Vă vorbeam despre mine aici și era o tentativă de listă (care e în continuă schimbare). Azi discutând cu cineva mi-am dat seama că e imperios necesar să adaug diminutivele pe lista mea de nu-mi place, excepție când în ecuație sunt implicați oamenii la diminutiv, adică bebelușii.
Lasă, frate, celor mici mânuțele, hăinuțele, gurița, buzița, piciorușul, năsucul etc. și acceptă că ai crescut și ai mâini, haine, gură, buză, picior, nas, etc.
E posibil să ai (oops) guroi, buzoi, picioroi, năsoi, dar în aceste cazuri, de forță majoră, folosim diplomația, spălăm augmentativele intenții și ne limităm la forma substantivului din dicționar.
Recapitulare listă nu-mi place:
culoare vișiniu, prost gust, prea cald, prea rece și diminutive…
Lista voastră de nu-mi place?
Dacă nu-mi place, nu-mi place!
08 Monday Jun 2015
Posted File de jurnal
in
Nu-mi plac blugii zdrențuiți, mai ales că se exagerează până la hilaritate.
LikeLiked by 8 people
Moda și exagerarea modei. 😀
LikeLike
Blugii rupți exagerat de mult :)) negativiștii, pițipoancele…
LikeLiked by 1 person
Evit persoanele negativiste. Nimic nu-i mulțumește și cultivă o atmosferă cenușie. Nah!
LikeLiked by 1 person
Daaa 🙂
LikeLike
Scuze, mi-a luat-o telefonul razna 😦
LikeLike
Nu-mi place râsul fals, mă enervează îngrozitor
LikeLiked by 3 people
Râsul de complezență? Da, zgârie falsitatea lui. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ipocrizia şi prostia mă deranjează cel mai tare. 🙂 În rest, sunt destul de tolerantă. Ah, da! Mâţâiala la femei, mă enervează rău de tot. 🙂
LikeLiked by 3 people
Da, subscriu. )
LikeLike
suntem din nou pe-acceasi lungime de unde si-aceeasi frecventa, free : star : 🙂
LikeLiked by 1 person
trezitul de dimineata, soferii care circula dupa regulile lor, caldura prea mare, oamenii care se cred superiori…ma opresc aici ca lista lunga este lunga:))
LikeLike
Oamenii care se cred superiori sunt în top și pe lista mea. Au sentimentul că trebuie să li se lustruiască „statuia” non-stop. Oamenii cu adevărat superiori sunt modești.
LikeLiked by 1 person
Apropos de mâțâială la femei : eu am stat de vorba cu un tip care se mâțâia…oribil!
LikeLiked by 2 people
Bărbații care se comportă ca fetițele… dezgustător.
LikeLiked by 1 person
Mdap….poate chiar sunt fetite 😉
LikeLike
Nu imi place eschiva indiana pe patine cand vrei sa o “saruti”, nu imi doresc sa ating om care nu se cunoaste si incearca sa se inventeze mintind(u-se) ca apoi sa ii fie imposibil sa corecteze minciuna si o dezvolta, nu imi place halva, nu imi place sa fiu lasat balta dintr-o prietenie fara explicatie de parca as fi visat ca… si de fapt nu era chiar…, nu imi place sa fiu analizat dupa nasturi si sa imi fie tras la imprimanta un profil psihologic complet din care sa ma aleg si cu Dosar la cine stie ce Institutie cu SPECific :)) Ai ai ai, cate neplaceri mai am, dar sa vezi cand le scriu pe cele care imi…
LikeLiked by 1 person
Nici mie nu-mi place halvaua. Deloc. Și nici sfecla roșie. Urăsc ce gust au… și nici mazărea….și…. oprește-mă! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mâţâiala mă scoate din sărite. Cu restul mă pot descurca
LikeLiked by 1 person
Mâțâiala? Câh!
