Un carusel complicat de drumuri și gânduri și vorbe întortocheate…. Idei și presupuneri, imagini care se joacă cu imaginația noastră. Și mai presus de toate viața: balanța aceasta pe care încercăm cu toții să o echilibrăm în căutări de răspunsuri la întrebări, care urlă în mintea noastră.
Mi-am petrecut sfârșitul de an într-o Românie amestecată: sigur că bucuria de a fi acasă a predominat. O musafiriadă continuă, sărbători, revederi, intensitate, revelion, fericire, care inevitabil se transformă în lacrimi la despărțire. Iar și iar.
Frigul m-a mușcat rău și ciudat la Cluj, deși s-ar presupune că obișnuită fiind cu clima canadiană ar fi trebuit să nu… dar chiii. M-a mușcat rău de câte ori a trebuit să fiu pe afară.
O victorie personală: am șofat în România. Am refuzat de fiecare dată până acum, deși mașina mi-e prelungire firească în Canada. Dar aveam eu senzația că nu încap pe străzile mult mai înguste ale Clujului, că se conduce mai nu știu cum… basme. Dificil a fost până m-am hotărât să mă așez la volan.
Culinariada și-a spus ca de obicei cuvântul, apoi a fost Veneția cu prietena mea cea mai bună, unde era să pierdem avionul, deși ajunsesem în aeroportul din Cluj cu mult înainte de cele două ore regulamentare înainte de zbor. Dar am început să povestim și să povestim și iar să povestim (era prima dată când ne revedeam) și timpul s-a dizolvat ciudat, am alergat la avion în ultimele secunde înainte de decolare.
În doi ianuarie am revenit în Canada, însă doar pentru o zi și jumătate. Am decis să schimb iarna pe vară și zăpada pe palmieri și ocean. Așa că următoarea destinație a fost Mexic: Valladolid, Chichen Itza, Cancun și Puerto Morelos, Riviera Maya. Ar trebui să fie kilometrică povestea mea despre Mexic. De fapt nici nu știu despre ce să spun mai întâi, despre oameni și locuri, despre culoare, despre mâncare, despre ocean, despre furtuna care ne-a surprins în largul oceanului aproape de Insula Muierii (noi fiind pe un catamaran după snorkeling) despre polițistul simpatic care ne-a oprit pentru că depășisem limita de viteză pe autostradă și ne-a iertat pentru că eu voiam să merg la pipi. Bucățele mici, cu personalitate și aromă specifică, zile fierbinți sau foarte reci, condimentate cu gânduri și poveste…. Doruri, acceptări și refuzuri… lucruri care se complică fără rost…
Frumos periplu. Mă bucur pentru tine și iti doresc un an nou fericit!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult! Un an nou fericit să ai! 🙂
LikeLike
Nu stiu din ce motiv însa am sentimentul ca ceva neplacut s-a produs în sufletul tau pe aceste “drumuri”. Atât articolul cât si pozele,par lipsite de vitalitate de bucuria si optimismul copilaresc caracteristic.Sper ca esti bine si ca e doar o eroare a perceptiei personale.
Orice ar fi,îti doresc din inima multa pace,liniste si un an binecuvântat pe toate planurile.
LikeLiked by 1 person
Asa pare? E doar o impresie. 😊 Un an cu bucurii!
(foto sunt luate seara, de aceea sunt mai puțin pastel 😀 )
LikeLike
O.K.,emoticoanele îmi confirma perceptia eronata !(:
LikeLiked by 1 person
Frumos inceput de an nou; invidie maxima! 🙂
LikeLiked by 1 person
Știu ca nu vorbești serios. 😃 te pup!
LikeLiked by 1 person
Stii, sunt si eu ducace, as pleca cu toate randurile, prin lume 🙂 ❤
LikeLiked by 1 person
Nostalgică? Probabil că și eu, în locul tău, tot așa aș fi.
Să-ți fie cu împliniri și bucurii anul acesta!
LikeLiked by 1 person
Nostalgia e cu noi mereu, într-un fel sau altul 😊
Un an plin, cu fericire și liniște, Mugur!
LikeLike
Bine ai revenit! Ai avut drumuri lungi, nu glumă 😀
Sper că ţi-au prins bine şi ai bateriile încărcate!
LikeLiked by 1 person
Nu am revenit 😃
LikeLike
Pe blog, cu postarea asta. Nu? 😦
Acasă, după drumuri lungi? Nici aşa? 😦 Ok… am gafat, atunci.
LikeLiked by 1 person
Nu ai gafat. 🙂 Nu am revenit la rutina mea. Și nici acasă încă. 🙂 Sunt tot la soare, ca o șopârlă. 🙂
LikeLike
Profită din plin de soare şi de fiecare clipă 😉
Te pup!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, draga mea! Revin cu foto și info (nu știu când 😀 )…
te pup și eu.
LikeLiked by 1 person
Frumos să călătorești așa, în Paradis 🙂
LikeLiked by 1 person
O bucățică de Paradis e aici cu siguranță. 🙂
LikeLiked by 1 person
Să-ți fie bine sweety! 🙂
LikeLiked by 1 person
Să ne fie, Oana! 🙂 ❤
LikeLiked by 1 person
Să vă fie, atunci!!! 🙂
LikeLiked by 1 person
Sa ne fie tuturor. 😊
LikeLiked by 1 person
„Vacanța” ta de iarnă mi se pare că rivalizează cu cea pe care ai avut-o în vară. Cel puțin așa am perceput eu, călătorind alături de tine prin text și imaginile atât de expresive. 🙂
LikeLiked by 1 person
Am fost în mai în Brazilia. Acolo era toamnă. Ianuarie de Mexic e vara. Am făcut ghiveci anotimpurile. 😃
LikeLiked by 1 person
Un sfarsit si un inceput ce ti-au conturat experinenta. Nici eu nu conduc in tara. Ever never. Bucuresti in trafic e un coșmar.
