Așa trebuie să arate fericirea: ca un copac înflorit în noiembrie.
În fiecare an pierde poveste după poveste. Își ia adio de la frunze și se înclină umil în marginea sorții. Își scoate pălăria cu demnitate, fără frici de iarnă. Viața îl ninge nedrept și des. Prea des. Însă-n înțelepciunea lui rămâne încleștat în rădăcini și crește frunze. Mereu. Altele și altele… și moare câte un pic de fiecare dată când ele, ușuraticele, frumoasele se duc în lume. Îl doare fiecare frunză care se desprinde din carnea-i aspră, dar el rămâne. Nici vânt, nici ploi, nici arșiță nu îl descurajează. Înalță-n rugă crengile spre cer, mustind speranță. Așa-l găsește fiecare noiembrie, într-o imaginară primăvară.
Fericirea e cu siguranță o propoziție cu subiect și predicat, un copac înflorit de noiembrie ce-și oferă generos frunzele…
Să fim copaci!
E multă fericire în fotografiile tale. Să tot primești și să dai mai departe! 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este. Te încarci de energie pozitivă când ieși în parc. E atât de interesant colorat că nu mai poți să ai apăsări. Te invadează splendoarea culorii, aerul, razele de soare, animăluțele care se joacă… mulțumesc. 🙂
LikeLiked by 1 person
Superbe “florile” tale de noiembrie!
De-aș ști că “înfloresc” și eu așa de frumos, zău că mi-aș dori să fiu copac! 😉
LikeLiked by 1 person
E fascinantă natura. Culorile incredibile. Acum sunt un pic în război cu o veveriță. Un fel de proces între noi două: grădina e a mea sau e a ei. Se încăpățânează să sape în grădină găuri mici unde ascunde alune. E de o hărnicie… Plin de găuri. Neagră, iute, hoață… Ne pândim reciproc. N-are ea treabă cu toamna colorată. Știe că vine iarna și își pune bine proviziile. În grădina mea. :))
LikeLiked by 1 person
Trebuie să învățăm să împărțim ceea ce avem, cu celelalte viețuitoare, căci universul nu este proprietate personală. Nu uita că, aceeași veveriță te poate încânta cu salturile sale acrobatice, cu cățăratul ei, cu modul în care se ascunde pe după crengi, cu…
Pe mine m-au fascinat mereu veverițele. Prima oară le-am văzut când aveam vreo 6 ani, lângă o livadă, în chiar scorbura lor. Erau gri, micuțe și speriate, căci nu prea vedeau oameni pe acolo, în marginea pădurii de stejari. N-am să uit ochii lor, cât niște mărgeluțe.
LikeLike
Eu o las, ea nu mă lasă. 😀 E foarte drăguță, doar că distruge tot. 😀
LikeLike
Copacii tăi sunt fericiți. Rar simt amenințarea unui topor sau gater. Întreabă orice copac din pișpiricile noastre păduri (rămase)… abia dacă mai prind viitoarea noastră primăvară…
LikeLiked by 1 person
Da. Sunt niște copaci fericiți și protejați să aibă mediul lor. Ai dreptate și sunt fericită că e așa. Toronto e incredibil de verde și bogat în păduri și vegetație. Așa că anotimpurile sunt spumoase, iar toamna e un deliciu de culori. 🙂
LikeLike
și bucureștiul e incredibil de verde… gri, galben, roz, mov… toate culorile pământului. de la gunoaie.
LikeLiked by 1 person
Ohhh…. ce poetic era până la ultimele cuvinte… 😀
LikeLiked by 1 person
Superbe fotografii. Superbe culori. Toamna ucide manierat. Toamna ucide colorat. Culmea… ne place 🙂
LikeLiked by 2 people
Ucide frunza, care fuge. E instabilă-n sentimente. Ucide iarba bârfitoare care se mișcă după fiecare boare. Nu și copacul, care-și învinge iarna, iar primăvara explodează-n viață și iubire.