LikeLiked by 1 person
nu-mi place iarna, nu-mi plac oamenii acri, cei care nu știu să îmbătrânească frumos, nu-mi plac cocalarii, nu-mi plac pipițele, nu-mi plac fățărnicia și ipocrizia, nu-mi plac oamenii cu două fețe, nu-mi plac politicienii, nu-mi place politica, nu-mi place nesiguranța, nu-mi place frigul, nu-mi place singurătatea, eeeeee și multe altele
LikeLiked by 1 person
Daaa Cristina, de acord cu tine! ( mai puțin cocalarii că habar n-am cu ce se mănâncă :D)
LikeLike
Ce nu-mi place, nu cultiv, inclusiv enumerările de mai sus, la care subscriu. Însă am învăţat să nu văd/aud ce nu îmi place. Şi mi-e mai bine aşa. Vorbesc foarte des de ce îmi place, invers abia dacă menţionez. Nu se merită irosită energie bună pe lucruri de proastă calitate.
LikeLiked by 4 people
Foarte bună filozofie de viață! Așa e cel mai bine. 🙂
LikeLike
Nu mă mai joc – mie îmi place vişiniul la nebunie! 😛 😀
Ce nu-mi place? Minciuna, laptele dulce, aerele de superioritate, dulceaţa de legume şi mîncarea de fructe, culoarea verde, noua ordine mondială, mucii (inclusiv cuvîntul în sine), lipsa bunului-simţ şi-or mai fi zeci-sute-mii – da’ ce, parcă io-s perfect…
LikeLiked by 3 people
Laptele? Nu-ți place?
În rest sunt de acord, pe lista de NU cu ele.
LikeLike
Parc-am povestit undeva la mine de ce nu lapte – ceva cu… “alb”, parcă. Chestie din copilărie, nu se dă dusă, neam!
Lista intoleranţelor creşte văzînd cu ochii, deşi multe se repetă. Într-o reprezentare grafică ar ieşi probabil clopotul lui Gauss, cu minciuna la loc de cinste. 🙂
P.S. Vezi, nu dorm nici la ora asta. Să mai spună cineva că-s puturos, la două’j de ore de muncă… 🙄
LikeLiked by 1 person
wow. Dragoș Sisif 🙂
Și lista mea e mai lungă, am realizat că sunt pe aceeași linie cu majoritatea… iar unele se regăsesc la mai multe persoane. Poate ar fi trebuit să mă refer la chestii neplăcute mai personal-ciudate. E firesc să urâm minciuna, ipocrizia, falsitatea, prostia etc. Dar lapte și muci (nu împreună :D), ori legume verzi, ori sandale sunt neplăceri mai… personale. 😀
LikeLiked by 1 person
Ei, mai treci listele prin ciur şi se aleg generalităţile. 😉
Mie să-mi dai mîncare de mazăre cu salată de sfeclă roşie şi ca desert… halva. XD
Pînă una-alta trimite-mă la somn, că nu mai sînt tînăr să stau treaz trei zile şi trei nopţi ca-n poveste. Ca odinioară… [suspin prelung şi adînc]
LikeLiked by 1 person
Fugi la somn!!! 😀
LikeLiked by 1 person
‘nţeles, să trăiţi! 😀
Me over and out. 😉
LikeLiked by 1 person
Good boy! 🙂
LikeLiked by 1 person
Să nu mă scarpini între urechi că fac precum Mork!

LikeLiked by 1 person
Pingback: Curiozitatea… | 9
Wow! Dacă-ți spun că o am și eu! Dar nu mi-a înflorit niciodată. Mi-e drag de ea că are personalitate. Am ținut-o doi-trei ani și mi-a făcut doar vreo trei frunze. Ne-am mutat și i-a plăcut noua casă și-a frunzărit și s-a lungit. Acu iar pare că stagnează. O am de vreo șase ani, dar nu mi-a făcut flori niciodată. I-am recunoscut frunzele și numele, știam că e „Lacrima Maicii Domnului”, nu știam cealaltă denumire. Unde o ții? Eu am pus-o-n geam, dar e un geam lateral, nu e foarte însorit. Sunt așa de fericită că o am și eu. Sper să-mi zâmbească și mie într-o zi așa. Mulțumesc!
