mama nu avea tavă de brioșe, deci nu făcea brioșe, așa că eu nu am mâncat niciodată brioșe înainte să vin în Canada. În consecință le-am preluat cu numele pe care l-am găsit.
Cred că v-am mai spus că nu suport ghiveciul lingvistic, însă, când stai de atâția ani în Canada, se mai strecoară câte un termen. Ori că ai preluat ceva cu numele (până la urmă e un fenomen lingvistic general), ori creierul preia termenul englezit din economie de efort/litere.
În rest numai bine despre limba noastră românească, pe care am și predat-o copiilor de românași interesați. Părinții, nu copiii. Că ăștia mici, cât sunt mici, absorb cu plăcere și în joacă orice. Și ca să înțelegeți cât de serioasă am fost cu limba noastră maternă, începusem să-l învăț pe băiatul meu cazurile substantivului și modurile și timpurile verbului. Dar mi-a căzut fisa că n-are ce face cu ele. Că nici românii din România nu știu ce e Genitivul și Dativul, așa și am renunțat. Dar în casă și între noi am vorbit întotdeauna doar românește, drept pentru care el are un vocabular foarte bogat. Și da, are o undă de accent. Firesc, însă, pentru cineva care vorbește româna ca limba a doua.
Probabil o să vi se pare că nu-i mare lucru să vorbești românește acasă. Ei bine, e. Pentru că școala, cărțile, joaca, discuțiile cu cei din afara casei – totul este în limba engleză. Așa că multe familii sunt bilingve în conversație, în sensul că părinții vorbesc românește, iar copiii răspund în engleză. E greu, foarte greu pentru un copil să păstreze limba lui Eminescu într-un mediu în care se vorbește doar engleză. Aici intervine rolul adulților. Discuție lungă… Însă ați înțeles despre ce e vorba.
Emigrarea asta nu e chiar așa, o joacă, cum e rețeta de mai jos.
Deci:
– 250 gr de făină (voi pune mai puțină data viitoare)
– 2 lingurițe praf de copt
– puțină sare
– 100 gr zahăr pudră
TOATE ACESTEA SE AMESTECĂ USCAT
– 200 gr iaurt
– 75 gr unt topit
– 3 ouă mari (bătute cu furculița)
– vanilie și coajă de lămâie
SE AMESTECĂ ȘI ĂSTEA
Apoi, se combină cele două compoziții și, cu o lingură, se pune în tava specială, intercalând boabe de zmeură (am pus zmeură congelată)
– eu folosesc formele de hârtie, dar dacă nu aveți trebuie să ungeți și făinați tava
– se coc în cuptorul preîncălzit cam o jumătate de oră.
Sunt bune și rapid de făcut. Ies 12 bucăți.
E o rețetă pe care cu siguranță o voi repeta. Poate și cu afine.
PS. Cărțile sunt în poză pentru impresie artistică. 🙂