Cu vara, când vor străluci argintiu în soare.
Îmi place mesteacănul pentru că e… mesteacăn, pentru că are coaja argintie, pentru că are mâțișorii aceia lungi și frumoși, pentru că… Aș mai putea spune, dar mă opresc aici.
Copil fiind am citit în Sadoveanu despre mesteceni. Scria așa de frumos încât eu, de ziua mea mi-am dorit o creangă de mesteacăn. Sigur că nimeni nu m-a luat în serios, deși mi-am dorit din tot sufletul. Din cauza lui Sadoveanu îi iubesc. Sâmbătă am făcut pozele și erau atât de nefirești albi, păreau văruiți. E fantastică natura.
Când lumina cade sub un anumit unghi, chiar strălucesc precum argintul. Mai ales sub razele de lună (am vazut-o într-una dintre poze). Și ce este frumos, își păstrează albeața chiar și după foarte mulți ani de la tăiere. Aveam un chioșc, în parcul din Pucioasa, făcut din trunchiuri de mesteacăn, și parcă nu și-au schimbat culoarea, deși îl știam acolo din copilărie.
Mă înveleşti cu scoarţă de copac străin, când ştii prea bine că-s doar mesteacăn, tânăr, fin, ce nu posedă dure riduri negre, prăfuite, să dea impresia unei greutăţi sporite. Sunt doar mesteacănul ce-i argintat şi strălucesc necontenit cu simplitate. Strălucirea mea e foi-foiţe mici, copiii să le ia din mine pot uşor. Nu am grandoarea unui arbore măreţ, sunt un copăcel ascuns printre luciri ca mine, pădurea de mesteacăn e a mea „fiire„. Aprilie mi-e tămăduirea-n sevă, mă poţi atinge şi din scoarţa seva o poţi prinde, să guşti din ea şi să te simţi cu mine milenar.
Sweet & Salty 
Îmi place cum ai surprins, în diverse ipostaze, mestecenii. Sunt și frumoși de felul lor.
LikeLiked by 1 person
Pe un fond de primăvară iernatică, soare cu dinți și ei fiind albi… e derutant rău. Nu știi cu ce anotimp votează. 🙂
LikeLike
Cu vara, când vor străluci argintiu în soare.
Îmi place mesteacănul pentru că e… mesteacăn, pentru că are coaja argintie, pentru că are mâțișorii aceia lungi și frumoși, pentru că… Aș mai putea spune, dar mă opresc aici.
LikeLiked by 1 person
Copil fiind am citit în Sadoveanu despre mesteceni. Scria așa de frumos încât eu, de ziua mea mi-am dorit o creangă de mesteacăn. Sigur că nimeni nu m-a luat în serios, deși mi-am dorit din tot sufletul. Din cauza lui Sadoveanu îi iubesc. Sâmbătă am făcut pozele și erau atât de nefirești albi, păreau văruiți. E fantastică natura.
LikeLike
Când lumina cade sub un anumit unghi, chiar strălucesc precum argintul. Mai ales sub razele de lună (am vazut-o într-una dintre poze). Și ce este frumos, își păstrează albeața chiar și după foarte mulți ani de la tăiere. Aveam un chioșc, în parcul din Pucioasa, făcut din trunchiuri de mesteacăn, și parcă nu și-au schimbat culoarea, deși îl știam acolo din copilărie.
LikeLike
E vremea recoltarii sevei de mesteacan
http://www.unchiulmihai.ro/ro/page/ceaiuri/963
LikeLiked by 1 person
Sincer, îmi vine doar să-i îmbrățișez. Sunt niște flori mai mari. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt minunati. 🙂
LikeLiked by 1 person
😊
LikeLike
Cam palizi la faţă, dumnealor, precum cmdr. Data din Star Trek. Sigur nu-s copaci androizi? 😛 XD
LikeLiked by 1 person
Sobri, puternici… nefardați. Goi de secrete. Drepți în fața oricui… da.
LikeLiked by 1 person
😉
LikeLiked by 1 person
Ceva culoare, nu era 🙂 Astept pozele …
LikeLiked by 1 person
Asta era. Dar m-a lăsat fără respirație. O frumusețe.
LikeLiked by 1 person
O frumusete, de care, vie :)) ori..
LikeLike
Lauda şi Mesteacănul
Mă înveleşti cu scoarţă de copac străin, când ştii prea bine că-s doar mesteacăn, tânăr, fin, ce nu posedă dure riduri negre, prăfuite, să dea impresia unei greutăţi sporite. Sunt doar mesteacănul ce-i argintat şi strălucesc necontenit cu simplitate. Strălucirea mea e foi-foiţe mici, copiii să le ia din mine pot uşor. Nu am grandoarea unui arbore măreţ, sunt un copăcel ascuns printre luciri ca mine, pădurea de mesteacăn e a mea „fiire„. Aprilie mi-e tămăduirea-n sevă, mă poţi atinge şi din scoarţa seva o poţi prinde, să guşti din ea şi să te simţi cu mine milenar.
LikeLiked by 1 person
Superbe cuvinte. Completează perfect imaginile mele. Mulțumesc! 🙂
LikeLike
Superbă poză! Îmi plac mult de tot mestecenii, ce frumos strălucesc în lumina soarelui.
Numai bine și o primăvară frumoasă! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mestecenii mobilează perfect bucata asta de primăvară. Sunt atât de drepți, de nobili… Primăvară de primăvară și pe la voi! 🙂
LikeLike
Poate ne molipsesc și pe noi. Cu personalitatea, nu cu culoarea. 🙂
LikeLiked by 1 person
Natura ne oferă atât de multe lecții. E un excelent dascăl. Noi să fim buni elevi. 🙂
LikeLike
Superba fotografie ! 🙂
Felicitari ! 🙂
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc Alioșa, din păcate poza e săracă, senzația mea în fața lor a fost mai puternică. 🙂
LikeLike
Din fericire lumea vegetală nu cunoaște ambiții omenești.
LikeLiked by 1 person
Așa este. Dar unele aspecte ale naturii prin expresivitatea lor par a transmite mesaje. Iar ochiul omenesc „citește”. 🙂
LikeLiked by 1 person
Superbă imagine!
LikeLiked by 1 person
Da, așa e. M-a oprit din drum și mi-a vorbit. 🙂
LikeLiked by 1 person