Tags
cerere de prietenie, dependență, foaie albă, mesaj, mov, nebună, necunoscut, oamenii, personalitatea, postări, prietenă, râsul, scriitura
Îmi ascut creionul, iau o foaie albă de hârtie și scriu. Curge un februarie felin, ca o mâță plouată. Ascult muzică Soha – Mil Pasos. Am un jerseu mov și moale. Un jerseu pe care l-am cumpărat de vreo doi ani, dar azi îl port pentru prima oară. Abia i-am rupt eticheta. Nu știu de ce l-am cumpărat, nu aveam nevoie de el, dar cumva nu l-am putut abandona în magazin. Mă striga moale și mov. L-am adus acasă și investit cu încrederea mea. Un jerseu pentru zile cu ploaie. Dar cumva, la fiecare ploaie am luat altceva. Era nou și nu-mi venea să… Însă azi plouă altfel, e o zi de mov și de moale și de cuibărit și de scris. E o zi deosebită, o zi întreagă, o zi cu aripi și dinți și urme de foc… o zi de zbor. Jerseul meu mov mă îmbrățișează, ca un iubit de mohair, iar cafeaua mă sărută aromat, ocrotitor. E o zi de mov, de moale, de mohair și de ploaie. O zi complicată de viață, o zi firească cu probleme și rezolvări.
Vorbe și gânduri ajung la mine în fiecare minut. O cerere de prietenie, un mesaj de la un necunoscut-cunoscut virtual „Bună, ce faci?” Mă întreb dacă o parafrazează pe Delia. Ce poți răspunde cuiva pe care nu îl cunoști: „Bine. Și eu și jerseul meu mov”.
O prietenă îmi scrie. E nefericită. Suferă. O sun să o aud. Vorbim un pic și o fac să râdă. Îmi face bine și mie râsul ei. „Ești nebună!” Îmi zice. „Știu”, îi răspund.
Citesc un pic pe blog. Remarc din nou că unele postări sunt extrem de bune, altele super plate. Mustește însă personalitatea autorului de cele mai multe ori. Cunoști oamenii prin prisma literelor pe care le pun pe tavă. Aș putea fi o foarte bună cititoare în litere. Din păcate anumite personalități ucid scriitura.
Iar altele atrag degeaba. Litera lor e știrbă.
Dar recunosc, sunt unele care-mi dau dependență. Rezonez cu ele-le și ei-i care trăiesc în laptopul meu. Și ei cu mine. Știu.
Jerseul mov e moale și cald. Îmi dă o stare de bine. Îmi place mirosul lui. Văd stropii de ploaie agresând geamul. Jerseul mov le scoate limba și mă îmbrățișează și mai strâns. Îmi place că mă place. E un jerseu-declarație de dragoste. O să-l îmbrac mai des.
Am citit si am ramas prins in ochiurile impletite al jerseului tau mov. O relatie speciala, as spune eu… asteptarea i-a fost rasplatită mov. Crezi ca isi mai dorea eticheta? Orice Jerseu cu eticheta e nefericit si in asteptare. Mai ales cand e pus in asteptare. Eu sunt incantat de mov. Miss Velvet a mea e mov, Papadiata are esarfa mov, mai trebuia un actor al Jerseului mov, o fiinta ca tine, care a dat impletitura frumoasa jerseului dezetichetat definitiv. Pentru ca, acum el are pe cineva cu care priveste frumos ploaia, are pe cineva care scrie cand il poarta. Posibil ca si jerseul sa scrie, indirect, prin firul mov al naratiunii tale 🙂
LikeLiked by 1 person
E așa de special jerseul mov, că l-am ridicat în rang dăruindu-i articol hotărât. 🙂
E firesc ca movul să inunde și la tine din cauză de păpădie. Movul e complementar galbenului. Se asortează minunat. 🙂
LikeLiked by 1 person
Wow, sweety!! E atât de special jerseul tău, încât chiar merita un articol! 😉
LikeLiked by 2 people
Crezi că e special? De ce? 😀
LikeLike
Pentru că e al tău
LikeLiked by 1 person
Zdup. Ooook. 😀 😀 😀
LikeLike
M-ai făcut să-mi doresc şi eu un jerseu mov şi o zi cu ploaie altfel ce împrumută din culoarea jerseului. De fapt, cred că renunţ la ploaie, vreau doar căldura primăvăratică de afară şi jerseul. 🙂
LikeLiked by 1 person
E special un jerseu din mohair mov. E bun în orice anotimp. Îl îmbraci și te simți protejată, inspirată, veselă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cred că aşa ceva îmi lipseşte, dar, acum l-am găsit la tine. 🙂
LikeLiked by 1 person
Soluții sunt mereu, doar să le găsim. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ai dreptate! Cred că doar trebuie să le căutăm cu atenţie, să nu ratăm ocazia, lăsându-le să se risipească în van.
