Intuiția mea bate logica lui… S-a obișnuit cu ea, o întreabă și-i face loc. O așază în capul mesei lăsând calculele la urmă. Sunt un detector de ploaie și soare. Aș putea lucra la meteo. Pentru că adulmec furtuna înainte ca ea să-și traseze itinerariul, să se năpustească peste mine, peste noi. Neliniștea mi-e trează și mă arunc în val, chiar dacă uneori nu știu să înot. Și-o fac pentru că simt. („Swim…”)
„Be present…” – I’m present. Cu inima și trupul și mintea. Fix în ordinea asta. Pentru că simt. Trăiesc clipa.
„Avoid small talk.”
Nu mă pierd în vorbe ieftine, fără rost. Nici n-aș putea, pentru că eu sunt parte din propoziția ta. Cuvintele nu sunt esențiale între noi. Putem să ne iubim și existăm cu ele, sau în ciuda lor. Nesemnificative în morfologia dragostei noastre.
***
Nu judec. Nu te judec, chiar dacă nu o iau pe șoseaua corectă, sau nu întotdeauna. Pentru că simt. Te simt. Viața mea e o călătorie pe sens interzis, câte-o jumătate de oră, din când în când. Dar numai așa pot să cresc. Plantând și greșeli. Uneori.
***
Creez și mă recreez pentru tine, pentru mine. Fără prejudecăți, fără temeri. Nu știu ce mă așteaptă după azi, după mâine. Mă oblig să iert și să arunc toate șabloanele pe care le-am colectat în dulap. Și întreb, întreb necontenit. Mă întreb și învăț. Mă învăț să iert. Nu pentru tine. Pentru mine. Pentru șansa următoarei clipe când voi dansa în ploaie, din nou. Fără temeri, fără prejudecăți, fără calcule și logaritmi complicați de construire a unei eventuale fericiri. Cu clipa.
***
„Let go of what doesn’t make you happy!… Make love. Make tea.”
Trăiește. Domestic, sălbatic, nebun, dar… trăiește! Uită-te în oglindă și fii tu!
Trăiește după legea ta azi, acum! – îmi spun.
(Paulo Coelho)
❤
LikeLiked by 1 person
xoxo
LikeLiked by 1 person
Aș fi vrut să o spun și eu, dar tu ai făcut-o mai frumos. Ador clipele trăite intens, una după alta. 🙂
LikeLiked by 1 person
E incredibil gustul clipei. De aceea eu nu-mi amân bucuriile, nu le proiectez în mâine.
LikeLike
Si bine faci! Cineva spunea: nu amana, nu lasa nimic pe ”mai tarziu” pentru ca acel ”mai tarziu” s-ar putea sa nu mai vina.
LikeLiked by 1 person
Eu așa sunt. Nu am răbdare să aștept desertul. Pentru că s-ar putea să nu mai am chef de el după felul unu și felul doi. Așa că mănânc doar desertul. De ce nu? 🙂
LikeLiked by 1 person
Bun, alege doar lucrurile placute din varietatea pe care ti-o ofera viata. Mi-ar place sa pot face la fel. Din pacate, uneori, este esential sa mananci felul unu ca sa poti aprecia cu adevarat desertul 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este, dar cred că trebuie să-l apreciezi fără să ai stomacul plin. Puțin și bun… Nu tot. Puțin și bun. 🙂
LikeLiked by 1 person
Adevărat 😆
LikeLiked by 1 person
Inima, dacă este puternică, te ajută să asculți de intuiție. Stă față-n față cu logica și nu vorbește mult. Privește doar cum logica o amenință părintește cu degetul „ o vei lua în freză”, apleacă, capul rușinată și tace. Ea nu poate să urmeze drumul plat și liniar al logicii care încearcă să o cocoloșească, să o protejeze de răni. Inima vrea să trăiască, să bată puternic, să simtă…
Îmi amintesc de romanța:
„Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești?
Tu nu vezi cât de proastă ești?
Mereu iubești…”
LikeLiked by 1 person
Ce frumoase și adevărate versuri. Da, inima o ia uneori înainte logicii. Dar parcă o putem controla? 😀
LikeLiked by 1 person
Ar fi pacat sa o controlam.
LikeLiked by 1 person
Uneori… alteori ar fi păcat să nu o… 🙂
LikeLike
Totul e atat de repede. De intens. De bine conturat. Intr-un fel ma regasesc in cuvintele tale 🙂
Sa ai o duminica superba! ❤
LikeLiked by 1 person
Să-ți fie seara indigo la trăirile tale! Da, m-am definit oarecum, așa, într-o rafală de cuvinte. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mi-a placut rafala ta de cuvinte ❤
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLiked by 1 person
Cat de frumos a inflorit citatul sub cuvintele tale, aproape de inspiratia ta!
LikeLiked by 1 person
M-am regăsit în citat, oglindit și apoi răsfrâns.