Superb commentul tău. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nici al tau nu-i mai prejos. Ne cam pricepem, nu? Mai ales tu 🙂
LikeLiked by 1 person
Superb! Atât pot spune. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! ❤
LikeLiked by 1 person
Cu mult drag! 😘
LikeLiked by 1 person
Nu stiu daca chiar mi-ar placea sa chelesc in fiecare toamna, indiferent ce culoare ar avea parul. 😆 Asa ca imi place mai mult sa fiu ce sunt si sa admir ce se intimpla. 😉 Mi-a placut abordarea “mopana” de mai sus. Este exact ceea ce spuneam in poezia mea.
Dar pozele sunt foarte misto. La serviciu am un “perete” multicolor in spatele parcarii. De fapt am unul si pe strada mea si-n spatele casei, dar nu atit de divers in culoare cum gasesti prin parcuri si peticele de padure de prin ravinele orasului.
LikeLiked by 1 person
E povestea tinereții fără bătrânețe, Papa… cu un ușor compromis: iarna. O revenire continuă la tinerețe. Să fim copaci, să cultivăm rădăcini adânci, să rezistăm furtunilor. Să ținem crengile speranței și optimismului și cât mai mult râs pe crengi. Iar pierderile să le acceptăm la fel de ușor cum își acceptă ei, copacii, frunzele pierdute. Mă bucur că ți-au plăcut pozele. Am făcut mult mai multe, dar nu am avut răbdare să pun toată parada.
LikeLike
Eu am rămas agăţată de fotografii. Sunt incredibile toate acele culori!
Aş vrea să fiu unul din acei copaci. Ştii… despre copaci nu spunem că-s graşi sau slabi, gârboviţi sau ridaţi, răi sau invidioşi sau ipocriţi sau falşi. Ei sunt doar înalţi sau uscaţi, înfloriţi sau ninşi. Da, aş vrea să fiu unul din ei. Măcar o zi din iarna care-mi bate-n poartă…
LikeLiked by 1 person
Potecuto ai grija ce-ti doresti ca pe linga copacii respectivi mai trec si ciini care apreciaza baza trunchiului, nu culoarea frunzelor 😆
LikeLike
Păi nu aşa, papa. Că vreau să-mi păstrez limbariţa. Să fac câte-un “marş”. Mie de ăia care fac acelaşi lucru dar de pe două picioare mi-ar fi mai naşpa… 😀
LikeLike
Da, pe aia-i scapasem din vedere pentru ca aici n-am vazut pe nimeni sa faca asa ceva si uitasem de ei. Dar patrupedele se pare ca n-au restrictii niciunde-n lume 😆
LikeLiked by 1 person
Și eu aș vrea. Măcar o zi. Să mă încarc cu liniștea unui copac. Măcar o zi. Dar nu cred că un copac ar accept schimbul. Ar găsi o scuză plauzibilă, diplomată… Sunt frumoși copacii. Și au înțelepciunea de a rezista furtunilor. Nu contează cât de grea e iarna, ei înmuguresc din nou în primăvară. Însă noi, după câte-o furtună ne prăbușim iernatici și plouăm. Închidem ușa în nas primăvreii. Eh… noi, oamenii…!
LikeLiked by 1 person
Ba eu sunt convins ca si-ar dori schimbul. Voi oti fi vrind sa fiti copaci, dar lasind la o parte ciinii si alte ciocanitori, pe mine nemiscarea lor ma-nspaiminta. Arata ca un paralizat si asta nu mi-as dori-o nici pentru toata linistea din lume. Problema e ca voi vreti sa fiti copaci, dar sa si aia sa si ailalta si cite si mai cite. Pai atunci, care va sa zica, nu vreti sa fiti copaci, daca puneti … 69 de conditii. 😉
De metafora e buna, dar ca dorinta, mi se pare buna de dorit dusmanilor, altfel, o declar indezirabila 😆 😛
LikeLike
Să întrebăm deci copacii. 😀
LikeLike
Intreaba-i tu, eu mai am pina sa ma conversez cu ei 😉 😆
LikeLike
😀 😀 😀
LikeLike
Alo, don’soara! Ai ramas cu gindu-n copaci? Gata, s-au scuturat, ce-ai disparut, asa, ca veverita printre craci? 😆 Sau te-ai solidarizat cu fata verde?
