• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Category Archives: pași

Vă e dor de niște Pași?

02 Friday Apr 2021

Posted by sweet & salty in pași

≈ 15 Comments

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Vă mai amintiți de Pași?
Oamenii se grăbesc și vor totul nou. Cărțile se așează cuminți prin biblioteci. 2018 pare acum un secol, dar periodic e cineva care descoperă Pași, apoi invariabil se îndrăgostește de Nicole și Alex.
Nu am mai spus noi prea multe, dar dacă domnul Timp ne permite, vom scrie și continuarea.
Secolul vitezei în care se consumă iute totul… Uneori superficial. De aceea, când dau de o bucată de text consistent sunt mai bucuroasă decât Yogi Doggy la un os de calitate.
Florina nu doar că a citit Pași, dar în stilul ei conștiincios a făcut o recenzie de cinci stele pe care a publicat-o la Catchy.
Îi mulțumesc tare că e așa de caldă și de harnică și de serioasă. Un om rar.

„Pași, de Em Sava și Axel este un roman apărut în 2018, la Editura Erikon din București. Cartea, scrisă “în coautorat” cum îmi place mie să spun, captivează cititorul încă de la primele pagini.

Să o descopăr pe Em Sava și altfel decât din paginile romanului ei de succes – Ana, a fost pentru mine o adevărată încântare. Deși “Pași” este o carte de ficțiune, și nu una biografică, Em a împrumutat personajului principal feminin – Nicole, câte ceva din trăsăturile sale de personalitate. Dar, desigur, asta înțeleg cititorii care erau deja familiarizați cu stilul ei, fie de pe blogul personal, fie din articolele sau interviurile pe care Em le-a acordat de-a lungul timpului.

Despre partea masculină, ale cărei rânduri le găsim începând din capitolul al doilea, și care în carte se numește Alex, nu știam mai nimic. Coperta și o simplă căutare pe internet a blogului “Texte pe față” mi-au furnizat ceva date despre jurnalistul, de profesie inginer, Axel. Suficiente cât să înțeleg de ce personajul lui are meseria pe care o are. O meserie atipică, spun eu, pentru un personaj de roman de dragoste, în care neprevăzutul și senzațiile tari sunt la tot pasul. Nu dezvălui mai multe, spun doar că mie personal mi-a plăcut extrem de mult ideea. A venit ca un răspuns la întrebarea mea oare ce simt oamenii aceia a căror muncă este atât de solicitantă, de obositoare și care presupune atâta responsabilitate și sânge rece? Pentru că da, Alex, personajul masculin este un dur în aparență și un suflet cald pe interior. Adică exact ce caută Nicole.

Acțiunea romanului, fiind o carte de dragoste, începe cu niște rânduri meditative. Și, chiar de suntem la început, încă de acum apar primele laitmotive.

Apoi, treptat, personajele încep să se contureze.

Într-o carte scrisă de două persoane, care nici măcar nu sunt soț și soție în viața reală, detaliile joacă un rol extrem de important. Primul detaliu legat de munca ce stă în spatele scrierii unei asemenea opere literare este cel dat de umor. Și sunt glume pe care le poate înțelege nu doar un român, ci oricine este atent la modul cum privesc lucrurile cele două personaje principale. Pentru că noi toți avem propria percepție asupra vieții. Iată mai jos la ce mă refer:

Nicole: “Omul legii coboară tacticos, își aranjează pantalonii într-un gest ridicol, tușește, se oprește în fața noastră și se bălăbăne ușor…”

Alex: “polițistul de la volan coboară tacticos, săltându-și nădragii cu un gest elegant”.

Exemplul de mai sus este doar unul dintre multele exemple în care autorii ne ajută să înțelegem câte ceva din psihologia masculină și din cea feminină pentru că de regulă, noi, femeile, obișnuim să gândim mai mult cu inima, în timp ce bărbații sunt mai cerebrali. Desigur, asta se întâmplă de la caz la caz și adaptat fiecărei situații în parte.

“Pași” este ca un film bun pe care-l urmărești cu sufletul la gură. Pe măsură ce se succed scenele, realizezi însă că povestea lor de dragoste a început cu stângul. Deși pare că s-a derulat cu repeziciune așa cum trec mașinile de pe autostrăzile aglomerate și ei doi parcă se cunosc de o viață. “Dragostea este oarbă”, însă,iar Alex și Nicole, deși adulți, se lasă pradă doar instinctelor, fără să se gândească o clipă la consecințele faptelor lor. Pe cât de cerebral, de responsabil și de echilibrat este Axel la locul lui de muncă, sau mai bine zis, în locurile unde-și prestează activitatea, pe atât de instinctual este în relația lui cu Nicole. Femeia apare în viața lui într-un moment în care el probabil avea nevoie să înceapă să creadă din nou în iubire, iar acest lucru, se pare, este valabil și pentru ea.

Romanul este scris la persoana întâi și asta-i oferă o mai mare sensibilitate și plasează cititorul în mijlocul poveștii. Cei doi analizează situațiile lor de viață și se analizează continuu pe durata cărții. Capitolele par uneori ca un fel de terapie, iar sinceritatea cu care sunt descrise anumite emoții trăite, conferă autenticitate operei.