Frumoase imagini ai surprins! Iar trecerea de la rece la cald cred ca a fost binevenita. Mexicul e pe masura așteptărilor oricum. Te pup si un 2017 excelent!!
LikeLiked by 1 person
E mai ușor sa conduci decât pare stand pe scaunul din dreapta. Eu am început cu un drum Cluj-Huedin unde m-au exasperat curbele. Dar apoi mi-a fost ușor. Te pup și un an super îți doresc!
LikeLiked by 1 person
Uau. Cluj-Huedin am stat cu mainile la ochi. In dreapta, desigur. Merci!
LikeLiked by 1 person
La volan e mai ușor decât în dreapta. Încearcă data viitoare 😃
LikeLiked by 1 person
Hm, mă miram eu de ce n-am primit notificare de articol nou: am schimbat adresa de mail a blogului dar modificarea nu s-a propagat pînă la tine. Eh, am rezolvat acum.
Se pare că ţie nu-ţi prieşte să stai într-un loc, umbli de colo-colo mai ceva decît pokemonii ăia ai lu’ guglă. 😀
Mă întreb oare eu ce-ar trebui să fac în viaţa asta ca să ajung prin ţări unde zăpada apare doar prin poze iar frigul e o noţiune abstractă… Dar mai bine o aştept pe următoarea, poate am mai mult noroc. 🙂
Ai grijă de tine, nu te mai plimba seara pe plajă. 😉
LikeLiked by 1 person
Ha ha ha! Pokémon, ha?😃
LikeLiked by 1 person
Te văd cam galbenă la faţă. 😛 XD XD XD
LikeLiked by 1 person
Că-s cam răcită… mă doare-n cât 😀 😀 😀 Hapciu! Da-s neagră ca o țigancă. 😀
LikeLiked by 1 person
Aha, asta era explicaţia. 😀
Las’ că merge foarte bine combinaţia galben-negru (băi, designer trebuia să mă fac, în pana mea!) XD
LikeLiked by 1 person
Da! De acord. E un contrast foarte bun. 😀
LikeLiked by 1 person
I got a keen eye and I know it. 😉
LikeLiked by 1 person
Aliosa 🙂
LikeLiked by 1 person
O zi cu soare!
LikeLike
văzusem eu ceva mișcări pe feisbuc și mă gândeam că iar ai fugit la soare.
un an strașnic să ai!
LikeLiked by 1 person
Un an bun, mai bun ca toți de până acum! ❤
LikeLike
“Tot pe drum”uri bune te refugiezi !(:
http://actu.orange.fr/monde/une-centaine-de-vehicules-impliques-dans-un-carambolage-sur-une-autoroute-magic-CNT000000B6nrW.html
LikeLike
Toate drumurile sunt bune dacă ești bun. Nu? 😃
LikeLike
Mai putin cele …alunecoase !(:
LikeLike
Noi alegem drumurile pe care dorim să le urmăm, sau evităm.
LikeLike
Beautiful Photos… The pool and the sea behind: just perfect 🌊🏊🏻
LikeLiked by 1 person
Thank you 😃
LikeLiked by 1 person
Măștile sunt faine. Privite dintr-un anumit unghi, aproape că seamănă cu chipurile umane. Forma de femeie din nisip are sfârcurile erecte. Lebăda luminează în noapte.
LikeLiked by 1 person
Bun spirit de observație. Dar era egreta. Nu lebădă. Însă lumina peisajul. Și a asteptat cuminte sa ii fac poza. Am văzut-o de pe balcon și am rugat-o sa îmi acorde un autograf. Avea sub aripa mult soare. Mi-a spus ca iarna nu există. Și a fost extrem de convingătoare. 😊
LikeLiked by 1 person
Eu am văzut-o lebădă. Probabil mi s-au blocat niște conexiuni după poza nr 2. 🙂
LikeLiked by 1 person
Toate rațele sunt lebede dacă ochiul e bine deschis… ori nu. 😀
LikeLiked by 1 person
Te felicit și invidiez totodată. Eu nu mă văd conducând în România. Poate pentru că Romania nu e Canada, dar mai mult poate pentru că Bucureștiul nu este Cluj 🙂
LikeLiked by 1 person
Am fost la București câteva zile, prietena mea conduce și crede-mă e la fel acum. Poate mai demult era diferit Clujul de București, însă acum e aceeași aglomerație, același trafic. Pare scary atunci când stai în dreapta. Foarte greu m-am lăsat convinsă să conduc, apoi am realizat că nu e chiar așa de greu. Când ești la volan și simți mașina, altfel ai instinctele. Așa am gândit și eu ca tine, însă iarna și distanțele m-au convins. Și a fost bine. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ce bine că te am ❤
Când România deschide business-ul Usana (curând, yeeeee) o să petrec ierni peste veri acolo, București aglomerat în Cluj și crede-mă tu (de data asta 🙂 ) am mare nevoie să-mi fac curaj!
LikeLiked by 1 person
Cel mai greu moment este să iei decizia să te așezi la volan. După, te întrebi de ce nu ai făcut-o până atunci. 🙂
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike