Lipa-lipa în șlapi cu țepi, de-ai mei, de acum o sută de ani. Mama păstrează tot ce e al meu. Îmbrăcată într-un prosop, după duș, intru în camera ce-mi tăinuiește toate amintirile. Am sentiment de dimineață. Dar nu e. Sigur, undeva pe glob și în mintea mea e. Camera mare și solidă cu două geamuri imense cu rolete (jaluzele) groase din lemn masiv mi-au izolat somnul de zumzăiala universală. Mama a scos telefonul din priză și pedepsit pe Blackie cu lesă, departe de urechile mele.
Câtă liniște și dragoste…. Palpabile. Cătușele problemelor au rămasa acasă – peste ocean, în Arțaria mea agitată. Aici sunt doar copilul părinților mei, nepoata bunicii mele (nici nu sunt sigură dacă asta e ordinea, sau invers), soră și verișoară, mătușă și nașă, fină și prietenă. De o mie și una de ori prietenă.
Am trecut prin bucătărie. E un amestec de arome…. Dovleacul care se coace în cuptorul aragazului, amestecat cu miros de vanilie și ciocolată și friptură și pâine proaspătă și cafea. Întotdeauna mi-e dor de dovleac copt. Nicăieri nu e dovleacul ca acasă…
Oglinzile mă mângâie, sunt subiective, păstrează imaginea mea veche… Țin cu mine. M-au privit întotdeauna și îmi știu toate secretele. Toți fluturașii care au trecut din când în când pe aripile pleoapelor mele căprui. Toate tainele inimii le-am respirat în apa lor generoasă.
Dragostea și liniștea patinează fiecare muchie a mobilei din camera mea, culoarea pereților roz-mov, pe care ai mei o împrospătează de fiecare dată când zugrăvesc, pentru că eu am ales-o cândva. Pe tablourile, unele copilăresc pictate prin clasele primare. Pe toate obiectele care m-au înconjurat și mi-au aparținut, pe care mama le păstrează cu dragoste încăpățânată.
***
Telefonul sună. Mereu. Puțină lume știa că vin, dar toți au aflat că sunt acasă.
Mătușa (una din surorile mamei) îmi urează bun venit și râde, îmi spune cum, mică fiind, uram apa. Că mă spălau în țipete, iar bunicul pleca rușinat de acasă, să nu creadă cineva că mă torturează, să mă omoare. Nu-mi amintesc. Cred ca eram foarte mica. Mi-or fi băgat săpun în ochi? Am fost rea? Nu știu. Dar au multe amintiri cu poznele mele.
Azi ador apa. Sunt taur de… apă. Aș putea locui în apă.
***
Clujul e calm, e armonios. E arhitectural. E elegant. E al meu. Simt prin toți porii acasa. ACASA. A mea. Oamenii sunt calzi și frumoși. Oare România mea e alta?
În geam la bucătărie mi-a zâmbit o boabă de zmeură. Da. Mă cunoaște. E zmeura de acasă, lăsată special acolo să-mi râdă și să-mi spună și ea bine-am venit acasă.
Parfum de acasă
04 Wednesday Nov 2015
Posted File de jurnal
in
Mnoh, ţi-am zis io! 😉
Să ştii că am şi io zmeură, am văzut ieri două boabe şi-or mai fi fost şi altele care s-au trecut că n-am dat ochii cu ele. Sîc, că nu eşti singura cu zmeură de noiembrie! 😛 XD
Bine-ai venit acasă!

LikeLiked by 1 person
A mea e cu dedicație… lăsată special. 🙂 Mulțumesc Dragoș! 🙂
LikeLike
Da, cu dedica-ţie, nu cu dedica-mie. 😛
Fie-ţi şederea cît mai plăcută! 🙂
LikeLiked by 1 person
🙂 🙂 🙂
LikeLike
Eşti acasă? Eşti fericită tare şi mă bucur. Savurează fiecare clipă 😉
LikeLiked by 2 people
Da. Am venit să iau o gură de aer de pe Feleac. 🙂
Mulțumesc mult. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ohooooo, te pup cu drag din vecini, atunci. 😉
Sigur, nu-i chiar aproape dar muuult mai aproape decât atunci când eşti acolo 😀
LikeLiked by 1 person
Dacă ajung la Sibiu (nu știu deocamdată) te anunț și musai o cafea fierbinte și-o poveste 🙂
Ok?
LikeLiked by 2 people
Sa va fie de drag si sa va bucurati unii de altii. Ce frumos povestesti!
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc, Irina dragă!
LikeLike
Frumos e acasă!
Să-ți fie mereu și oriunde ACASĂ!
Bun sosit! 🙂
LikeLiked by 1 person
E tare frumos. Mi-e acasă și aici și acolo. Dar aici e un altfel de acasă. Sunt toate amintirile mele. 🙂
LikeLike
Iubește-ți amintirile și simte-te bine alături de ele!