LikeLike
Hoya.. O planta uluitoare.
LikeLike
Se numește și așa?
LikeLike
Sigur. Sa ii inlocuiesti ghiveciul si sa o replantezi in pamant nou, dar sa ii lasi cel care e intre radacini ca sa nu moara. Agat-o is spune-i despre mine. Sigur va creste!
LikeLiked by 1 person
Bine! Îi spun. 😀
LikeLiked by 1 person
În primul rând, nu îmi plac mincinoșii, nici cei care nu sunt punctuali. Minciuna mă scoate din sărite. Nu o pot uita și ierta nicicum, oricât de ”nevinovată” ar fi. Dacă mă minți înseamnă că mă subestimezi. Nu știu cum se face că mai toate minciunile sunt extrem de prost ticluite, de mi-e și jenă să arăt că m-am prins, de cele mai multe ori, pentru a nu-l jigni pe mincinos 😆 . Urăsc vara, cu toată recuzita ei (zăpușeală =”vreme foarte frumoasă”, praf, muște, țânțari, miros de transpirație, plaje supraaglomerate, urlete animalice pe străzi etc). Mă irită superficialitățile sclipicioase (politețe exagerată, grija deosebită pentru ”ambalajul” ieftin-”nu pot merge la piață în sandale că nu am pedichiura făcută (cu roz sidefat)”, ipocrizia, falsa prietenie).Și lista ar putea continua. Mi-ai dat o idee pentru un viitor articol 🙂 .
LikeLiked by 3 people
În afară de vară care are părțile ei bune (mai puțin țânțarii care mă mănâncă de vie, dar îi evit cât pot) sunt la fel de iritată de minciună, de superficialitate, de falsitate, de paradă. Abia aștept articolul. 🙂
LikeLike
Minciuna, frigul, oamenii care comentează aiurea orice!
LikeLiked by 1 person
Cei care comentează aiurea și insistă și insistă și agasează și agasează. Mda…
LikeLiked by 1 person
Nu-mi place ca imbatranim! Nu-mi plac legumele verzi! Nu-mi place apa in vin sau in pantofi! Si uneori nu-mi place lumea in care traiesc…
LikeLiked by 3 people
Nu-ți place nici o legumă verde? Eu mănânc măcriș crud și cozi de rubarbăr acreeeeee 😀
Cu apa sunt de acord, nici în vin nici în pantofi. Mai cu seamă în vin. 😀
LikeLike
Ah, m-am oprit la al 3-lea rand ca sa sctiu aici: SUBSCRIU! Urasc si ma iau nervii cand aud de ciu ciu ciu bliu bliu bliu – cuvintele, manutele, somnic, botic, piciorut, patut. Te pupic dulcic si fug in patut ca mi-e somnic! (si din lista de “nu-mi place”: ipocritii, mincinosii, infatuatii, excesivo-sensibilii fara rost, sclifositii, oamenii falsi, oamenii interesati, incultii cu tupeu si pretentii de oameni cu valoare, femeile care se considera prea frumoase si au pretentia sa te comporti cu ele conform cu asta, lingusitorii, oamenii care nu stiu sa recunoasca daca gesesc, infatuatii am zis? egoistii, cei care insala, materialistii – si sigur mai sunt dar…somnic, botic – pupic :* )
LikeLiked by 1 person
Ciu ciu ciu bliu bliu bliu, asta mi-a plăcut! 😀 Și lista mea se pare că e mai lungă decât credeam pentru că regăsesc multe puncte și strâmb din nas (năsuc 😀 ).
LikeLiked by 1 person
vai 😀 Samantha style? 😀
LikeLiked by 1 person
“Bunul gust”…nu cred că se educă…Este o “stare” ce ţine de armonia interioară, de un anumit echilibru…Desigur, poţi învaţa nişte reguli, dar bunul gust este peste reguli…Cum în sport nu poate fi antenată “viteza”…Te naşti cu ea.
