Tags
Argentina, Brazilia, cascade, coati, Foz do Iguacu, Iguacu, junglă, maimuțe, Paraguai, Parcul Național Iguacu
Stufoasa noastră excursie a început cu Parcul Național Iguaçu, o rezervație naturală întinsă între Brazilia și Argentina, zonă de junglă, cu vegetație și faună specifică, care adăpostește specii rare de animale și de plante, atracția principală fiind însă multitudinea cascadelor, formate de apele generoase ale râului Iguaçu (nume tradus în „apă mare”- limba guarani – Paraguai).
M-au fascinat fluturii mari și leneși, cu a căror prezență prietenoasă nu m-am putut obișnui, în ciuda faptului că au fost mereu în preajma mea. Vaporoși în mișcări, colorați incredibil, se așezau și pe tine, dacă aveau chef. Și aveau.
Mă întreb ce nuanțe îmbracă jungla primăvara și vara, din moment ce luna mai, adică toamnă târzie braziliană, e atât de ofertantă în culori și lumini. Am înțeles că în lunile fierbinți vezi șerpi, care se retrag la apropierea umanoizilor, dar nu suficient de repede încât să nu fie zăriți. Din fericire nu am văzut nici unul, singurele vietăți care m-au terorizat în lungile noastre trasee au fost coati, un fel de neamuri de ratoni, simpatici ca figură, dar extrem de obraznici. Mișunau peste tot, în special în zonele de unde puteai să cumperi mâncare. Nu se jenau să apuce bucata din mâna omului, sau să își bage lăbuțele curioase în genți, lăsate pentru o secundă jos sau pe bănci. Altfel erau inofensivi și majoritatea turiștilor îi tolerau și ignorau, ori chiar se jucau cu ei.
Ne-am încrucișat drumul și cu o trupă mare de maimuțe Brown Capuchin Monkey apărute de nicăieri, jucăușe și prietenoase, care s-au năpustit dintr-o dată, în număr mare, făcându-și vânt pe liane, fugărindu-se una pe alta și trecând foarte aproape de noi, țipând în stridențe vesele, ca și cum ar fi vrut să ne ofere o demonstrație de „bun venit”. Păsări cu penaj multicolor, unele cu o conformație ciudată, se arătau din când în când printre frunzele copacilor, oricum și ei arăduiți într-o dantelărie deasă, care nu permitea privirii să pătrundă prea adânc adâncimile junglei. A fost ca și cum l-am fi vizitat pe Tarzan, dar el nu era acasă.
Prima dintre cele două zile destinate Parcului am petrecut-o în Argentina. De la hotel am luat un taxi, cu care am trecut frontiera și care ne-a dus la destinație, orașul gazdă, Foz do Iguaçu, aflându-se într-o poziție strategică, așezat fiind la tripla graniță: Argentina, Brazilia și Paraguai.
Odată ajunși în parc am parcurs o porțiune destul de lungă cu un trenuleț, un fel de mocăniță argentiniană, care ne-a lăsat într-un punct, unde aveam posibilitatea să optăm pentru una dintre rutele marcate pentru turiști, rute ce conduceau la diferite obiective. Am ales pe rând Circuitul superior, apoi Circuitul inferior și Macuco nature trail. Nu știu câți kilometri, în pas alert, am făcut pe benzile metalice special construite (parcul este foarte ingenios și detaliat amenajat în ambele țări), dar cu siguranță s-au adunat mai mult de zece pe tălpile mele. Gustul adrenalinei, dat de sălbăticia peisajului și semnele care avertizau prezența animalelor sălbatice, a dat și mai multă savoare întregii aventuri.
Am vizitat mai multe cascade, cred că majoritatea, punctul culminant fiind Garganta del Diablo a cărei grandoare mi-a tăiat respirația. Nu se poate descrie în cuvinte și imagini Măreția. E unul din momentele în care realizezi că ești doar o furnică în bătaia vântului, și minunile de pe pământ ți se dezvăluie în simplitatea lor fabuloasă…
Și dacă în Argentina am fost extrem de aproape de cascade, a doua zi, în partea braziliană a parcului am admirat de la distanță peisajul vizitat cu o zi înainte și am coborât spre alte unghiuri și jocuri pe care apa le creiona, iar curcubeiele, care dansau în aer, ne proiectau într-o lume fascinantă. Imaginile sunt diferite, deși cascadele jucau același joc cu soarele și norii.