Ședere plăcută ACASĂ!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Mugur! 🙂
LikeLike
Bine ai venit!!! Păcat că acum sunt ape tulburi acasă. Și cu multă durere în ea.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc. Da. 😦
LikeLiked by 1 person
Bucurqa-te de nostalgia amintirii pastrata in oglinzile copilariei, savureaza aroma dovleacului proaspat copt in cuptor amestecat cu dulceata zmeurii din fereastra, lasa-te purtata de vantul lui noiebrie la ”Acasa”… cel pe care-l sti dintotdeauna!!!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc Cristina! E așa de… bine. E liniștea aceea care doar aici locuiește. 🙂
LikeLike
Bine ai venit acasă, cea unde-ți sunt sădite amintirile!
LikeLiked by 1 person
E drept. Multe amintiri… 🙂 Mulțumesc!
LikeLike
Ce frumos! Bine ai venit acasa!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! 🙂
LikeLiked by 1 person
Bun venit! Pacat ca ai nimerit in iuresul unor evenimente cam urate! Dar sunt sigura ca in casa ta e liniste, pace si armonie, nu revendica nimeni altceva decat o imbratisare sau o felie de placinta. 🙂
LikeLiked by 1 person
Se revendică vizite și cam atât. E veselie, e căldură, amintiri, unele cu praf de „a fost odată”. Cam atât. Mulțumesc. 🙂
LikeLike
Vreau si eu acasaaaaa.
LikeLiked by 1 person
Haide. E așa de bine:) :
LikeLike
Mă bucur pentru tine și sunt fermecat de modul cum percepi România. Cred că trebuie să fii plecat multă vreme, ca să simți ceva atât de plăcut. 🙂
LikeLiked by 1 person
Să știi că vin destul de des, dar asta e imaginea din mine. Așa o văd. 🙂
LikeLike
Fiindcă ai venit acasă toamna
Când toamna-mi intră-n vie
Cu toate cele sfinte
Și-alege dintr-o mie
Cele mai dragi cuvinte,
Voi uita frigul, zloata,
Căci, fierbe tulburelul
Și-mi îndulcește soarta.
Mă ia cu zăhărelul.
MM
LikeLiked by 1 person
Frumos ar fi să îți răspund tot în versuri, dar e dimineața și poezia mea încă doarme. 🙂 Iar toamna asta e diferită de celelalte, mi-a scos în cale toporași și un soare obraznic ce pare a nu fi prea sigur cum să-și regleze temperatura. 🙂
LikeLike
Bine ai revenit ACASA ! 🙂
Nicaieri nu-i ca ACASA , nu-i asa ? 🙂
Si eu m-am reintors ACASA dupa ce am participat la Barlad la o
” Lansare de CARTE”
http://aliosapopovici.wordpress.com/2015/11/10/
” Deschide-mi DOAMNE ochiul ” .
Deschide-mi, Doamne, ochiul
Si-n talpa
Sa pot vedea nisipul
Cand il calca gandu-mi
Undele lui ce dor clipa incerta
S-o-ndepartez de mine
Si lasa-mi intreg
Avantul din samanta
Infima, zvelta si tacuta
Din care ziua creste iar si iar……
Ere
Ce fi-vor a fi fost
Firii
Intregu-mi rost ! 🙂 …………..
Autor,
Georgeta POPOVICI Strat .
Toate cele bune
la voi in CASA sa se-adune ! 🙂
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Alioșa! 🙂
LikeLike
sa-ti fie frumos si bine acasa… doar bucurii sa ai si sa fii fercita…
imi aduci si mie o gutuie din aia care miroase minunat??? daca nu-mi aduci… cel putin savureaza-o si pentru mine… da???
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult! Să știi că ronțăi gutui crude toată ziua. Acreala lor parfumată e pe sufletul meu. Voi strecura în bagaj câteva și când ajung acasă la Toronto voi arunca una până la tine în New York. 🙂
Toamnă frumoasă Ovi!
LikeLike
ahh… ce pofta mi-ai facut
abia astept aruncarea ta… dar… am grija sa nu ma lovesti cumva…
:P)
LikeLiked by 1 person
Te avertizez și deschizi umbrela 🙂
LikeLike
Regăsesc bucăți din mine în descrierile tale. Doar pereții roz nu sunt și amintirea cu apa, care era bucuria tuturor, pe când eram pitic. Au trecut 14 zile de când e acest articol aici, nu știu daca mai esti acasa, și daca esti bucură-te de tot ce-ți place: gutui, dovleac, bunătăți de „mamă„ și de mirosurile de aici pe care sa le iei cu tine sa-ti ajunga pana data viitoare.
LikeLiked by 1 person
Da, mai sunt și mă bucur din plin. Încerc să dilat secundele :). Mulțumesc mult! 🙂
LikeLike
Emoţionante gânduri! Acasă rămâne…. acasă! Şi pentru fiecare dintre noi, acasă este acel loc magic unde ne simţim cel mai bine, alături de cele mai scumpe fiinţe din viaţa noastră. Mi-a plăcut cum ai tot spus că mama ta păstrează totul de la tine…. Aşa-s mămicile astea minunate. Să ni le ţină Dumnezeu sănătoase!
Numai bine îţi doresc! 🙂
LikeLiked by 1 person
Da. Doamne-ajută-le! Mulțumesc pentru urări. 🙂 La fel și ție!
LikeLike