Problemele, ca în orice cuplu, nesudat, apar desigur atunci când tot ce a fost ascuns, cu intenție sau nu, începe să iasă la lumină. Așa cum nu poți construi un bloc de 20 de etaje pe o temelie șubredă, la fel se întâmplă și cu relația înfiripată între ei, e vulnerabilă precum un “o virgulă neagră înaripată” rănită. Și, încet-încet, cu cât cei doi amână să dea cărțile pe față și să joace cinstit până la capăt, situația scapă de sub control. Nicole este conștientă că se minte, chiar ea recunoscând asta: “simt că mă mint, dar sunt carne de om, țărână cu suflet și dor”. Aparent, ea nu are curajul de a pune stop unei vieți trăite în minciună și a începe mai devreme una nouă.

Scriitoarea Em Sava nu se dezminte, ea are același stil pe care eu îl știu din romanul Ana. Metaforele, epitetele, comparațiile și celelalte figuri de stil sunt atât de frumoase, de bine alese și de expresive încât ai impresia ca cititor că ea doarme cu vreo 5 dicționare sub pernă. Pe mine, stilul ei  de scris m-a captivat definitiv și iremediabil.

Despre stilul lui Axel, însă, nu știam nimic. Așa că uimirea și încântarea au fost cu atât mai mari cu cât am văzut pe tot parcursul cărții cât de bine îi ține piept partenerei lui de scris. Nu o să-i compar cu doi șahiști antrenați într-o partidă captivantă și care se termină cu o remiză, ci mă gândesc mai mult la doi înnotători prieteni care ajung în același timp la mal cu un chip senin, fără să fie încruntați sau stresați de aventură. Așa a părut munca lor la acest roman, ca și când ar fi fost o echipă extraordinar de bine sudată. Spre deosebire de personajele lor care, cum am mai spus, au fisuri în fundație și au mult de luptat pentru a fi împreună.

Limbajul folosit de Axel în toate capitolele destinate personajului creat de el, este extraordinar de cizelat, de bine scris, de expresiv și de sensibil.

Nu este de neglijat nici modul în care cei doi autori au găsit de cuviință să folosească nuanțele cuvintelor “liniște” și “tăcere”. S-au jucat continuu cu aceste două cuvinte, spre deliciul cititorului. Foarte potrivită este și introducerea în carte a cuvântului din titlu, care apoi spre final, se repetă exact la momentele cheie.

Asta mi se pare un merit extraordinar al unei cărți scrise “în coautorat”, faptul că cititorul, indiferent de soarta pe care o vor avea personajele la final, are de la început și până la ultima pagină senzația că a citit o carte la care s-a muncit mult, o carte în care scriitorii au investit timp, energie, pasiune și talent. În ce mă privește, aș citi oricând pe viitor o altă carte semnată de cei doi autori pentru că mi s-au părut extrem de potriviți pentru ideea aceasta originală de a da viață fragilei Nicole și masculinului Alex.

“Pași” poate fi povestea oricărui om, în definitiv, care nu și-a făcut la timp curățenie în viață și care se poate trezi în mijlocul unui carambol pe o autostradă aglomerată din care nu mai știe cum să iasă. Un om care, scăpat dintr-un accident nici nu e conștient pe moment cât de grave îi sunt rănile, pe care, din cauza adrenalinei, nu le simte la adevărata intensitate. De aceea, nota meditativă în care e gândit romanul, întrebările pe care și le pun personajele, procedeul folosit – introspecția psihologică și faptul că e o carte scrisă la persoana întâi, îl pun pe cititor pe gânduri sau din contră, îl fac să se simtă foarte bucuros că, spre deosebire de personajele care sunt destul de neliniștite, el și-a făcut curățenie la timp. Și-a pus ordine în viață, în relațiile pe care le are, fie ele de prietenie sau nu, dar și în sentimente. Nu o să spun mai mult, ci voi lăsa cititorii să descopere ei înșiși viața complicată și palpitantă a protagoniștilor cărora scriitorii Em Sava și Axel le-au dat viață. ”

Mulțumesc, Florina!

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Citindu-i pe Em Sava și Axel. Cartea “Pași”! — Vorbe pentru suflet… viziunea Cristinei Apostol

12 Saturday Dec 2020

Posted by sweet & salty in pași

≈ Leave a comment

Cristina a citit Pași. Nu a citit. A deschis ușa și a intrat în universul Pașilor. Și-a respirat împreună cu eroii, le-a însoțit gândurile și vorbele. Mulțumesc, Cristina!