Cred că până şi sandalele vişinii se pot armoniza…Natura dovedeşte combinaţii coloristice “imposibile”….perfecte.
Acum, despre plăcut/neplăcut discutia comportă atât de mult subiectivism, incat trebuie să ne intoarcem la acea armonie interioară, care ori este…ori nu este. Ce insa putem POTENTA, este acea sensibilitate interioară, care este precursoarea armoniei, a echilibrului. De fapt este vorba de acele organe spirituale care VAD si AUD armonia NATURII, care nu au nimic “personal”.
LikeLiked by 1 person
Bunul gust și prostul gust se raportează la general, la armonie, la contrast. O stridență e de prost gust, indiferent că e vestimentară, comportamentală sau verbală. E drept că nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-ți place, dar există niște valori și criterii care ne pot ghida.
Sunt persoane care-și recunosc stângăcia și cer ajutor.
Nu îmi plac sandalele, fără o explicație logică, nu știu de ce nu-mi place bareta din spate. Nu am nici o problemă dacă bareta lipsește. Iar vișiniul nu mă inspiră. Nu-l aleg decât dacă n-am încotro. Dar e posibil ca vișiniul meu să nu fie la fel cu vișiniul tău, să-l receptăm diferit. Nu-mi place, dar nu-l evit. Când pictez îl folosesc fără să-i cer sau dau explicații. Nu-l discriminez față de celelalte culori, dar e ceva știrb în relația mea cu el. Se întâmplă să îl și port, dacă-mi place vreun obiect vestimentar și nu există altă culoare. Ne acceptăm oarecum unul pe altul. 😀
Natura este perfecțiune. Orice se potrivește. Culorile se topesc în nuanțe neașteptate și întorc toate teoriile pe care omenirea le-a pus cu grijă în manuale de artă.
Suntem subiectivi până-n măduva oaselor, e adevărat, dar nevoia noastră de a ne satisface acel plăcut, este până la urmă motorul armoniei noastre. Așa funcționăm, în mediul ales de noi cu subiectivism.
LikeLiked by 1 person
nu imi place cei care isi lovesc copiii in numele educatiei (le-as da si eu o urecheala cand ii vad cu berea in mana, pt binele lor, da? 😀 ), nu imi plac cei care intarzie si apoi dau vina pe alinierea planetelor; nu imi plac cei care nu stiu sa se bucure de ceea ce au (citeam blogul unui om in scaun cu rotile si mi-am dat seama cat de aiurea ne incarcam cu probleme…), nu imi plac gunoaiele pe jos si nici fumatorii (alergiile mele, maica…)
In rest, cui nu ii place laptele dulce si sfecla rosie, sa le trimita la mine :). Primesc orice :))
LikeLiked by 1 person
Laptele poţi să-l iei cu mama lui cu tot, da’ de sfeclă să nu te atingi că fac moarte de om! 😛 XD
LikeLike
Urăsc violența și lipsa de punctualitate.
Toată sfecla și mazărea pentru tine! 🙂
LikeLike
Mi-ar trebui două pagini A4 să ce nu-mi place. Imaginează-ți că, în primul rând, nu-mi place de mine.
Așa că o să fac o listă a ororilor. Alea la care înțepenesc și nu comentez.
– adimistrator, tranversez, indentificare, iventar, GHIUVETĂ (forma cultă de la ghivetă), vereghetă, mai bine prefer, ca și autor (plus toate și-urile puse aiurea, ca să evităm cacofonia)
– barbarismele (uatevăr, ups, ochei, focusează-te pe), admit printează, loghează-te, plus alte comenzi pe calculator
– sandale cu ciorapi, rochie elgantă plus pantofi eleganți plus ocazie, dar fără ciorapi.
– unghii mai lungi decât jumătate din ultima falangă, eventual pictate cu fluturi, flăcări, picături, floricele, stampe japoneze.
