Flori de gheață… frig.
Ninsoarea nehotărâtă pudrează acoperișurile ca o gospodină conștiincioasă, fără stridențe și înzăpeziri. Doar pentru decor, să ne-amintească civilizat că e sfârșit de ianuarie și se poartă albul.
Mi-e bine, mi-e sâmbătă. Mi-e cald și mi-e-năuntru.
Week-end leneș… Cafea și muffin… cafea fierbinte.
Îmi răsfață papilele gustative, mă adie cu aburii catifelați și-mi sărută buzele amară, ca în fiecare dimineață.
Mirosul cărților noi se amestecă în aroma cafelei… prezența lor cuminte și colorată… înșirate în rafturi pe sortimente, așteptând înfiorate ca mâna mea să le atingă… Zâmbesc fericită, invadată de cele două realități dragi mie. Vreau să dăruiesc tuturor secretul meu, formula bucuriei mele de sâmbătă dimineața: miros de librărie asezonată cu aromă de cafea. Aromaterapie și Vivaldi, căci se aud discret ”Anotimpurile”.
E în mine o fericire calmă, de moment. O fericire de … week-end. E ziua mea…
Nu-mi spuneți ”La mulți ani”, că nu-i data aceea. E e doar o zi de-a mea. Socoteala e simplă. 2015 are 365 de zile. Veți spune că n-or fi toate ale mele. Așa e. Scădem vreo trei mai proaste (că se-ntâmplă câte-o luni albastră) și încă cinci, că poate mai răcesc, vreo șapte, poate mă trezesc pe partea stângă, așa pe gratis, fără motiv. Apoi or fi și unele cu lună plină (?), iar altele vor da cu virgulă… Scădem și… ce să ne mai încurcăm în matematici, eu rotunjesc. Să fie 347 de zile ale mele.
Nu vi se pare rotundă cifra? Prea mult? Păi… mai negociem. 🙂