Cred că era ușor trecut de patruzeci de ani, dar eu îl vedeam bătrân. Eram prin clasa a douăsprezecea și mă pregăteam pentru admiterea la facultate. Domnul M. Popescu (să-i zicem) mă medita la română. Era dramaturg și scria pentru Teatrul Național din Cluj. Mama era prietenă cu Jeni, nevasta lui, învățătoare, o femeie frumoasă și distinsă. Își diviniza soțul pe care îl alinta ”Soare”. M-am abținut cu greu să nu pufnesc în râs când am auzit-o prima dată.
Nu aveau copii, dar păreau un cuplu foarte bine sudat, foarte armonios. Mă întâmpinau cu căldură la ușă, de fiecare dată amândoi, în apartamentul elegant ca și ei, cu multe cărți, tablouri și cristale. El mă privea foarte pătrunzător cu ochii lui mari căprui. Insistența din priviri mă incomoda de multe ori, dar în mintea mea era parafat ca bătrân, așa că nu dădeam mare importanță ocheadelor languroase. Mă ținea de fiecare dată mult peste cele două ore pe care ai mei le plăteau, iar mama era foarte încântată că nu stă ca la farmacie cu ochii pe ceas. Îmi gâdila orgoliul de adolescentă, lăudându-mi abilitățile literare. Îmi citea eseurile și poeziile, apoi își chema nevasta să-i citească, să se minuneze și ea, vezi Doamne, cât de genială puteam fi. În timpul ședințelor, ea se strecura discretă la noi în birou și-mi aducea ciocolată fierbinte, sau dulciuri. Ce nu știau nici mama, nici Jeni, e că de multe ori în loc să facem analize de fraze, sau comentarii pe text, el îmi povestea întâmplări din trecut, de cele mai multe ori legate de marea lui dragoste din prima tinerețe, Lili. Trăia cu nostalgia iubirii pierdute. După mulți ani, regăsindu-se întâmplător mi-a spus, cu vinovăție, că s-a lecuit după primele trei minute. L-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a spus că ea se îngrășase foarte tare. Poate era bolnavă, poate … nimic din femeia masivă nu-i mai amintea de făptura delicată din visul lui. Și dragostea de-o viață i-a trecut brusc ca o banală gripă.
La un moment dat domnul Popescu a început să-mi scrie versuri. Câte o strofă ghidușă, apoi adevărate poezii. Nu am văzut nimic ciudat. Artiștii sunt mai altfel, mi-am zis.
Într-o după-masă, la ora obișnuită de meditații, era singur acasă. Fără Jeni, atmosfera nu mi s-a mai părut la fel de primitoare, iar el era preocupat, îngândurat. Nu m-a mai ținut ca altădată peste program, iar eu m-am bucurat. Doar că pe hol a încercat să mă sărute. M-a tras în brațe, presându-și corpul peste-al meu, încercând să-mi prindă buzele. L-am mușcat scârbită și-am reușit să fug, lăsându-mi geanta cu cărțile acolo. Nu știam cum să procedez, ce să fac. Îmi era greață. Am ajuns plângând la M. prietena mea. Cum să-i spun mamei? Cum să-i spun lui Jeni? Și nu le-am spus. Naivitate!
Interzis!
15 Thursday Jan 2015
Posted Întâmplate sau nu...