LikeLike
Sunt cu timpul în copaci acum. 🙂 Am o perioadă mai intens reală deocamdată. 🙂 Dar revin curând. Să (nu) fiți cuminți! :)))
LikeLike
Divortezi? 😆
Stii doar ca ma straduiesc sa nu fiu cuminte, doar ca fiind inconjurat de cuminti, nu ma prea pot desfasura 😆 😆
LikeLike
Las-o dracu cu perioada lipsei de timp ca nici tu nu crezi. Ce se intimpla? Esti OK?
LikeLike
Mulțumesc de gând. Ma întorc curând.😊 Sunt ok. Zi frumoasa!😊
LikeLike
Minunat! Cum am trai fara culoare oare? Am fi mai fazi? Sau nu ne-am da seama…
LikeLiked by 1 person
Aș putea trăi fără numere (de fapt mi-ar place să nu existe numere) însă nu îmi pot imagina o viață fără culoare. Ar fi ca și cum nu am avea aer. Cum să respiri alb-negru? 🙂
LikeLiked by 1 person
:)). No, zici ca imi esti sora! Am alergie la numere. Cifre. Le reduc existența cat pot. Ca nu le pot anula. Dar ca protest nu le rețin, nu le incat pe dinafara si le folosesc cat pot de putin.
Bine spus, Em, e inadmisibil sa respiri alb-negru. E ca o contradicție.
LikeLiked by 1 person
Exact… Știam eu că suntem pe aceeași lungime de undă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Pe mine mă fascinează întotdeauna frunzele acelea sângerii. Parcă…sunt de pe alt tărâm. Unul magic.
LikeLiked by 1 person
Am aceeași senzație. O planetă unde anotimpurile joacă șotron. Culorile o iau razna, iar soarele se uită neputincios și se crede vară. 🙂
LikeLike
Poate că fericirea e menită doar pentru copaci. Noi, oamenii, avem prea multe pretenţii pentru a o putea atinge vreodată.
LikeLiked by 2 people
Poate copacii ne văd pe noi fericit, pentru că în efemeritatea noastră alergăm dintr-o parte în alta, trecem pe lângă ei și ne mai agățăm câte un gând pe ramură… Dacă ar putea vorbi copacii…
LikeLiked by 1 person
O, dacă…!
LikeLiked by 1 person
Superbe, florile toamnei.
LikeLiked by 1 person
Sunt cu adevărat flori. Și de-o generozitate copleșitoare. 🙂
LikeLiked by 1 person
Multa culoare in fotografiile astea….frumos!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc Ana, am făcut mult mai multe poze și fac în fiecare an, de zici că nu am mai văzut frunze colorate. Din păcate nu se poate reda imaginea care se înregistrează pe retină. 🙂
LikeLiked by 1 person
Categoric….niciodata senzorul nu va reda ceea ce ochiul reda pe creier…senzorul nu este ochi. Asta a fost prima idee si cea mai importanta de la cursul de fotografie: senzorul NU este ochiul uman.
Apropos de fac poze in fiecare an: joi am mers la Petrosani, in delegatie. Nu stiu daca ai avut ocazia sa ajungi vreodata acolo, pe Valea Jiului. In afara de faptul ca este un oras muncitoresc, Petrosanilor se afla intr-un tinut de basm….Muntii Parang parca iti scuipa in cap 😊, iar de sus , de la Cabana Rusu , se vede toata Valea Jiului , cu Petrila , Uricani , Vulcan si asa mai departe. Si nu exagerez zicand ca e taram de basm. De cate ori ajung acolo fac poze si merg cam de 2 ori pe an. De data asta ii spun colegului ca sa stam 2 minute aici , 2 colo si tot asa , sa fac niste poze. Replica lui: de cate ori venim faci poze. Nu sunt tot aceleasi imagini? Nu i-am raspuns….nu avea rost sa ii explic ca nu sunt aceleasi imagini NICIODATA.