Aceiași coatis populau spre disperarea mea, locurile amenajate pentru relaxarea turiștilor, iar jungla se desfășura împrejurul nostru la fel de dezlănțuită și misterioasă.
După primele două zile, petrecute într-o sălbăticie oarecum controlată, peisajul citadin și plaja au fost schimbarea dramatică de decor, pentru restul zilelor de vacanță.
Desi stiu ca nu-i un sentiment sa-mi faca cinste, admit ca te invidiez pentru Iguacu. Mi-am dorit-o emorm si am ratat-o. ;(
De maimute mi se cam rupe, desi n-ar trebui, fiindu-mi un fel de rude, dar pasarile cu coloritul lor, ma lasa mut de admiratie si asta-i mare lucru, tinind cont ca tac cu greu 😆
Foarte misto! Still waiting for those samba moves 😉
LikeLiked by 1 person
E un loc fantastic… merită să mergeți, în ciuda zborului lung și a unor inconveniente pe care le vei descoperi în descrierile mele. Oricum veți fi mai avizați după ce vei citi tot parcursul nostru. În afară de coatis care m-au terorizat, animăluțele erau la ele acasă și aveau reacții foarte simpatice. Maimuța care a furat banana a fost haioasă tare, iar la un punct, dacă te uiți și vezi două maimuțe îmbrățișate: era o zi rece și se încălzeau una pe alta. Mi-a plăcut să le văd în mediul lor. 🙂
LikeLike
cascada mereu ma fascineaza…
ce am vazut aici la tine… mi-a starnit dorul de duca…
ai dreptate… suntem f mici… dar tot o data si f mari…
sa ai weekend minunat… asa iti doresc… ma chiar si mai mult…
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc, la fel îți doresc și eu. Merită să mergi, e… fără cuvinte. Din păcate pozele și cuvintele mele sunt un procent mic față de ceea ce simți acolo. 🙂
LikeLike
O poza cu celebra cascada….nu postezi? 😊
LikeLiked by 1 person
Cum nu? Nu ai văzut pozele? Sunt o multitudine de cascade. Nu cred că se văd de pe telefon, dacă ai încercat să te uiți acolo. Am pus multe (prea multe) poze cu parcul și cascadele.
LikeLiked by 1 person
😲
LikeLike
Acum am vazut. Eu am deschis postareadin reader , cu wordpress si nu vedeam ca slideuri….doar pozele de sine statatoare.
LikeLiked by 1 person
Eu am văzut de pe telefon că nu merge slideshow, așa că am presupus că te-ai uitat de pe telefon. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nuuuu…de pe tableta , insa din reader.
LikeLike
Magic. Totul. Si locul si povestea si imaginile.
LikeLiked by 1 person
Ai dreptate. Acesta e cuvântul: Magic. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt minunate! Pozele cu cascada sunt….wow!
LikeLiked by 1 person
Mă crezi, sau nu, dar m-a pufnit plânsul. Fără motiv. M-am trezit plângând. Am fost fascinată. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ba te cred….😊
LikeLiked by 1 person
Ofticoaso, special ai pus slideshow-uri cu toptanu’ ca să-mi blochezi mie amărîtu’ de computer! N-am văzut aşa ceva, ce răutate! 😛 XD
Ia de aici un ç şi corectează numele ăla de Iguaçu pînă nu-mi aduc aminte de diferenţa dintre aceeaşi şi aceiaşi. 😛 😀
LikeLiked by 1 person
Eeeeee! Ti pup!!!!
Am pus slideshow cu tot amarul din lume adunat pe umerii mei, știind că oricum nu vei intra să vezi. Am corectat. M-am auto-prins. Singură.
Ai reușit să vezi pozele?
LikeLike
Cine-a zis că nu intru? Io intru, că pot – tu nu mai poţi la mine (plus restul gugăliţilor), că am redirecţionat tot ce conţine “@gmail.com” spre Trash, atît pe blog cît şi în mail. 🙂
Am văzut doar o mică parte din poze, atît cît s-a încărcat pînă să înceapă să ronţăie hardu’ că nu mai avea memorie (virtuală sau paştele-lui-de-care), după care am aşteptat vreo juma’ de oră pînă să pot scrie ce-am scris mai sus, că nu se mai mişca nimica-nimicuţa.