in
Cum le aşează Universul ăsta… o să-ţi spun cîndva şi de ce… 😉
Pentru cîteva secunde mi te-am închipuit în rolul lui ‘Lisbeth’ din ‘The girl with the dragon tattoo’ (Män som hatar kvinnor’, în versiunea originală), tatuîndu-i domnului profesor pe piept… mă rog, nu vreau să dau spoilere. 😀
Dar pînă la urmă, cum ţi-ai recuperat geanta cu cărţi? 🙂
LikeLike
Nu eram nici pe departe războinica Lisbeth, dimpotrivă. Imaginează-ți mai degrabă un copil foarte speriat care nu știe cum să reacționeze. Nu știu de ce nu i-am spus mamei… poate gândindu-mă la posibilele consecințe. Poate din respect și drag pentru Jeni…
LikeLike
Păi nici nu mă gîndeam c-ai fi fost… ci doar îmi imaginam cum ar fi decurs scena, cu tine ca protagonistă. 🙂
Erai pe undeva aproape de 18 ani, cred, la vîrsta aia foarte multe fete ştiu deja cum decurg lucrurile în viaţă. Cine ştie ce şi-o fi imaginat dom’ Popescu… E uşor de judecat în pripă, dar sufletul e o dihanie complicată rău. 😉
LikeLiked by 2 people
Am fost foarte copilăroasă și naivă. De aceea nici nu am perceput semnalele. Eram veselă, dar m-am maturizat mai târziu decât alte fete de vârsta mea atunci.
LikeLike
Eu nici acum nu m-am maturizat, aşa că… 😀
LikeLike
Atunci să nu te duci la domnul Popescu 😀
LikeLiked by 2 people
Aoleu, da, bine zis! XD Cînd oi avea nevoie de meditaţii, o să-mi aleg o profesoară tînără, blondă, cu ochi albaştri. 😛 Sprechen sie Deutsch…? 🙄
LikeLike
Și eu care credeam că te-am lăsat fără replică 😀
LikeLike
No effin’ way! XD
LikeLiked by 1 person
Sincer, și eu as fi procedat la fel…
LikeLiked by 1 person
E complicat și nu știi cum să procedezi într-o situație de genul acesta.
LikeLike
Da… mai ales la vârsta aceea
LikeLike
Scuze, dar scena s-a petrecut prea rapid si as vrea s-o derulez inapoi, s-o vad cu incenititorul.. 🙂 cateva detalii tehnice ar fi necesare: locul, forta, semnele ramase in urma muscaturii.. 🙂 deci pana la urma nu era Lisbeth, era o vampiroaica.. 😀
LikeLike
Atunci poți să-ți folosești imaginația. 🙂
Pentru mine detaliile sunt nesemnificative. Gestul acela a cărui amprentă am purtat-o mult timp și faptul că nu i-am spus mamei decât după mulți ani au fost greu de digerat pentru vârsta pe care o aveam și felul meu de-a fi. Mulțmesc pentru vizită!
LikeLike
F.bine ca l-ai ” pus la punct ” ! 🙂
F.rau ca nu ai spus imediat parintilor ! 😦
In rest, week-end placut ! 🙂
Aliosa.
LikeLike
Da, a fost derutant. E greu uneori să iei decizii.
Week-end frumos și ție 🙂
LikeLike
Poate ca sotia lui nici nu te-ar fi crezut, daca zici ca-l diviniza asa tare.
Eu am aflat la un moment dat ca sotul unei prietene de suflet o inseala . Chiar fara sa vreau am aflat, auzindu-l vorbind la telefon cu doamna amanta. Si l-am sunat pe taica-mio sa-i cer parerea ( noi deja eram in Spania) si el mi-a zis ca tot orasul stie, io abia acuma am aflat? Deci mi-a confirmat ce auzsem eu la telefon. Am incercat sa-i spun prietenei mele si mi-a taiat-o scurt si mi-a spus ca ea nu crede ce vorbeste gura lumii ,ca A. al ei nu e in stare de asa ceva, mi-a intors spatele si a iesit pe usa. Desi au trecut multi ani de atunci, vreo 10-11 sa tot fie, suntem inca prietene bune si vorbim des, dar absolut niciodata nu pomeneste nimica de el de fata cu mine si nici eu nu intreb.A fost alegerea ei sa ramina oarba si nu ma pot baga. Fiecare cu viata si deciziile lui.
LikeLike
Situațiile de genul acesta sunt extrem de delicate și lasă urme. Câte fete tinere nu sunt agresate de persoane mai puternice? Sunt multe cazuri despre care citim în ziare sau vedem la tv, când profesori corup eleve, sau șefi abuzează de angajate… Lumea nu este cel mai curat loc 😦
LikeLiked by 1 person