„Astăzi ținând în mână cartea “Pași” scrisă de acești doi autori fenomenali îmi dau seama că colaborarea acestora a dat naștere unei povești bine închegate și cimentată de niște emoții vii, fără retușuri sau rețineri. Atât Axel cât și Em Sava au oglindit un subiect prezent, cu toate implicațiile și complexitățile de rigoare, nu s-au abținut în a oferi detalii pe care mulți încă le consideră tabu, au dat glas acelor trăiri care ar putea fi a oricui: frici, abandon, neiubire, adulter, flirt și inhibiția unor emoții ce destramă sufletul pe bucăți. Au avut curajul să spună lucrurilor pe nume într-un roman care mi-a pus o amprentă pe suflet…

“Viața bate filmul, nu-i așa? Un clișeu spart de prea mult uz. Dar ce să facem dacă menirea noastră e să ne naștem, să reinventăm roata și să murim? Nu suferința noastră doare cel mai tare? Nu iubirile personale ne perpelesc pe jar? Nu fericirea noastră mișcă Universul? Nu praful de stele produs de noi înșine alimentează paradisul vieții pământești?”

O avem ca eroină pe Nicole, o tânără cu o relație disfuncțională, aparent cu o iubire dominatoare, și cu un cămin agreabil, însă sufletul cere dragoste, prezență și comunicare; aceste aspecte lipsă fac din vesela Nicole un personaj șters din celula familiei perfecte. Zilele-i trec fără funcționalitate iar rutina absoarbe din ea toată jovialitatea. Până în punctul când apare “el”. Emoția i se strecoară în suflet cu repeziciune, iar o dată cu asta zilele îi sunt colorate iar inima își cere tributul. El e cel care prin simple gesturi o face să se dezghețe de acea carapace a nesiguranțelor creată chiar de soțul acesteia, acel care îi dictează direcția și decizia.

“… Dialogul nostru a fost extrem de subtil. Un cocktail de gesturi și atitudini distilate din senzația de regăsire și apartenență. A fost ca și cum ne-am fi continuat povestea începută cândva, undeva. Mai presus de înțelegere. Fiecare s-a citit pe sine în ochii celuilalt, într-o oglindă în care imaginea se formase cu mult înainte ca noi să ne așezăm în fața ei. Nu era întâlnire, ci re-găsire.”

Alex apare la un moment de cumpănă, dar și ca o revelație care vine la timpul potrivit pentru a-i deschide ochii eroinei noastre încotro să se îndrepte și care e de fapt menirea ei ca femeie. Nicole fiind educată într-un mod tradițional refuză și critică dur înclinația sa spre adulter, însă aceasta suferă pe zi ce trece, ignorarea soțului, tăcerea sa acuzatoare, replicile menite să o intimideze toate duc la acel refugiu prin Alex, oaza sa de calm și înțelegere. Ai zice o poveste clișeu, sau prea previzibilă, însă vă asigur că tot ce a urmat a fost un crescendo impresionant; autorii au creionat cu patru mâini emoții vii, nesiguranțe, doi pași înainte și unu înapoi detaliind și punând piesă cu piesă amănunturile unei vieți cu o încărcătură debordantă. Însă secretele se țin lanț, iar unele necuvinte aduc după sine furtuni după cerul luminat, iar eroii noștri nu sunt scutiți după iubirea ce și-o destăinuie de implicații dureroase. Alegerile trebuie asumate, la fel și ascunzișurile ce ți se par confortabile, iar Alex plătește prin omiterea lor prețul așteptării care cine știe cât va dura. Și totuși, iubirea lor e una înfloritoare chiar dacă e scoasă din contextul unor căsnicii eșuate, e pură și inocentă semeni unor adolescenți ce abia descoperă acest fior inconfundabil, în ei pulsează din nou viața și sunt ambii șocați de acestă stare ce le dă pur și simplu aripi. Chiar dacă sunt zdrobiți de cuvinte și reproșuri, chiar dacă se prelinge dragostea lor într-o notă dansantă a unor piedici existențiale, ei simt, ei trăiesc, ei experimentează viața în toate formele ei.

Acțiunea cărții e ca un caleidoscop, piesă cu piesă colorând zilele eroilor noștri într-o multitudine de trăiri intense.Totul vibrează a viață și experiențe parcă trăite și așternute pe foaie semeni unui jurnal de memorii a unei efervescente iubiri trăite cu o intensitate ce se cere transmisă mai departe cu gândul… ce-ar fi fost dacă?, sau poate e mai bine așa, cert e că din acest roman am învățat că unele persoane vin ca o lecție, ca un blestem dar și ca o binecuvântare. Unii oameni ne deschid ușile inimii, unii ne obligă să punem totul sub semnul întrebării sau în balanța corectitudinilor, unii ne dau foc și patimă iar alții ne țin lângă ei din comoditate și accept.

Romanul “Pași” ne arată câte urme trebuie să bătătorim, câte cărări să parcurgem pentru a ne afla pe noi înșine, apoi împăcați cu ceea ce înseamnă “eu” să mergem prin viață cu capul sus și pregătiți să înfruntăm greșelile, alegerile și noțiunea timpului. Cartea are efectul de a stârni furtuni dar și a dăruirii unor morale adânci, toate cu menirea de a lua ce e mai bun din roman și din povestea celor doi eroi ce s-au descoperit din nou, și s-au pus față în față cu emoția ce și-o nutresc unul altuia.