LikeLiked by 1 person
Cand simti, scrii ceva de genul citatului. Cand exprimi ce simti, scrii ce ai scris tu. Am intrat sa citesc convins ca ai scris ceva pentru SuperBlog si, surprizaaaa 🙂 Tot asteptam sa apara vreun aparat, cvreo ustensila de gradinarit 🙂 Dar, in schimb – suflet! Mult mai bine asa!
LikeLiked by 1 person
Ai să râzi dar mi se pare mult mai greu să scriu pentru SuperBlog. Mi-e mult mai ușor să scriu din pix după dictare interioară. Cred că nu mi se termină subiectele MELE. Dar să lipesc obiecte reale cu trăsături tehnice… e complicat tare. Am o reținere și-o greutate în a le atinge și lua și lipi la mine în text. Am senzația că vorbele mele, cele cuminți sau nebune, sau crețe, sau albastre se retrag timide să nu se atingă de cuvintele practice, care vin dintr-o direcție clară. Deși subiectele, cel puțin cele de până acum au fost ofertante. Însă e acolo ceva ce mă împiedică, deși logic ar fi mult mai simplu să iei un obiect și să faci frumos arătându-l cu degetul. O fi realitatea care mă incomodează, eu trăind cu capul în nori? Nu știu.
LikeLike
Masina de incretulit nori exista? Se stie ca este o provocare. Orice ar fi, nu te lasi. Mai e putin 🙂 Maxim o luna.
LikeLiked by 1 person
Norii sunt perfecți așa, am o relație minunată cu ei. Nici ei nu mă încrețulesc pe mine, nici eu pe ei.
Da, e o provocare, un exercițiu.
E… altceva. 🙂
LikeLike
E bine cand scrii dincolo de ce simti si te inspira. SuperBlog este un exercitiu nou, dar se apropie cat de cat de jurnalism. Unul fantastic 🙂
LikeLiked by 1 person
De acord cu tine. Îmi plac provocările, ieșirea din rutină, necunoscutul. Așa că…de ce nu? 🙂
LikeLiked by 1 person
Te pomeneşti c-a scris şi Paulică ăsta vreo biblie… 🙄 😛 😀
Glumez, no. E minunat cînd poţi face ceea ce ai descris atît de frumos în text. Adică să-ţi permiţi a fi tu însuţi/însăţi oricînd şi oricum, fără teama de a fi penalizat(ă) pentru asta de te-miri-cine. Dacă nici asta nu-i fericirea, atunci nu ştiu care ar putea fi. Îndelungată fie-ţi, dară! 😉
LikeLiked by 1 person
Nu m-am gândit ce e. Și cum e. Pur și simplu e. Fără definiții, fără proiecții. Fără așteptări. Doar acum și aici.
LikeLiked by 1 person
Heart over mind, cum ar spune francezii. 😛 😉
LikeLiked by 1 person
Cum bine spui… 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt tot mai pline de arome textele tale, sweety. Erau şi înainte, nu-i vorbă dar acum parcă au ceva în plus.
LikeLiked by 1 person
Ești prea bună. Eu doar am scăpat un pic din lesă… pe poteci. 🙂
LikeLiked by 1 person
Tare fain, aromate cum spune Potecuta :)!


Noapte bună, prieteni dragi,
Să visați doar ingerași,
Ce se plimbă pe un nor
Să vă spuna somn ușor!
Să vă sufle peste gene
Împreună cu Moș Ene
Să vă legene ușor,
Noapte bună tuturor!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc și Noapte bună și Săptămână frumoasă! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mi-ai scris mie? 🙂 Desigur, mă alint. Pentru că…prea m-au atins ale tale cuvinte 😀
Cu drag îți trimit o îmbrățișare. Mare.
LikeLiked by 1 person
Oana, nu știu dacă mă crezi, dar chiar ai fost în mintea mea prezentă când am scris aici. Te pup!
LikeLike
Te cred….pentru că știi câtă nevoie am eu de o asemenea…schimbare…vis-a-vis de clipă și de ne-mai-amânări….și mai știi și cât de mult am suferit din cauza celor care…m-au amânat la infinit. Nu mai aștept nimic. Mă duc și mănânc clipa, dacă așa consider. Dacă nu, nu.
Mă crezi sau nu, am citit încă de azi-noapte postarea aceasta a ta, am plâns, dar mi-a dat și un imbold… să sun azi dimineață pe cineva. Am trăit clipa. Frumos! Drept pentru care, ȚIE azi îți mulțumesc!
LikeLiked by 1 person
Draga mea. Știi cât m-ai făcut de fericită? Te pup
LikeLike
Sunt uimit cum unii oameni, asa ca tine, au atat de multa inspiratie si reusesc aceste capodopere!
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc pentru apreciere. Sunt fericită când sunt citită. 🙂
LikeLike