LikeLiked by 1 person
Mă bucur mult că poți să intri. Îmi pare rău că s-a blocat.
Sper că ești bine. Aici soare de te tâmpești… ieri ziua ii-lor. Fun. 😀
LikeLiked by 1 person
Io-s tîmpit din născare aşa că nu m-ar afecta căldura de acolo. 🙂
Ştiu deja despre afacerea cu iile, am citit şi la Potecuţa şi la Loredana. Fiecare după cum simte şi are chef, zic. 😉
Restul e neimportant, me included. Doar ţînţarii-s enervanţi peste limita acceptabilă, mai ales că ieri am făcut baia anuală şi nu mai am stratul de jeg protector. 😀
LikeLiked by 1 person
😀 😀 😀 Pe mine m-a mușcat un ceva de picior. Am o mușcătură și pete roșii (știi că de când cu Brazilia a tunat și fulgerat la mine… ) care nu dispare de patru zile. Ceea ce-mi spune că grădinăritul nu e pentru mine. 🙂
LikeLiked by 1 person
O fi fost vreun păianjen căruia i-ai deranjat cuibul. O să treacă, nu-ţi face griji. 🙂
Pe mine mă călăresc ţînţarii şi puricii de care Copilu’ se pare că nu scapă nici măcar cu fiola de Frontline de 29 RON.
LikeLiked by 1 person
Nu știu că e de cinci zile. Și nu pare să plece. Habar nu am.
LikeLiked by 1 person
Muşcătura de păianjen e mai persistentă. Uneori chiar şi cea de ţînţar poate deranja cîteva zile la rînd. Sper să nu fi fost căpuşă, aia e riscantă. Dacă ai ameţeli sau ceva de gen, mergi urgent la medic, că nu-i de joacă cu Lyme (Sabina abia a scăpat după doi ani de chinuri).

Dar să nu cobesc. Hai să-ţi treacă repede!
LikeLike
Nu știu ce e. Dar va dispărea cu siguranță într-un fel sau altul.
LikeLiked by 1 person
Nu cu tine deodată, sper. 🙂
LikeLike
Sper și eu…
LikeLiked by 1 person
Fabuloooos! Jur că mă gândeam, văzând pozele cu cascade, că dacă-aş ajunge acolo m-aş pune pe plâns. Apoi am văzut că asta ai şi făcut 😀
Pentru maimuţele aş merge pe jos! Sunt cele mai cele! 😀
LikeLiked by 1 person
Sunt niște caraghioase… mie îmi plac animalele, dar mi-a fost foarte frică de coatis. Nici să respir nu îndrăzneam în zonele unde se plimbau… ce să mai și mănânc să risc să vină să-mi ia din mână ce am…. Peisajul m-a topit și înmuiat și… a fost incredibil…
LikeLiked by 1 person
Magdaleno spune drept, cine te-a muscat de …picior! 😉
LikeLiked by 1 person
Nu știu, dar mă enervează. Că nu pare să aibă efect nimic din ce pun. Nu simt nimic, nici mâncărime, nici durere, dar e ca o mușcătură de țânțar, ceva mai roșie și sus, pe gambă niște pete roșii. Cred că trebuie să merg la medic. E aiurea. La cât sunt eu de dornică de grădinărit, doar asta îmi lipsea. 😀
LikeLike
Te rog sa nu mergi cu descrierea mai sus de gamba ca pe mine chiar o sa ma apuce mincarimile 😉
Eu imi tratez infectiile astea cu polysporin si pot sa-ti spun ca da rezultate. De exemplu, acum un an ma intepase un black fly direct in deget. Ei bine, seara am pus polysporin si dimineata n-am mai avut nimic. Nici macar degetul. 😆 Glumesc, le am pe toate, dar pe bune, polysporinul face minuni de vitejie cind vine vorba de infectii cutanate.
LikeLike
Am pus polysporin… degeaba. 😦
LikeLike
Mă bucur că ai fost generoasă cu pozele, iar eu am putut să mă delectez mult timp, mai ales privind cascadele. Mare lucru să vezi așa ceva la fața locului! 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, a fost fabulos. O vacanță de vis.
LikeLike