LikeLiked by 1 person
Așa cred. Să deschidem ochii și urechile. Pentru că uneori ne strigă în tăcere. Și uneori e absurd cât de aproape ne sunt. 🙂
LikeLiked by 1 person
Aşa facem! 😉
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLiked by 1 person
Minunat este, movul tau jerseu!
LikeLiked by 1 person
Este. 🙂 Dacă aș fi știut nu l-aș fi lăsat să mă aștepte atât de multă vreme. Îmi era atât de aproape… dar îl ocoleam fără un motiv aparent. 🙂
LikeLiked by 1 person
Uneori e lângă tine. Atât de aproape. De cald. N-ai avut ochi pentru el până acum, a trebuit să plouă. 😀
LikeLiked by 1 person
Ești fe-no-me-na-lă. Da? Tu vezi ce am răspuns eu un pic mai devreme? Îmi citești mintea? brrrrr. 😀
LikeLiked by 1 person
Nu, n-am citit. Mda, cred că avem același feeling. Și lasă, e de bine! :))
LikeLiked by 1 person
E. 🙂
LikeLiked by 1 person
Un post mov cu comentarii care mai de care mai mov si mai dragute. Doar ploaia nu e mov atunci cand iti bate-n geam 🙂
Let’s mov together, ca sa zic asa! ❤
LikeLiked by 1 person
A!!!! Ce frumos ai movuit!!! Super!!! xoxo
LikeLiked by 1 person
❤ xoxo
LikeLiked by 1 person
Frumos jerseul tau mov. Acum vedem si noi prin ochiurile lui. Azi am îndrăgit ploaia, ai facut-o prin literele tale sa para mai specială decat e… Si aici ploua.. Mărunt.
LikeLiked by 1 person
Mi-e dragă ploaia rece, pentru că am spor când afară țârâie… Și ploaia de vară, neliniștită și hotărâtă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Despre jerseul tau mov,ma abtin a spune ceva ! 🙂
In schimb, pentru comentariul postat de tine pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2016/02/02/
doar cuvinte de multumire si………….
Toate cele bune ! 🙂
Cu simpatie,
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Să înțeleg că nu îți place jerseul meu mov?
LikeLike
Daca m-am abtinut la a vorbi despre el, nu inseamna ca nu imi place……….
Dimpotriva, imi place dar mi-a fost jena sa recunosc……..