LikeLiked by 1 person
Daaa. Am fost. Mi-ai făcut un dor… Așa este. Replica asta o primesc și eu mereu și mereu. Dar niciodată nu e la fel.
Mi-e ciudă că nu pot reda mai mult, pentru că anumite culori sunt incredibile. Zici că le-a pictat cineva peste noapte. Și frunzele parcă-l mai dese decât în primăvară. Probabil datorită culorilor amestecate.
Duminică frumoasă să ai! ❤
LikeLiked by 1 person
De cand ai inceput postarile de toamna m-ai facut sa ridic nasul din asfalt si sa privesc putin in jur. Sa stii ca ai dreptate si chiar e frumoasa toamna asta! Daca nu ma trageai de maneca asa, cu cate o poezioara, povestioara, pierdeam spectacolul naturii. Ma tem ca indata vei incepe cu iarna si ma vei face sa o iubesc.
LikeLiked by 1 person
Mă bucur mult și mulțumesc, Sonia! Niciodată nu am scris așa de mult despre toamnă, se pare că și pe mine m-a invadat mai mult decât în alți ani, dar a fost și extrem de frumoasă și generoasă anul acesta. Iarna…. ufff. Oare chiar trebuie să vină și anul acesta? 🙂
LikeLike
Vine si eu sunt sigura ca tu vei gasi frumosul din ea.
LikeLiked by 1 person
Asa sunt oamenii,precum copacii,
Se nasc si trec prin anotimpurile vietii,
Crescând precum lastarii în padure,
Din sâmburi si seminte dure .
Ei cresc si îsi dezvolta ramuri
Ce le îndreapta înspre cer,
Prin ploi,furtuni îngheturi si zapada
Si-al Soarelui lumina si mângâiere calda.
Unii rezista si traiesc milenii,
Iar altii sunt sensibili însa darnici
Unii ating doar câteva decenii,
Iar altii seculari si falnici.
Sunt multe specii si esente,
Ce se dezvolta raspânditi,si înradacinati în sol
Si fiecare-i o splendoare si o frumusete
Miraculosi si unici,precum o sinfonie-n Fa Major.
Ce bine-ar fi sa întelegem si sa traim viata
Privind copacii din padurile virgine,
Sa întelegem ca doar iubirea si credinta si…SPERANTA
Sunt PARADIS,sunt forta frumusetilor Divine !…
LikeLike
Minunate gânduri despre fericire. Iar fotografiile…. sunt superbe, te lasă fără cuvinte. Toaman cu culorile ei incredibile. Da, un copac ne poate transmite atât de simplu și de frumos o stare de bine, de fericire. Primăvara, când înflorește și strălucește ca o „mireasă” , vara cu fructe în ei (unii!), iar toamna cu acest superb spectacol al culorilor.
Numai bine îți doresc cu drag și o duminică frumoasă, cu fericire și culori multe prin jur! 🙂
LikeLiked by 1 person
Natura e prea generoasă cu noi. Doar trebuie să deschidem ochii. Duminică veselă! 🙂
LikeLike
Buna Em !
O frumusete de fotografii, una mai frumoasa ca alta ! 🙂
Sincere felicitari ! 🙂
Cu drag,
Aliosa 🙂
PS !
Gata , s-a hotarat :
– CANADA va ridica de la 1 decembrie 2017
VIZELE de intrare pentru ROMANI !!! 🙂 🙂 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc. Mă bucur mult că ți-au plăcut. Duminică însorită! 🙂
LikeLike
Multumesc pentru urari ! 🙂
O Duminica Superba ! 🙂
LikeLike
Asemenea frumuseţi eu nu am surprins, încă. Voi fi mai atentă, de acum, la culorile naturii… dar, parcă, nu am văzut. Zi colorată să ai, Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
Culoarea să fie cu tine! 😀
LikeLike
Copacii,pomii,iarba,florile,pestii,pasarile,insectele animalele,vântul,furtunile,ploile,uraganele,cutremurele de pamânt,stelele,Luna,Soarele,Universul întreg, vorbeste,ba chiar urla uneori,însa cei ‘surzi’ si ‘orbi’,lipsiti de perceptia de înalta frecventa a ‘ungerii’ divine,sunt incapabili sa-si regleze frecventa pe aceasta lungime de unda,sensibila caracteristica a sufletelor deschise,sensibile,simtitoare…
LikeLike
…IUBITOARE !!!:)
LikeLike
Passez une bonne semaine…
LikeLike
Încântătoare paleta de culori a toamnei!