Vă îndemn să aflați lumea sentimentelor, a descoperirii de sine și a poziționării fiecăruia în puzzle-lul vieții. Vă îndemn să citiți cartea “Pași” pentru că romanul se simte la intensitate maximă, pentru că e viață, pentru că un final nu e întotdeauna un sfârșit…

“În ultimele luni mi-am înșelat soțul în toate felurile. Pentru că mintea mea și sufletul meu sunt conectate la o altă minte și alt suflet, independent de voința mea. Însă pentru prima oară în ani, sunt împăcată cu mine însămi, pentru că am încetat să mă înșel pe mine.”

Recenzia ei:

Absolventă a Facultății de litere (Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca), Ela Mihu (Em Sava) a dus cu ea în Canada dragostea pentru cuvântul românesc, pe care l-a cultivat și în mințile copiilor de români din țara frunzei de arțar. Din anul 2014 a început să publice poezie și proză pe blogul personal Sweet & Salty (https://savatoronto.com), […]

Citindu-i pe Em Sava și Axel. Cartea “Pași”! — Vorbe pentru suflet…

Despre ”Pași” — La capatul curcubeului – Dana Alistar

19 Thursday Nov 2020

Posted by sweet & salty in pași

≈ 6 Comments

Vă mai amintiți de „Pași”?
Uneori vine câte un gând cald ca și cum abia ar călca pe nisip umed de ocean. Cât trăiește o carte și unde se duc cărțile când se duc?
Poate de aceea s-a născut SIONO. De dragul cărților și pentru viața lor. Contractul cu o editură ține cinci ani. Apoi cartea se ascunde sub maldăre de cărți noi pentru că alte și alte cărți dau din coate să iasă la suprafață. Unele sunt minunate, altele sunt extrem de proaste, dar se ridică la lumină cinci minute. Și-apoi trece timpul. Nu știu ce va aduce ziua de mâine. Nu știu dacă vor mai exista biblioteci și librării. La modul declarativ toți zicem că citim. Da, dar mai e și Netflixul, iar în Canada și State au apărut deja competitori și nu mai știi cât de elastic să-ți faci timpul. Librăriile sunt goale. Bibliotecile… hmmm. Când ați fost ultima oară la bibliotecă?
Eu am fost acum doi ani în New York pentru că avea o arhitectură fantastică, era o clădire veche, în stil victorian și am fost fascinată de imagini. Da, de IMAGINI. Am făcut poze și am plecat.

M-a bucurat postarea Danei. Mulțumesc, draga mea și iartă-mi divagația, dar gândul a pășit pe nisipul ud, lângă ocean și a lăsat ampreanta.

Am citit, în sfârșit,  Pași de Em Sava și Axel și încă mai aud personajele șoptindu-și povestea de dragoste. Am citit-o cu sufletul la gură, până târziu în miez de noapte și chiar trecut, iar a doua zi, la prima oră, prima grijă pe care am avut-o a fost să-mi reiau lectura din punctul în […]

Despre ”Pași” — La capatul curcubeului

Ami și itinerar de Pași

27 Sunday Sep 2020

Posted by sweet & salty in pași

≈ 6 Comments

O știu de ceva vreme. De fapt îi știu blogul. Îi știu litera și vibrația.
Într-o zi mi-a scris că a citit „Pași”, că povestea a răscolit-o.
„Am citit cartea cu inima și am murit de emoție!” spune Ami Ancelin, așa cum apare în „Nuanțe de piper și ciocolată”.
Nu vreau să spun prea multe despre ea, pentru că vreau să aveți bucuria să o descoperiți în volumul despre care v-am zis. Vă promit că va fi o bucurie.
Prezentarea, sau mai bine zis itinerariul ei, este diferit de tot ce am primit până acum despre Pași.


“se intampla sa intri pe usi deschise, care sa nu fie cele potrivite”- “Pasi”, Em Sava &Axel

noiembrie 2019, undeva in Liverpool

am douazeci de minute de pauza. mai am de facut niste inregistrari, rapoarte…le dau naibii, faca-le cine vrea! stiu ca el e in Londra, in trafic. mi-a trimis un mesaj dimineata: “te iubesc!”. i-am raspuns automat:”iubeste-ma!”.

-stii, cineva a scris o poveste de iubire…

( nu obisnuim sa ne salutam, nici macar nu ne intrebam “ce mai faci?” ori “esti bine?”. intotdeauna intram direct intr-un subiect din care ghicim unul despre celalalt cum este, dar acum astept cu emotie raspunsul lui.)

-ce poveste de iubire mai frumoasa decat a noastra poate cineva scrie?!

-nu am citit-o inca, dar simt ca e ceva acolo si trebuie sa o citesc!

-si mie mi-a fost dor de noi! te las cu povestea ta de iubire. sunt in trafic.

o iarna cu vant rece si ploi ne imprastie asteptarile. tu imi dai o mie de motive sa plec, dar eu inventez o mie de motive sa raman. uitam si lasam la intamplare toate visele. culegem cioburi din ce a mai ramas dar avem inimile sfasiate. un adevar crud ne umbreste sufletele : suntem legati de alte iubiri, care inca mai ard sovaitor sub cenusa. stim ca nu vom fi niciodata impreuna.