-gesticulat cu antebrațele plus degete cu unghii luuungi, în poziția unor crăci bătute de vânt, dar înțepenite, totuși.
– comisura evidentă între labiile mari, în pantaloni supraelastici.
– parfumul ei, remanent în liftul blocului, după ce ea a ajuns în stația de autobuz.
– chinul deplasării pe tocuri
– atitudinea de mică, neajutorată și feminină în fața cititorului de contoar, milițianului, coaforului.
– idioțenia ridicată la rang de romantism
Și multe altele.
LikeLiked by 1 person
De acord cu tine la multe puncte. Majoritatea.
Referitor la primul punct: să-mi faci cunoștință cu tine să-ți explic cum văd eu lucrurile, pentru că mie îmi place de tine. 😀
(toți avem zile și momente când nu ne prea place de noi înșine).
LikeLike
minciuna, prostia, falsitatea și băgătorii de seamă. spoiala, complimentele, laudele și pupătorii de condur, mă irită teribil versificațiile și versificatorii, oamenii care sunt siguri că te cunosc (deși ne este atât de greu să ne cunoaștem pe noi înșine) genul mimoză la femei și mitocănia.
îmi displac profund violențele și falsele prietenii… dar îmi plac oamenii. 🙂
LikeLiked by 1 person
„Pupătorii de condur”, elegant spus. 😀
Da, sunt și pe lista mea. Și cele de mai sus.
LikeLiked by 1 person
Amintesc de nume date (in buletin) ca diminutive care, cu varsta, pot deveni caraghioase.
LikeLike
Hei, dar ce te faci cu cei (myself included) care au trecut de ceva ani de pragul adolescenței, au cam intrat bine de tot în maturitate, dar se simt încă niște copii? Ce te faci cu cei ce nu-și lasă copilul interior să moară, cei care încă gândesc ca un copil? 🙂
LikeLiked by 1 person
Îi iubesc pe cei care se simt copii. Oamenii care și-au conservat copilul din ei sunt curați. 🙂
LikeLike
da, da, știu, dar ei au dreptul la diminutive? 🙂
LikeLike
Sigur. Dreptul îl are fiecare, e alegere personală. Contează cum ne simțim noi bine. Sunt situații în care diminutivele cad pe lângă și pe mine mă zgârie. Discutam la un punct cu cineva, masculin de 184 cm, solid, voce groasă care îmi spunea că tocmai și-a spălat hăinuțele. Zgârietoriu, râzătoriu, din punctul meu de vedere. Sunt situații și situații. 🙂
LikeLike
Zi de toamne, ploaie, stație de autobuz. Un nene maaaare, dus la sală scoate o umbreluță roz cu ponei. Beat that! 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu am cum. E vocea ta care poți fi micuță și cute, iar umbrela dacă e mică e clar umbreluță, mai ales dacă e roz, cu ponei. E o umbreluță de fetiță. Dacă erau o umbreluță cu poneiași aș fi strâmbat puțin din năsuc (care e chiar năsuc că-i mic hi, hi, hi) 🙂 Dar nu prea mult că nah… umbreluța putea avea desen cu iepurași ori ursuleți…deci merge și poneiași.
Dacă era:
Ziulică de tomniță, ploicică, stățioară de autobuzele. Un nenișor maaare, dus la săliță… – da, aici mi-aș fi mușcat buzele și pus dopulețe în urechiușe. 😀 😀 😀
LikeLike
Să știi că sunt mică, am aproape 1.68 :))
Ai uitat de „un nenișor Măricel” 😉
LikeLiked by 1 person
Eu am 1,63. Am diminutivat doar substantivele și mi-a plăcut prea mult cum ai spus maaare, ca să ți-l stric. 😀
LikeLike
Oooh, cuteness overloaded, mie îmi plac atât de mult persoanele mici! ^^
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLike
Am vrut să îți scriu mail, dar nu ți-am găsit adresa de email postată pe aici :-s
LikeLike
sava.toronto@gmail.com
LikeLike