LikeLiked by 1 person
E maestra în pictura. 😊
LikeLike
Nu pot spune multe, dar cu asta ❤ cred că spun totul.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! ❤
LikeLiked by 1 person
LikeLike
LikeLike
Tare-mi sunt dragi culorile toamnei si implicit copacii tai !
Mi-e drag si cântecul Eternei Tatiana Stepa – ” Copacii fara padure … ”
Oare tu îl stii ?
Sa nu te surprinda daca intr-o zi îti voi spune ca-mi esti draga si tu …
LikeLike
Toamna cu acordurile ei de sirenă…Bine ai venit în lumea mea dulce-sărată și sper să o colorez cât să te simți bine la mine. Da, te rog, mă interesează copacii tăi din toamnele e altădată. Aștept să mă direcționezi. 🙂
LikeLike
Uitasem :
Daca doresti sa vezi copacii mei din toamnele de alta data si din editarile mele video – anunta-ma .
Te voi directiona la ei .
LikeLike
In ordine !
Doar ca nu voi lasa link acces aici .
Sunt editarile mele , cuprind gandurile , trairile si o scanteie din sufletul meu . Nu doresc sa fie preluate si distribuite de eventualii cititori ai insignifiantului meu comment .
Gasesti adresa mea e.mail in breviarul comentariului .
Si nu te impacienta – nu incerc un dialog fortat ori schimb de mail.uri .
LikeLike
Aha, ai ajuns sa ma traduci cu prelati! La anu ma inscriu la seminar, futu-i! 😆
LikeLike
Buna Em!
Un sfarsit de saptamana cat mai placut ! 🙂
Multumesc pentru vizita facuta pe My Blog
http://amintiriamintiri.wordpress.com/
Cu stima si prietenie,
Aliosa 🙂
LikeLiked by 1 person
Cu drag Alioșa, am cam lipsit din peisaj în ultima perioadă. Să ai un week-end superb! 🙂
LikeLike
Buna Em.!
Te inteleg perfect caci si EU am momente cand , plecat de ACASA fara LAPTOP,
NU mai intru nicaieri, nici macar pe BLOGUL meu …………
Cum pagina de fata vorbeste asa de frumos despre FRUNZA de COPAC ( si nu numai ) 🙂 te informez cu mare bucurie dar fara pic de rautate,ca ,
FRUNZA de STEJAR ROMANESC 🙂
a invins FRUNZA de ARTAR CANADIAN
cu 21-16 la RUGBY intr-un MECI de MARE LUPTA barbateasca dar sportiva ! 🙂
Cum azi suntem in zi de SARBATOARE,
da-mi voie sa-ti urez din toata ❤
o Duminica Binecuvantata si Placuta !!! 🙂 🙂 🙂
Cu simpatie si prietenie,
Aliosa 🙂 ❤ 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc Alioșa și scuze de întârziere. Un week-end așa cum îți dorești! 🙂
LikeLike
Superbe imagini :). Imi place ideea de culoare copac :).
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult! Bun venit în casa mea colorat dulce-sarat!
LikeLiked by 1 person
Bine te-am gasit :)!
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLiked by 1 person
Da, sa fim!
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Pe unde ești? Mi-e dor de tine.
LikeLiked by 1 person
Sunt….de ceva timp mai mult in interiorul meu decat in afara…am avut un an greu, dar pebtru care ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu! Am inceput sa scriu din nou, in curand cred ca voi continua aici :)…imi esti tare draga iubita, si ti multumesc pentru ca te am 🙂 imbratisari!
LikeLiked by 1 person
Mă bucur mult că revii. Te pup cu drag. Și eu sunt cam absentă perioada ultimă… dar mă străduiesc să revin. Să fii senin colorată în liniștea ta!
LikeLike