Cu simpatie,
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Atunci sunt bucuroasă. O zi frumoasă! 🙂
LikeLike
Si eu sunt bucuros ca am lamurit problema “jerseului mov ” ! 🙂
O zi frumoasa ! 🙂
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
La fel, Alioșa! 🙂
LikeLike
Te-mbracă bine, ce-i drept 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu-i așa? 🙂
LikeLike
Şi cînd te gîndeşti… 🙄 Ai ocolit atît culoarea asta de parcă ţi-ar fi fost duşman ancestral, fără să ştii de fapt de ce, fără să încerci măcar s-o accepţi dacă nu s-o iubeşti. Şi totuşi ea nu te-a abandonat, nu te-a trădat. Te-a aşteptat răbdătoare, împletită în fibrele acelui jerseu magic. Şi iată, minunea s-a întîmplat…! 🙂
LikeLiked by 1 person
Movul e una din culorile mele preferate. Nu l-am evitat, ci amânat pe mai târziu oarecum. Uneori avem lângă noi ceea ce ce căutăm, doar că privind departe, pierdem din vedere ceea ce se află în imediata apropiere. 🙂
LikeLiked by 1 person
Hm, unde mi-era mie mintea…? Desigur, tu care te joci cu culorile, cum ai fi putut urî sau dispreţui asemenea culoare minunată. Da, se parte că aici semănăm iar (coincidenţele astea!): “save the best for last”. Păcat că uneori e mult prea tîrziu, dar cine să ne deschidă ochii la vreme…
LikeLiked by 1 person
Îmi plac culorile, toate. Ai dreptate. Dar eu nu las la sfârșit ce e bun. Ci încep cu ce e bun, pentru că probabil că nu mai vreau altceva. Chiar dacă asta înseamnă că iau doar cireașa de pe tort, sau felia de ciocolată. 🙂
Nu sunt tocmai un exemplu de bună purtare. 😀
LikeLiked by 1 person
Uneori mai “greşeşti”, se pare… 😛
Cred că e mai bine aşa decît să amîni ce-i bun pe mai tîrziu, un “mai tîrziu” care nu se ştie cînd sau dacă va veni. De-aş fi avut mintea de-acum atunci cînd trebuia… Dar tot nu m-am învăţat minte – teoria o stăpînesc, dar de aplicat, pauză. Stupid me.
LikeLiked by 1 person
Toți suntem buni la teorie și la sfaturi. Sigur că greșesc. Cu toții greșim uneori.
Eu așa am fost mereu, chiar dacă am greșit, am ales partea cea mai bună, sau care am crezut că e mai bună. Nu-mi place să amân. Probabil lipsa mea de răbdare e vinovată. 🙂
LikeLiked by 1 person
Îţi dau de la mine, că am prea multă. Sau aveam. Dar nu cred că vrei. 😀
LikeLiked by 1 person
Din păcate nu se lipește de mine. Cred că nu acceptă organismul meu transplant de răbdare din altă parte. 🙂
LikeLiked by 1 person
Bună asta!

LikeLiked by 1 person
Adevărată. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt atât de moi cuvintele tale, că-mi vine să mă bag și să mă culcușesc în ele, ca într-un…
Nu spun, ca te superi pe mine dacă-ți fur jerseul și movul.
LikeLiked by 1 person
🙂 Am mai multe jersee moi. Promit că-ți caut și ție unul. Acesta e fix mărimea mea și nu cred că-ți vine. 🙂
LikeLike
Geaba dacă nu-s și mov, și din mohair, și bârfite-n blog. 😉
Și să știi că-mi vine, chit că-mi bag doar mânuțele în el. 😛
LikeLiked by 1 person
Mugur! Tu de fapt vrei fix jerseul meu! 🙂
LikeLike
E mohir, e mov, e moale,
E tenta dulce a jachetei tale,
A blând cuvântului din povestiri,
E dulce visul deșteptat din amintiri.
Cum aș putea să vreau și altceva
Decât frumoasa mov, jacheta ta?
Mi-ai furat gândul, înrobit cu totul.
Dă-mi tu jacheta, eu vă ofer tortul!
Și astfel, înfrățiți în dulce vis,
Ne vom petrece împreună-n paradis!
A fost un joc, precum adesea fac,
Cercând stăpânei să îi fiu pe plac,
Dar nu e joc, jacheta mi-a plăcut,
Dar și cuvântu-n blog. M-a lăsat mut.
Ma-nduioșat, iar asta-i serios,
Așa c-am făcut drumul mai frumos,
Cu două vorbe-n vers, ca poezie,
Slavind jacheta mov, cu rimă șuie.
Și totu-i pus în vers împerecheat,
Să nu uităm ce blând ne-ai mângâiat.