–suntem scandalos de imorali!

o moralitate subtila ma face sa pledez nevinovata:

–daruire deplina si pe toata viata! da! dar ce faci atunci cand pasiunea moare, cand totul devine obisnuinta, cand iubirea nu mai e iubire, ci rutina? ce faci atunci cand respiri acelasi aer, imparti acelasi pat conjugal, ani cu aceleasi dimineti, nopti si zile, dar el inca nu stie nimic despre tine? asta nu e scandalos de imoral?

“oamenii nu par ce sunt/ si nu sunt ce cred ca sunt/ si nu sunt ce vor altii sa fie.”

mai 2020

nimic nu mai e la fel! drumurile sunt inchise, zborurile anulate, Regatul e in lockdown. viata e in lockdown. ma gandesc sa nu ma mai gandesc la tine.

intr-o primavara neastamparata venita in graba cu parfum ametitor de flori, am pe noptiera cartea pe care o asteptam de mult: “Pasi”. pasii pe care si noi i-am facut, “unul spre altul”, cand credeam ca “acesta e drumul nostru”.

doi autori, o ea si un el, un intreg, scriu o poveste de iubire. pun laolalta, capitol dupa capitol, pe acelasi fir, o iubire despre care vorbesti in soapta. o iubire pe care o ascunzi sub perna. niciodata sa nu spui niciodata. chiar si atunci cand ai decis ca ti-ai decis destinul. habar nu ai de unde vine, obraznica si neanuntata, iubirea care te trezeste si te arunca in bratele altcuiva. “suntem oameni, pacat din pacat. iubim”.

am trait cu neliniste povestea lui Alex si Nicole. cu nerabdare! m-au tulburat emotiile lor. cartea e un exercitiu de iubire. e despre intrebari si raspunsuri. alea multe din suflet.

–e iubirea lui Nicole, nu e a ta, si eu nu voi fi nicicodata Alex. sentimente?

–fiori!


Pași

24 Sunday Nov 2019

Posted by sweet & salty in pași

≈ 6 Comments

66624532_2204618439655891_7752801416825012224_n

Nu știu ce m-a apucat azi. Am pus mâna pe tastatură și m-am apucat să mitraliez poze și impresii despre Pași. O parte. O mică parte. Nu știu de ce am făcut asta. Nu mă pricep la reclame și nu știu să mă vând.
Poate m-am simțit neglijată. (Deși la ora asta eu sunt cea care neglijez la superlativ). Ori dimpotrivă extrem de curajoasă. Ori sătulă de atâta politic. Oricum pe FB erau postările ca mămăliga cu brânză: Gaudeamus, poze de la votare, Gaudeamus, poze de la votare și tot așa.
În fine, mi-am făcut de cap și am pus ce mi-a venit la mână, e drept că o mică parte din abundența minunată primită, așa că am nedreptățit pe cei pe care nu i-am pus. Și dacă tot am comis-o, măcar să mă înșir și pe aici.

Image may contain: phone

Când ai grijă de litere e ca și cum ai așeza în pământ semințe mici. Înfloresc înțelept atunci când ai nevoie. Posibil să mă fi stimulat și versurile primite de la Ionel Anghel, poet român din Toronto care citește Pași.
„M-am apucat de citit dimineață, după ce am condus-o pe soție la GO train. Nu îmi place să îndoi pagini sau să memorez numărul paginii, celelalte semne de carte sunt in alte cărți începute… cam asta e scuza mea de nu lăsa Pașii, de a mă opri din citit. Dar a trebuit… mi s-a făcut rău, serios, pe bune! Am uitat să mănânc și să îmi iau pastilele… sunt diabetic. Acum sunt ok, iau o pauza să merg la vot și voi continua.
PS. Simt că am scris deja cartea asta în mintea și inima mea, sunt curios cum se termină povestea voastră.
PS2. Să-i spui lui Alex să nu mai fumeze in cabina track-ului…e interzis în Canada! 😁
O zi bună! A mea este!”

Dacă începi să trăiești,
nu îți crește aripi prea mari
și zboară la umbră, departe de lumină.
Altfel, te vor durea ochii, îți vor lăcrima
și îți vor uda aripile.
Cei din jurul tău vor constata cu regret
că te-ai ars zburând prea aproape de sufletul tău,
Și nu vor ști că te-ai înecat în propriile lacrimi.

„Am ajuns la 75-80% din Pași. Din păcate încep tura de zi așa că până marți nu mai pot… păși. Aseară după ce am pus jos cartea, „mi-au venit” câteva gânduri pentru Nicole și Alex”
„Când am început să citesc, să intru în atmosfera romanului ceva tot făcea click în mintea mea. M-am dumirit după ce am schimbat muzica din background de pe YouTube pe cd player… Dacă se face vreun film după Pași coloana sonoră trebuie sa fie albumul Călător prin vis al formației Vox Maris din Chicago!”

