Câte o zi e perfect rotundă. Se învârte ca un disc silențios îmbujorând dimineața. Începe cu micul dejun și cafea, apoi cu o primăvară extrem, dar extrem de neserioasă. Duminică a nins și acum pretinde că e vară. Zece kilometri de jogging și întâlniri cu personaje fabuloase: prințul transformat în broscoi.
În apă un castor își făcea baia de dimineață, lopătând netulburat de indiscreția celor care treceau podul. L-am admirat și mi-am zis: „Asta da filozofie de viață. Până la urmă gura lumii oricum e slobodă și nu-i poți mulțumi pe toți”. Și mi-am zis să-i urmez exemplul.
Căprioarele ca de obicei mișunătoare și grațioase. Mi-a spus un domn că le plac merele. Good to know…
Pe pod două prietene se confesau. Erau atât de adâncite în ciripito-conversație că nu s-au tulburat de prezența umanoizilor.
La lac… ca la piață. Păsăret gălăgios. Prietenos. Prea. O poveste de dragoste în fază incipientă care, se vedea clar că pornește cu stângul: un el prea frumos și orgolios. Și o ea cam modestă și hărnicuță și praf de îndrăgostită. El e cel colorat.
Dânșii: fiorosul mic și gălăgios și fiorosul mare și cam nepăsător… Nu erau ei prea hotărâți dacă ne ceartă că trecem prin apropiere, sau pentru că refuzăm categoric să ne jucăm cu ei.
Azi a fost zi de plajă, deși duminică seara a viscolit. Am avut așa… vreo trei ore și jumătate de iarnă.
Apoi s-a răzgândit și și-a dat drumul direct în vară. Pomișorii din grădină sunt total derutați. Pur și simplu stau cu respirația tăiată, că nu mai înțeleg nimic. Înmuguresc întrebător către mine. Eu… fluier. Ce să zic? Și mă joc: lumini și umbre:
În parcul-pădure a răsărit culoarea, brusc. De ieri până azi.
Iar seara a venit mult mai târziu, pentru că ziua a fost mai lungă parcă. Jur că nici nu-i venea să se termine, de aceea, la final a fost așa, un joc de-a v-ați ascunselea cu soarele.
Îmi place mult traseul jogging-ului tău, de parcă ai traversa o rezervație animată. Fiecare episod are noutățile lui. 🙂
LikeLiked by 1 person
E o aventură de fiecare dată și un spectacol. Nici o zi nu seamănă cu cealaltă iar eu mă bucur de fiecare moment pe care-l pot petrece în natură. 🙂
LikeLike
Sunt foarte frumoase pozele, dar tu le dai viata prin poveste. Un artist poate sa redea in pictura, sculptura, fotografie, sau cuvinte, o fiinta sau o frantura din natura, facand-o chiar mai atractiva decat in realitate,. Cred ca daca mai pui cateva povesti din astea, s-ar putea sa transformi locul in “Toronto tourist attractions”.
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc din suflet. Toronto este fantastic de ofertant din toate punctele de vedere. Eu povestesc ce văd și crede-mă că reușesc să cuprind o infimă parte. 🙂
LikeLike
Ca de obicei, Sweet and Salty 😀
Da’ parca e prea ciudat, cand iarna, cand vara. Noroc cu animalutele si pasaretul care aduc primavara in suflet.
pupici ❤
LikeLiked by 1 person
Așa este. Anul acesta a fost tare ciudat. Practic nu am avut iarnă. A pudrat de vreo două ori. Apoi am avut primă-iarnă nu primăvară și acum… vară. Nu e de mirare că e gălăgie și derută. 🙂
LikeLike
Ce fauna colorata acolo latine… sa tot alergi:)
LikeLike
Așa este. O aventură continuă. E multă verdeață și animăluțele se simt protejate. Sunt oarecum răsfățate. Nu li se face rău și atunci sunt semi-domesticite. 🙂
LikeLike
Spectacolul inedit al naturii intotdeauna ne uimeste prin frumusetea ei. Pozele sunt minunate!
LikeLiked by 1 person
E o încântare. Fac prea multe poze pentru că nu mă pot abține. Dar parcă fiecare apus și fiecare întâlnire cu viețuitoarele pădurii e diferită. 🙂
LikeLike
Astept cat mai multe imagini din natura care ne incanta mereu cu frumosul ei.
