Fb-ul ăsta de toate zilele îmi dă câteodată dureri de cap și-o ciudă, de nu mă văd. Câteodată. Nu. Nu vreau să renunț la el, cel puțin deocamdată, pentru că am cunoscut niște oameni super faini, pe care îi pot urmări doar acolo, plus am contacte importante… complicat. Am avut intenția, recunosc și chiar l-am dezactivat de câteva ori, însă nu prea stau eu acolo, așa că nu câștig nimic dacă-l tai.
Pagina mea feisbucistă nici măcar nu e personală, ci un fel de apendice al blogului și o unealtă de promovare, ca a multora dintre voi. Că deh, eu recunosc cinstit că am nevoie de feedback. Dacă nu m-ar interesa ce zic alții, aș scrie jurnal personal. Dar mă interesează, mă incită, mă provoacă… Uneori mă supără, sau mă enervează, dar de cele mai multe ori mă ridică, în special când anumiți oameni mă citesc, lăicuiesc și comentează.
Nu fac paradă cu viața personală pe fb, am două trei poze puse la presiunea unora, care mi-au reproșat c-aș fi robot și că le-aș datora un minim minimorum celor care își iau din timp să mă citească. Am zis biiiine și m-am inspirat după o persoană dragă de pe blog și am pus și eu ceva acolo.
De ce nu e personală? De numa’. Pentru că sunt o voce. Eu scriu. Atât. Nu mă interesează socializarea feisbucistă. Acum nu-s nici speriată de avioane. Atunci când mă salută cineva, ori mulțumește pentru accept, nu mi se rupe tastatura să zic două vorbe (sau una).
Dar unde-s oameni apar probleme și se înmulțesc cu ț când aceștia-s români.
Cum stau puțin pe fb mai și gafez, ca atunci când am felicitat-o pe o tipă că a fost părăsită. De fapt voiam să răspund cu un rând mai jos.
Acum iar o să supăr niște persoane, dar… Eu postez ce scriu. Deci e public. Chiar foarte public, nefiind doar pentru persoanele din grupul meu feisbucist, ci pentru oricine de pe planetă care are fb și vorbește românește, sau folosește deștept google translate.
De ce să dezbatem pe mesaje private tema postării mele? Că ce?
Supăr și nu vreau să supăr, da’ știu că supăr. Însă nu fac analize pe text în privat. Nici nu mai predau română, ca să zic că dau meditații. Nici sfaturi în dragoste, ori ședințe de psihologie, nici cum să emigrezi în Canada și nici să mă mai mărit o dată nu vreau. O dată e bugăt ar fi spus bunica.
Socializare de plictis? Nu e bine. Nu sunt eu aceea.
De ce să nu spună oamenii sub text, pe pagină, ce au de spus?
Câte opțiuni sunt până la urmă? Dacă îți place, ori ai o opinie, cum o fi aia, spui. Dacă te jenezi (!?!) să spui și vrei să lași un semn ai la îndemână butonul like, care a evoluat și el, că place, râde, plânge și se miră. Dacă ai o anumită normă de like-uri pe zi, număr limitat, că poate-s cumpărate de la piață și s-au terminat până la mine, asta e! Mă sari. Dacă nu îți place ce am zis mă ignori.
(Am înțeles că unii folosesc like-urile cu măsură, altfel se deteriorează, le scade valoarea. O fi o economie a like-urilor?)
Dar de ce mesaje private? Ca să ce? Îmi spunea o persoană din a cărei conversație nu reușeam să scap, cât de mult mă admiră, dar să nu mă supăr, că ea nu comentează și nu dă like pentru că nu prea stă pe fb. Nu am trezit-o din bula roz să îi spun că tot pe fb era și când nu mai termina de vorbit cu mine.
Urăsc să ignor mesajele pe care le primesc, dar cum să împac și capra și varza? Cum să fiu politicoasă, dar să nu răspund?