72351239_2366718046975563_7365967868686499840_n
77391561_2366707496976618_3683920129839595520_n

Anul trecut, dar fix anul trecut am primit vestea că Pași au ajuns în California.

Image may contain: tree, plant, outdoor, nature and text

„Pași” în Italia, Spania, Germania, Anglia, Franța, Belgia și nu  numai. Au ajuns și în Kuwait.  Recenzii, păreri, impresii, fotografii. Și cuvinte ce vin la pachet cu inimi. Câtă bucurie aduce o carte! Căci la început a fost cuvântul.

Image may contain: text

În Canada… ei bine. A fost povestea frunzei de arțar.
S-au petrecut evenimente de carte – lansare la Torofest, prezentare în Kitchener, organizată de Paulina, președinta ARTA. Am avut bucuria de a-l avea cu mine pe Vianu, criticul romanului pe care l-am cunoscut în Toronto, la mai bine de jumătate de an după ce el prezentase cartea prin țară. Am întâlnit minuni de oameni: Geta, o bucurie de om, care a venit special din London (On) să ne îmbrățișăm.

Image may contain: table and indoor

Image may contain: screen

Simona a muncit enorm, intens și foarte frumos. Mi-a făcut o surpriză de proporții. realizând un traseu fotografic al Pașilor. Minune. Imagine și text.
Și impresii, impresii și inimi. Omul e întâi sentiment. Apoi cuvânt. Și abia apoi om, adică zâmbet ori lacrimă.

Image may contain: people sitting

No photo description available.

Image may contain: text

România e a dorului și a limbii române… cum să nu vină inimi tricolore? Cum să nu călătorească spre mine, sfidând oceanul și miile de kilometri? Doar „Pași” prin definiție fac… pași. 

Image may contain: 1 person

Fiecare literă rodește, apoi se întoarce la tine de-a dura. Literele sunt cei mai credincioși prieteni ai omului.
Zilele acestea plănuiam să fiu la Gaudeamus, promisesem unor oameni, așa cum promisesem că în vara asta public „Ana”. Doar că uneori planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg și viața aranjează altfel lucrurile.

Image may contain: 1 person, smiling, text

Image may contain: text

Când publici o carte, trimiți în lume propoziții. În spatele lor stau îmbrățișările tale, de aceea vin spre tine alte îmbrățișări și alte gânduri. La fel ca atunci când zâmbești și zâmbetul se întoarce oglindă.

Image may contain: text
Scrisul nu e mare lucru. E praf de stele personal. Și, ca tot ce e personal, poate să placă sau nu. Poate fi iubit ori dimpotrivă antipatizat. E definiția ta personală.
Dar cerne suflete și te trezești că ai aproape oameni cu majuscule, purtând același punct pe j ca tine. Ești într-o țară mică populată cu oameni aidoma ție.

Image may contain: text

Azi a fost pentru mine o zi atipică. O zi a votului. Pe FB au circulat poze cu „am votat” și cărți. Le-am bifat pe amândouă. De mâine nu mai votez și nici nu mai fac reclamă. Oricum nu mă știu. Azi am avut un impuls. Pentru că până la urmă FB e o tarabă uriașă unde lumea vinde și cumpără: de la cărți, la simpatii politice, saltele ori dulcețuri românești și… sentimente ori iluzii. E un talcioc mare. Știți jocul show and tell? Aici suntem și cartea asta o jucăm. 🙂
Sayonara!

Image may contain: text

Image may contain: outdoor and water
No photo description available.

No photo description available.

Image may contain: text

No photo description available.

Pași, citiți de Simona

24 Thursday Oct 2019

Posted by sweet & salty in pași

≈ Leave a comment

74535829_2337556076558427_8640042051297083392_n

Pași (Em Sava&Axel, Eikon, 2018)