LikeLiked by 1 person
Tu mă lași mută cu jocul condeiului. Și ca premiu îți dăruiesc jerseul mov. Știu că ajunge pe mâini bune. 🙂
LikeLike
Va trebui să-ți mulțumesc în fel și chip!
Cu tortul, nu am rezolvat nimic.
Am să-ți ofer, ca dar de mulțumire,
Sufletul tot, întreaga mea privire,
Și poate-o primăvară-nmugurită,
Cu gânduri bune pentru-o viață însorită!
LikeLiked by 1 person
Primăvara asta înmugurită o iau cu drag la schimb. 🙂
LikeLike
Pentru a fraterniza cu movul si starea ta de spirit, ma gindisem la un “purple rain”, dar cum nu-mi place Prince, prefer sa bag un mult mai “deep purple” cu “mercenarul” lor
LikeLiked by 2 people
„Deep purple” funcționează, mai ales că e seară. Azi ai văzut, după tentativa de ploaie, ce primăvară a pleznit orașul. Dar de luni situația se schimbă. Din mov, devine albastră. 🙂
LikeLike
17C mi-a aratat masina cind ma-ntorceam de la prasit 😆 Nesanatoase vremuri traim! Nu tin minte sa fi avut astfel de temperaturi in Feb. Mi-e sa nu bage un vij, dupa atita primavara.
Da’ vezi tu, desi urasc iarna cu pasiunea cu care urasc munca, parca era misto un frig s-o zapada care, in casa fiind, te-mbie la … diverse si-n tonuri de mov 😉
LikeLiked by 1 person
Răspund extrem de târziu… scuze, dar am lipsit motivat din „clasă”. Iarna asta sau ce-o fi, a luat-o razna. Eu accept totul așa cum vine, fiecare zi. Nu îmi place, sau nu mai îmi place iarna de când sunt în Canada. Am oroare de condusul când orașul e cu fundu-n sus de condițiile meteorologice. Dar asta e… luăm la pachet fiecare lună, săptămână, zi… 😀
LikeLike
Mi-ai transmis dorința de mov, atât de frumos ai descris starea ta. Nu am jerseu, dar am să îmbrac o cămașă de aceeași culoare, că și la mine plouă îndesat.
LikeLiked by 1 person
Deci ne-am asortat la ploaie și la culoare. Movul e elegant, are ceva deosebit. Iar dacă și plouă… 🙂
LikeLike
E bine sa stii ca te poti baza pe el! Mai ales pe inbratisarile lui! 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, e bun la casă și la ploaie și la nevoie de îmbrățișare. 🙂
LikeLiked by 1 person
pare-se că o cerere de prietenie te-a făcut să scrii așa (cel puțin așa zice tag-ul),
🙂
unele scrieri sunt scântei, altele platitudini, să știi că așa este la fiecare dintre noi, cred.
LikeLiked by 1 person
Tagurile le pun aiurea cu ce-mi vine și când îmi amintesc. Cereri de prietenie tot vin, nu am nici o treabă. Dacă-s români îmi imaginez că vor să mă citească și accept, dacă-s alte neamuri nu. Apoi mai șterg c-așa-i în tenis. Motivul nu a fost niciunul. Am scris ce a vrut pixul, ce mi-a venit pe moment. Și asta s-a petrecut.
Da, de acord cu tine că nu suntem pe o linie, dar eu mă refeream la bloguri în general.
LikeLike
Pe mine ma scoate din minti ploaia , dar ma abtin cu stoicism sa nu ucid ceva , orice…de la farfurii la…umani? 😈😈😈😈😜😜😜😜 Ca unii chiar cer sa fie ucisi….
Bine ca ai jerseu cu mova , vorba furiei mele roz , macar te mai consolezi….Eu am fire de tricotat si-s mandra de mine …😄😄😄😄😄😄
LikeLiked by 1 person
Și tu ai așa o figură pașnică plus pisicuțele aferente. 😀
Pun pariu că și atunci ești haioasă, cu nervii pe ploaie. Da. Jerseul e la datorie, ca o armă contra intemperiilor.
