This slideshow requires JavaScript.

Orașul frumos clipește leneș a primăvară și se întinde somnoros, înainte de-a înmuguri.
Soarele-mi intră-n păr și-n buzunare, apoi mi se prelinge de pe crengi printre gene. E prea devreme, prea de primăvară, culoarea încă doarme cuminte printre alei. Doar câte-un cardinal roșu-vibrant se joacă de-a v-ați ascunselea cu mine, vesel și iute, că abia îl prind în fotografie, să vi-l arăt.
Copacii rușinați de goliciune și lumină se aliniază pe alei, cuminți în tonuri neutre de maro și bej, neîndrăznind să-nfrunzească azi.
Simt, cercetându-mă niște ochi mari prin tufișuri. Mă întorc și le văd grațioase, cum mă privesc întrebător, adică „ce caut eu acolo?” îmi traduc singură. Mă duc destul de aproape, să le fac câteva poze. Nu se sperie de mine, mă înfruntă din priviri, uitându-se fix în ochii mei.
Le fotografiez cu telefonul și plec, mulțumindu-le în gând, cu-ncolț de zâmbet, că-mi permit să trec și eu pe-acolo, prin împărăția lor de pădure-parc.

20 martie, primăvară, Toronto