Deși nu sunt un vajnic cititor de literatură contemporană și nici adulatoare a poveștilor de dragoste, vă voi prezenta un roman care, în opinia mea de cititor neavizat, merită atenția celor care se pot bucura, naiv și nestingherit, de duioșia dragostei. Scris de doi autori, ,,Pași” prezintă povestea unor oameni nefericiți, prinși în angoasa timpului măcinător al obișnuinței și al unui calm casnic, ușor de descifrat pentru orice ochi care a iubit și nepătimaș, presându-și visele sub pernă, în fiecare seară înainte de culcare. Doi oameni, Alex și Nicole, ambii căsătoriți, se întâlnesc și se îndrăgostesc. Și aici, pentru mulți ar putea părea o poveste previzibilă, dar întreaga lectură seamănă cu un caleidoscop, apoi cu un carusel, căci autorii s-au priceput în chip minunat să ne arate și voia hazardului, și prăbușirea inimilor și fața strâmtă a vieții care nu poate păstra mereu visele. Când m-am ciocnit de tematica romanului, știindu-mă o infantilă care strâmbă din nas la poveștile de dragoste, am crezut că nu-mi va plăcea. Și totuși… am citit-o abia respirând, într-o sigură noapte albă. ,,Pași” nu este doar despre o poveste de iubire, ci o construcție bizară (nu în sens peiorativ) de înlănțuiri care șlefuiesc și subjugă ceea ce știm despre dragoste. Scrisă ca un jurnal, în tandemul celor două personaje, Alex și Nicole, ,,Pași” adună în paginile sale drumuri ale moralității, visului, eternității, adevărului, jertfei și, nu în ultimul rând, ale vieții, așa cum este ea, desprinsă de pe rafturile perfecțiunii, aruncată într-o baltă cu mâl și cu nectar, în care omul își poate scălda liniștit picioarele înghețate de frig. Pe Nicole, frumoasa și modesta Nicole, care nu își permite să viseze, dar știe să recunoască divinul și sclipirea unei noi întâlniri, ai vrea să o ții la piept, în vreme ce pe Alex, dur precum fructele coapte, ți-ar plăcea să-l sprijini, să-i ridici umărul și să-l determini să aștepte iubirea. Oamenii aceștia doi (încă îmi place să cred că există în realitate și nu sunt doar niște personaje), zdrobiți de nefericirea unor căsnicii ratate se transformă în niște adolescenți și valsează sub stele, chiar dacă mintea le pune adesea piedică. Dar, într-o zi, într-o oarecare zi, până în care hazardul îi plesnise și-i îndepărtase halucinant, se descătușează și se nasc. Din păcate, eu nu mă pricep să scriu recenzii și, în general, nu pot să conving oamenii să citească o carte ori alta, dar mi-a plăcut modalitatea în care autorii au ales să trateze un subiect des reiterat în literatură, așa-zisa iubire imposibilă, cu un soi de responsabilitate (morală și scriitoricească), transformând povestea și într-un model de conduită umană, în cadrul căreia fericirea sinelui nu este mai presus de orice, în care greșelile pot fi răscumpărate în timp și, în final, devenind un carpe diem matur și asumat. Paginile alunecă sub poezie și reverie, cu o scriitură clară, fără fandoseli stilistice inutile, goale ori seci. Stilul este drămuit până la o simplitate greu de atins pentru scriitorii care vor să impresioneze doar prin formă. Descrierea este împletită cu dialogul, iar sondarea sinelui capătă adesea o tentă filosofică. Nu cumva a fi dăruit unui om și a te îndrăgosti de altcineva este o piedică și o mare întrebare? ,,Pași” ne arată că da. Așa cum ne arată iscusit și ce poate însemna iubirea, câte cărămizi pică până primul zid din fața lumii este ridicat și cum omul, răpus de viață și de goliciunea timpului care trece amar, în fața divinului unei clipe se pierde, deși trăiește o reînviere.
Dialogurile sunt naturale, firești, ușor de recunoscut în imediata noastră realitate, iar întreaga poveste devine umană, atât de apropiată, încât mie mi-a transmis ideea de realitate. E atât de firesc scrisă, încât uiți de la prima pagină că este ficțiune. Dar este doar ficțiune?
La un moment dat, unul dintre personajele cărții, Alex, spune: ,,Sunt în balcon și-mi umplu plămânii cu noaptea asta pe care știu că mi-o voi aminti întotdeauna”. La finalul lecturii, mi s-a părut cea mai simplă și delicată imagine a omului care trăiește iubirea; se ridică-n balconul firii, umplându-și plămânii cu un întuneric luminos care-l va însoți toată viața. Căci, personajul Alex rămâne stâlpul poveștii, cel dispus să aștepte pentru totdeauna, să se hrănească la infinit cu ceea ce viața i-a dăruit, după ce luptase așa cum știuse mai bine să atingă obrajii unei femei care-i umpluseră pieptul cu un alt aer.
Este posibil ca pentru oamenii care sunt înlănțuiți în povești de iubire ,,nepermise” cartea să aibă și un straniu efect terapeutic. În vreme ce pentru cei romantici va fi o poveste savuroasă, iar pentru mine, printre multe altele, o lecție de stil.
Să faceți ,,Pași” înspre iubire! Poate chiar alături de Em Sava&Axel

Mulțumiri, dragă Simona!

Quote

pași: mai avem nevoie de povești de iubire? — psi-words

11 Monday Mar 2019

Posted by sweet & salty in pași

≈ 6 Comments

În recenzia ei la „Pași”, Camelia se întreabă dacă mai e nevoie de povești de iubire. Îi răspund că iubirea este rațiunea omului de-a fi și cu toții o descoperim, ca pe o haină nouă, croită pe măsura personală. Da, iubirea e cea mai nouă și cea mai veche poveste a omenirii și e, nu necesară, ci vitală. Fără iubire mor copacii din noi. O recenzie cum numai Psi putea scrie.

pași. primăvara zidită între coperțile unei cărți. pași. inimi care bat la unison. pași… o poveste de iubire apărută anul trecut și pe care, nici nu știu din ce rațiuni, am amânat s-o citesc până ieri. pași. două ore de emoții într-o duminică curcubeu, una în care vântul iernii se mai războia pe afară cu…

via pași: mai avem nevoie de povești de iubire? — psi-words

Scrisoare

23 Saturday Feb 2019

Posted by sweet & salty in pași

≈ 18 Comments

52920477_2565482023523894_4094568859317567488_n

Dragă blogule, că tot ai tu menirea de jurnal, trebuie să îți spun că nu pricep ce se întâmplă cu mine. Sunt eu ocupată, dar nu mai tare decât înainte, însă parcă nu-mi găsesc drumul spre tine. Culmea e că mi-e dor și am un sentiment de vinovăție, dar nu mă pot aduna. Scriu, e drept, la roman, pe care tare mult doresc să îl termin până la vară, să fie cadou părinților mei. E mult mai greu decât la „Pași”, dar nu îți spun de ce, pentru că vreau să te surprind, deși recunusc că am mai scăpat ici și colo câte un cuvințel și am o mare mâncărime de limbă să pun niște fragmente, aici la tine, să iau pulsul.

„Pași” sunt bine, sănătoși. Ieri mi-a arătat Corina Ozon o poză simpatică în care Benjamin, motanul ei frumos își căuta o carte și am zărit și cartea noastră pe raft.

52105059_2325316487502282_7684714185044787200_n

Azi am primit primăvara de la Mirela. Poza cu ghioceii e de la ea și vine tocmai de la Zalău. Tot azi George din Montreal a simțit nevoia să ia legătura cu mine să-mi spună că i-a plăcut cartea. „Pași” fac drum, fac cărare pentru prieteni noi.

2019-02-22
52605694_2165273233786713_5319467212577177600_n

O fază ciudată, după părerea mea, s-a petrecut și am avut următoarea izbucnire pe fb:
Serios? Se mai șochează cineva citind scene erotice? Aseară m-a sunat prietena mea să-mi spună că s-a întâlnit cu Y, o tipă faină pe care o știu de mulți ani, foarte cunoscută în comunitatea noastră românească care, cum a văzut-o i-a spus cu zâmbet conspirativ: „Am citit Cartea! Ai văzut cum a scris Em SCENELE???” M-a amuzat articolul hotărât de la carte, parcă aș fi scris un roman interzis, un soi de „Amantul doamnei Chatterley” versiunea secolului XXI. Comunitatea românească este exact ca un sat în care toată lumea cunoaște pe toată lumea și fiecare știe sau crede că știe tot.
Prietena mea, subiectivă până la stele, îmi iubește scriitura și i s-a părut ciudată reacția. Adică…
E drept că și în școală erau elevi care, studiindu-l pe Rebreanu, rețineau doar scena erotică, petrecută pe cuptor între Ana și Ion. Departe de mine gândul de a mă compara cu Rebreanu sau D. H. Lawrence. N-aș îndrăzni. Dar așa, ca exemple…
Erotismul e frumos, este firescul omului. Să nu suferim gratuit de pudibonderie. Zic.

În rest pe aici e o iarnă uscată, dar cică se mai moaie vremea. Sfârșit de februarie.

Quote

Pasi – roman de Em Sava & Axel — vavaly

10 Sunday Feb 2019

Posted by sweet & salty in pași

≈ 10 Comments

Când scrii o carte se întâmplă niște fenomene. Se deschid niște uși. Omenirea ți se arată ca un soi de caleidoscop colorat. Am primit atât de mult feedback la „Pași” că ar mai putea fi scos un volum. Recenzii, fotografii din toată lumea etc. Valy mi-a făcut ziua frumoasă cu o recenzie care mi-a ajuns la suflet, pentru că litera Pașilor a ajuns la sufletul ei. Am simțit asta și m-a emoționat tare. Mulțumesc mult, draga mea!

”Suntem carne și oase și suflet. Cu suișuri și coborâșuri și lista aferentă de defecte și păcate. Cu mofturi și

via Pasi – roman de Em Sava & Axel — vavaly

Pași cu zăpadă – Toronto

31 Thursday Jan 2019

Posted by sweet & salty in pași

≈ 6 Comments

50827366_2149205662060137_3101787362120695808_n

Litere adunate, împletite, aranjate două câte două. Răsărite nouă, cum nouă e fiecare zi. Nou de soare în ninsoare. Fulg de nea, amprenta lui Dumnezeu pe pământ. Flori albe cernute, făină de pâine coaptă-n cuptor. Cu dor. Cuvinte sculptate-n hârtie, scurse-n zăpadă, în gânduri și rânduri. Zâmbete și pași. Fantezie colorată cu litere, într-o noapte albă, prea albă.

 

← Older posts

Categories

  • A fi scriitor (82)
  • Amalgam (184)
  • Ana (50)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (99)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • Observatorul (3)
  • pași (34)
  • Promisiuni (4)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)
  • UZP (2)

Arhive

Recent Posts

  • Promisiuni – fragment
  • Promisiunile la Bruxelles
  • Călătorind zile și nopți
  • Român în țara frunzei de arțar
  • Ana – recenzie Cristina Pop – Belgia

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,234 other subscribers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,234 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...