LikeLiked by 1 person
O să pun, deși uneori mi-e frică să nu vă plictisesc pentru că am senzația că exagerez câteodată. Mulțumesc mult că le vezi și tu cu ochii sufletului. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mi-ar sta bine printre căprioarele alea. Tot la mere, de ce nu? 😀
LikeLiked by 1 person
Sunt așa de grațioase… și sunt la distanță rezonabilă. Stau și te studiază… Oricum la mine e ceva greșit că nu le provoc frica, așa că îmi fac favoare să îmi pozeze. 🙂
LikeLike
La mine în livadă, de ieri, ninge cu petale de flori…
LikeLiked by 1 person
La noi acum explodează toate. Parcă prea bruscă trecerea de la frig la cald. Am emoții pentru pomișorii plantați în vară. 🙂
LikeLiked by 1 person
Dacă nopțile sunr reci, florile pomilor vor fi afectate…
LikeLiked by 1 person
Deocamdată par ok. Azi am fost în grădină prima dată și am rămas șocată de abundența verdelui. Iarba trebuie deja tunsă, pomii sunt înmuguriți. Cel mai sănătos pare gutuiul. Nu mă mir, că e român trecut clandestin, din grădina bunicii. E fantastic ce bine s-a adaptat aici, unde culmea, nu prea există acest fruct. 🙂
LikeLiked by 2 people
Un suflet de copil,curat si inocent,va vedea întotdeauna dincolo de limitele perceptiei ratiunii,patrunzînd cu inima tainele autenticelor valori – simple,naturale ,originale,- prin întelepciune,într-un echilibru dintre ratiune si sentimente.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult! E imposibil să nu fii fericit văzând abundența de frumusețe din jurul tău. Până la urmă avem nevoie de foarte puțin ca să fim fericiți. Doar noi ne complicăm existența. 🙂
LikeLike
Adevarata afirmatie…
LikeLiked by 1 person
Frumos, foarte frumos. Și eu azi… plajăăă!!! 😜😜
LikeLiked by 1 person
La noi a fost exagerat de cald. Brusc. De prăjeală. Tare rapidă trecerea. E fain la tine. Și eu am apa foarte aproape, sunt lacurile care sunt imense, ai senzația că ești la mare. Plajă, nisip, valuri… 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, și la noi la fel. Cald de plajă. 😊
LikeLiked by 1 person
Minunate locurile pe unde hoinărești, Sweety! locuri pline de viață în care se simt în largul lor și animalele și cei care le iubesc 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este. Vecina mea este natura dezlănțuită. Animăluțele se simt în siguranță pentru că nimeni nu le face rău. Foarte multă lume este atât de obișnuită, încât nu le observă, dar pe mine continuă să mă fascineze, exact ca la început. 🙂
LikeLike
Parcă ai locui într-un documentar din National Geographic! 😛
Ne minunăm de frumuseţea naturii uitînd că tot noi am alungat-o şi distrus-o cu blestematele astea de oraşe betonate unde nici măcar verdele nu-şi mai află locul, cu atît mai puţin restul vietăţilor cu sînge mai mult sau mai puţin cald.
Mă bucur că mai există locuri pe pămînt unde impactul omului se încearcă a fi minimizat, dar sînt prea puţine şi prea departe de noi, care am fi putut fi o rezervaţie naturală pe de-a întregul.
Mulţumesc pentru dovezile irefutabile că acolo unde sînt Oameni natura se poate simţi cu adevărat Acasă!
LikeLike
Mă fascinează natura oriunde, iar aici e așa cum ai spus, natura se simte cu adevărat acasă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Buna !
Ai petrecut o zi de SAMBATA ca-n povesti ! 🙂
( Nici a mea nu a fost mai prejos in compania micutului meu nepotel ANDREI ….).
Pagina de fata e atat de interesanta si plina de frumos incat
nu pot adauga decat atat ”
” Mens sana in corpore sano ” ! 🙂
La mine noaptea s-a instalat deja, afara-i liniste deplina,
iar somnul imi da tarcoale………………….
O saptamana cat mai placuta ! 🙂
Aliosa.
LikeLike
O săptămână frumoasă și ție! 🙂
LikeLike
Multumesc pentru urare ! 🙂
Daca vrei sa-mi revezi nepotelul cu care in weekend m-am distrat in Parcul Tineretului din Bucuresti,intra pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2016/04/20/
Toate cele bune ! 🙂
Cu stima,
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Cu drag și toate bune și ție! 🙂
LikeLike
Fiorosul mare seamana foarte mult cu ciobanescul nostru pe nume… wait for it… Foxy! :)) cand era mic si pufos i se potrivea, acum nu stiu ce sa mai zic :))
LikeLiked by 1 person
Alta era Saint-Bernard. Sunt așa de haioși, așa, pereche. 🙂
LikeLiked by 1 person
Aaa, chiar asa… Doamne am vazut si eu unul o data, este huge! Dar nu stiu de ce butoiasul de la gat ma face sa l nu l iau in serios, imi vine sa l “smotocesc” :))
LikeLiked by 1 person
E atât de drăgălaș, că te pufnește râsul. Latră nehotărât și dă din coadă. Cel mic e „răul” din echipă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Chiar zilele trecute mă gandeam ca am distrus ..normalitatea. Tu imi amintesti ca asta e normalitate. Multumesc și te felicit pentru darul tau de a ne purta prin ele.
LikeLiked by 1 person
Știi, s-ar putea ca unii care trăiesc o viață similară cu a mea să vadă lumea în mod diferit. Dar… fiecare cu ochelarii de pe nas, ca să zic așa. Eu îți mulțumesc că poposești în lumea mea. 🙂
LikeLike
…prin ea, prin normalitatea întâmplărilor tale. Uf, una gandesc și alta scriu..
LikeLiked by 1 person
Frumoase locuri pentru plimbare. Departe de zarva lumii citadine și atât de aproape de natura adevărată. Foarte fain povestești.
Numai bine și o primăvară frumoasă! 🙂
LikeLiked by 1 person
Ai să te miri dare e în miezul orașului. Pădurea-parc e o limbă care se întinde generoasă pe mai mult de 21 de kilometri, străbătând orașul. Toronto e, pe lângă peisaj urban de sticlă și betoane cu zgârie nori impresionanți, și foarte verde. 🙂
LikeLike
De fiecare dată când îți faci plimbarea ne uimești cu noutăți. Și la fiecare ai câte o poveste frumoasă.
Deja nu mă mai mir de caprele pe care le întâlnești. Castorul pare cu adevărat indiferent la ce se petrece în jurul lui, iar câinii… sunt frumoși tare, mai ales cel mare și… cumințel. 🙂
LikeLiked by 1 person
Aventuri cuminți de pe lângă casă. E drept că mereu e ceva nou, mereu ceva se petrece. Acum a început să fie tot mai verde. Impresionant cum se schimbă decorul de la o zi la alta. 🙂
LikeLike