Să postezi ce tricotezi să vedem și noi. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sper sa posteze destinatara obiectului…😄
LikeLiked by 1 person
Să postez jerseul? Aș putea. Dar cu siguranță nu e la fel de frumos ca cel din imaginația celui care citește. Iar poza e săracă. Nu redă moliciunea și mirosul și starea aceea de confort când e îmbrăcat. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ma refeream , la sugestia ta sa postez eea ce tricotez , ca poate destinara a ceea ce am tricotat va posta ea , nu eu. 😄
LikeLiked by 1 person
Nu știam că e o destinatară… păi spune să-i face galerie, să o încurajăm. 🙂
LikeLiked by 1 person
😉
LikeLike
Un moment…CONFORTABIL…
LikeLiked by 1 person
Confortul e un cuvânt atât de interpretabil… da și nu aș spune. Nu știu dacă confort mi-a oferit acel moment, ci mai degrabă protecție într-un univers ocupat să se dezlănțuie.
LikeLiked by 1 person
Scrisul tău a creat ceva special: „jerseul mov” sau tandrețea unei ploi poetic-muzicale 🙂
LikeLiked by 1 person
Ce frumos ai spus. Știi? Uneori când postările mele nasc comentarii atât de frumoase mă gândesc că acesta e scopul pentru care au apărut inițial. Mulțumesc. 🙂
LikeLike
Uite că până astăzi, eu n-am știut ce-i ăla jerseu :”>
Postarea asta mi-a adus o reverie nostalgică și caldă, și m-am trezit din ea cu zâmbetul pe buze…
LikeLiked by 1 person
Unde-ai fost prin ce tărâmuri? Mi-ai lipsit… Mă bucur de zâmbet. Nimic pe lumea asta nu-i mai frumos ca zâmbetul. Îți spun un secret: am visat odată că de fapt zâmbetul e fiul soarelui. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ha! 🙂 Uite, oameni rai m-au tinut prin taramuri nu tocmai cu soare 🙂 Dar cred ca in sfarsit am scapat de ei.. Vin zile insorite si pe straduta mea… motiv, uite, sa zambesc: 🙂
LikeLiked by 1 person
Mă bucur așa de tare!!! 🙂
LikeLiked by 1 person
E bine ă ești aici. Ia închide tu ușa și nu mai lăsa oamenii răi să te păcălească. 🙂
LikeLike
Astia erau din categoria oamenilor rai carora daca le inchizi usa, ti-o cam darama si te iau pe sus… :))
LikeLike
.doar cu niște cuvinte de mohair cu sclipiri mov ți-ai adus companioni de soi și povești în comentarii care m-au cucerit pe deplin. Esti o gazda perfecta, dar iți iubesc vizitatorii….
LikeLiked by 1 person
Cuvintele sunt mohair moale și cald care se împrăștie în jurul meu, iar vizitatorii mei îmi seamănă, sunt suflete dragi cu iubire de cuvânt ca și mine. Stăm împreună de ploaie, de vânt, de ninsoare, de soare. Mai ales de soare. 🙂
LikeLike
imi place sa cred ca… ploaie de mult a-ncetat… si prin freastra fara stropi, patrunde luna…
jereseul mov, abandonat pe undeva, tanjeste dupa tine…
tu insa… esti tu… si cu el si cu ploaiea… si mai ales fara…
sa te bucuri de luna iti doresc… de stele… de ele toate si mai ales de tine…
LikeLiked by 1 person
E bun un jerseu de vreme rea, unul moale și cald care să te protejeze de gânduri și vânt. Mulțumesc mult, Ovi! La fel îți doresc, iar eu știu că te bucuri de toată culoarea ce se naște în jurul tău. 🙂
LikeLike
Scrii foarte frumos , succesc in continuare :* !
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult! 🙂
LikeLiked by 1 person