Bârfă
14 Tuesday Mar 2017
Posted Amalgam
in
Greu cu facebook-ul asta… de aia am mare grija pe cine accept, profilul e personal pentru like-uri, discutii, hatereli am pagina blogului… dar si eu dilema asta: cum sa nu intru in discutii interminabile fara sa par nepoliticoasa…
LikeLiked by 1 person
Până la urmă fb-ul e o unealtă și trebuie tratat ca atare. Când nu ne mai folosește, ori ne încurcă în orice fel e bine să renunțăm. Ideea e că și în spatele ecranelor sunt oameni, suntem oameni și de aceea aș vrea să procedez corect pentru toată lumea. Și pentru cei care acționează greșit din punctul meu de vedere, dar și pentru mine. 🙂
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Nici eu nu comentez pe facebook, dar dau like grupului restrâns din care fac parte și răspund la comentariile altora. Pe blog, însă, îs cam slobod de… tastatură. 🙂
LikeLiked by 3 people
Da, așa procedez și eu ca tine și cu fb și cu blogul.
LikeLiked by 1 person
Nu știu dacă ar fi o soluție să nu răspunzi, spune-le că ai articole de scris :)) Eu n-am promovat blogul pe facebook și sunt mai liniștită se pare :)) Oricum stau foarte puțin pe el, că mă enervează repede…
LikeLiked by 1 person
La mine timpul nu e o problemă, că nu-l pierd acolo. Ci mesajele private pe care nu le doresc, care ar putea să nu fie, ori dacă sunt cu referire la text să fie acolo. 🙂
LikeLike
Da, am înțeles… mai lasă-i să vorbească și singuri, dacă vezi că nu au ceva de spus :))
LikeLiked by 1 person
Păi îi cam las. Unii mă acceptă așa și revin periodic pentru o tură de vorbit singuri. Alții se supără. Dar asta-i viața. 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, asta este motivul pentru care nici eu nu am renuntat inca: faptul ca-mi promovez articolele si primesc cu atat mai mult un feedback. Am vrut chiar si zilele acestea sa sterg asa-zisul cont personal, sa raman doar cu pagina blogului, dar e nevoie cica de un cont care sa administreze acea pagina a blogului. Asa ca m-am pus si am facut un cont admin, dar aici e problema: noul cont nu e membru in grupurile de scris/ citit/ blogosferice si in consecinta nu poate share-ui articolele de pe blog. So… imi las contul initial momentan nesters…
Cat despre raspuns sau nu, intrat in discutii interminabile sau nu… ma fac ca ploua si n-am umbrela la mine. 😁 Daca-mi face placere si timpul imi permite, stau la taclale. Daca nu, poate data viitoare. Daca persoana respectiva e citava, va intelege… viata nu se invarte pe fb, avem si alte treburi. 😉
LikeLiked by 3 people
Mi-a plăcut asta cu „mă fac că plouă și n-am umbrela la mine”. 🙂
Cam așa procedez și eu.
La mine e o ciudățenie cu fb. Pagina Em Sava funcționează, acolo practic e nucleul, însă nu am reușit să copiez aici adresa. Sweet&Salty, care ar fi pagina blogului nu e prea vizibilă. Nu am o explicație și mă cam dau bătută cu ea. 🙂
LikeLiked by 1 person
Si pe mine ma cam incuie fb, de multe ori… Marturisesc ca in ultima vreme, m-am concentrat doar pe blog si e ok asa. 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu aici scriu și acolo postez ce scriu aici. Sunt oameni diferiți cu așteptări diferite pe fb și trebuie luați ca atare. :)))
LikeLiked by 1 person
Da, bine spus! 😉 Asa faceam si eu. Acum… postez acolo doar din cand in cand. Mai mult scriu.
LikeLiked by 1 person
Bravo! Până la urmă asta e esențial: scrisul. În rest e agitația unei cutii, de care, dacă te plictisești, o închizi. Dar cuvintele rămân.
LikeLiked by 1 person
Bine spus! 🙂😘
LikeLiked by 1 person
Exact. 🙂
LikeLiked by 1 person
A intra în dialog cu tot felul de “nume” de pe fb mi se pare pierdere de vreme. Unii nu au ce face, alții doresc doar introducerea bățului prin gard. Interacționez exclusiv cu oamenii pe care îi cunosc sau cu aceia care, de-a lungul timpului, au demonstrat că nu sunt doar “fețe”, ci oameni. În rest, cui nu-i convine, să ia şaişpele, aşa era o vorbă…
LikeLiked by 2 people
Eu evit socializarea de dragul socializării, însă sunt situații (chiar și din punct de vedere profesional) când discut cu persoane pe care le cunosc doar virtual. Uneori distanța își spune cuvântul. FB-ul are utilitatea lui, indiscutabil. Însă când devine supărătoare o anumită situație iei sau ia șaișpele, cum zici. 😀
LikeLiked by 1 person
Nu ai cum mulţumi toată lumea, asta e clar. Din două taste îţi dai seama dacă interlocutorul chiar vrea să-ţi comunice ceva sau doar vrea să piardă vremea în compania ta. Slavă Domnului că s-a inventat şi butonul block.
LikeLiked by 1 person
Exact. Mare invenție. 😀
Nu ai cum să mulțumești, nici să convingi și nici să placi tuturor. 🙂
LikeLiked by 1 person
Si eu cred ca FB-ul, ca de regula tot internetul, e liber. Ia fiecare ce vrea de la el, cat si cand vrea, dupa necesitati, plac si bun simt. Iar in socializare, de multe ori ne confruntam cu propriile noastre proiectii, pentru care ceilalti nu au de ce sa dea socoteala. Mai ales cand e vorba de comunicarea din contul personal sau mesajul privat. Are fiecare dreptul la propria selectie. Care, incadrata in termeni politicosi, nu cred ca da dureri de cap nimanui. Sau cel putin, niciunui detinator de scaun la cap 🙂 In cazul in care detinatorul si l-a pierdut – pe dansul, scaunul 🙂 – pot intra in actiune butoanele de referinta…
LikeLiked by 1 person
Sunt perfect de acord cu tine literă cu literă. Sunt însă situații mai delicate când nici nu vrei să pierzi timp, dar parcă nici nu ai folosi bisturiul direct. Zic. 🙂 Dar așa este, îți iei de pe net fix cât și ce ai nevoie. Dacă te încurcă, închizi cutia și gata. 🙂
LikeLiked by 1 person
Tuamne, ce dilemă existenţială! 🙄
Păi dacă tu din tastatură nu poţi să-i spui “hai, pa, că am treabă; get a life!”, ce-ai face dacă te-ar ţine în telefon una-două-trei-şase-opt ore încontinuu de-ţi pocnesc neuronii-n cap precum floricelele de porumb? 🙂
În privat s-ar putea discuta (scurt) anumite chestiuni relativ jenante (precum cratima în plus la “like-uri-lor” din textul tău 🙄 ) sau cu caracter prea personal pentru a fi afişate public (deşi intimitatea în mediul virtual e nonexistentă). În rest, scurt şi cuprinzător, c-avem şi altele de făcut în viaţă. 😉
Ce bine de mine: free as a bird (in its cage)! 😀
LikeLiked by 1 person
Crezi că la telefon nu mi se întâmplă? 😀
Ha, ha, ha! Da așa ceva e de discutat privat. :))))
LikeLiked by 1 person
Mnoh, vezi că sînt oarece tonuri de gri între alb şi negru? 😉
LikeLiked by 1 person
Sunt, da. Doar ochiul să le distingă… 🙂
LikeLiked by 1 person
Eh, nu toţi au ochi de artist. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu prea știu exact cum să te sfătuiesc, dar zic și eu că dacă i-ai trimite un emoticon doar, poate ar înțelege că nu ai timp, nu agreezi astfel de tehnici, dar nici nu i-ai ignorat total ”scrierea”… hi hi hi! Zi faină să ai! 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, face parte din recuzita mea ceea ce tocmai ai spus. Însă ieri m-a călcat un mesaj pe bătătură și am răbufnit. :))
LikeLiked by 1 person
Promovatul pe FB ma intereseaza cam cit nivelul Amazonului la varsare. Mesajele “dosite” au rostul lor. Insa le poti accepta sau pasa, daca nu te intereseaza, iar daca e vorba de perseverare care, dupa cum ne-au lasat vorba latinii, e diabolicum, se foloseste flituirea perseverarii 😆
In ceea ce ma priveste, voi continua sa te invit la o cafea aici, pe blog in vazul lumii, ca doar nu-ti propun vreun sex in mijlocul intersectiei Eglinton cu Scarlett Rd. 😆
LikeLiked by 2 people
Da, e altfel cât nu pui postările pe fb. Dar eu nu văd mare diferență între blog și fb, sunt oameni care citesc și comentează și acolo și aici. Sunt oameni foarte talentați și acolo care pur și simplu nu au blog. Precum și aici sunt unii…. modești să zic, care au blog. Și tu știi asta, nu are sens să ne ascundem în spatele degetului. Nu ți s-a întâmplat niciodată să încerci să citești un blog și după trei cuvinte să te uiți în x? Adică sunt două locații în lumea virtualului. Poate acolo cu mai multe poze. 🙂
Mulțumesc pentru invitație, probabil că la un moment dat se va întâmpla și acest lucru, când mă voi sătura să port misterul pălăriei. 🙂
LikeLike
Am si eu un FB, da’ dracu mai stie de el. Nici parola n-o mai stiu.
In spatele carui deget, ca eu nu prea m-ascund, dupa cum bine se poate vedea? 😉
Ca sunt doua locatii de socializare, desi or fi ele mai multe, stiam, dar daca locuiesti la una, ce-ti mai trebuie a doua? Ca mie-mi suna a hogeac pentru traftiruri ilegale 😆
Dar lasind la o parte semnificatiile, se spune ca “ti-o cauti cu luminarea”. Nu stiu daca e si cazul tau. Banuiesc ca nu, dar eu stiu ca daca ma expun, o fac pentru popularitate. Popularitate care poate fi interpretata in diverse feluri. Unul dintre feluri putind fi si babardeala. Si atunci, unii dintre cei care te citesc si sunt interesati, iti propun chestii. Popularitatea presupune riscuri pe care trebuie sa ti le asumi, daca ti-o doresti.
Citeste blogurile ziaristilor si vezi cam cite organe genitale-si iau zilnic in orificii, de la toti labarii care-i citesc.
Nu ma pricep la FB, dar daca cineva te deranjaza, fute-i una peste bot si basta! La fel si pe blog. Chestia cu “ma-ta-i curva!” “ba ma-ta-i curva!” nu tine. Pumnu-n gura sa-i dea borsul, ca doar de pumn intelege. Si daca ti se pare ca fac aluzie la cineva anume, sa stii ca asa e 😆
LikeLiked by 1 person
Pe mine nu mă interesează popularitatea mea ca persoană, ci popularitatea scrierilor. Scriu pentru mine, în primul rând, dar fără un feedback bun nu aș scrie. Sau nu în public. Am o teamă de penibil peste medie, zic eu. Iar dacă ai reușit să mă cunoști până acum știi că mi-e străin capitolul „pumn în gură”. 😀
LikeLike
E complicat odata ce il deții. Depinde de tine pana unde merge conversația. Daca poti raspunde politicos dar monosilabic, atunci go for it. Eu asa procedez de obicei. Dar, cei din lista mea, o mare parte sunt prieteni reali. Ceilalti sunt selectați cu mare atentie. Cu riscul de a nu promova blogul suficient. Prefer sa ma desfășor in mediu restrâns.
LikeLiked by 1 person
Știu ce zici. Însă uneori se forțează nota și tăcerea sau un răspuns scurt deranjează. Eu nu am cum să fac selecția, pentru că dacă sunt români și imi cer prietenia, îmi imaginez că mă citesc și îi aprob. Mai nou, de câteva luni sunt mai selectivă și mă uit un pic înainte să dau accept dacă avem prieteni comuni și ce postări au. Însă sunt care mă urmăresc înainte din exterior, pentru că am setat postările public.
LikeLike
Stiu, Em. Si eu am fost tentata sa accept cereri doar in ideea ca sigur ma citesc de aceea imi cer prietenia. Dar sincer, hmmm. Nu prea cred. Probabil au alte criterii sa dea peste mine anumite persoane decat faptul ca am pagina de blog pe fb. Asa ca pana la urma a ramas controlat. Numar restrans, dar cat de cat sigur. Oricum si asa din cei admisi, cativa au demonstrat ca au alte aspiratii decat cele legate de lectura… Nu poti nicicum sa stii cine e in spatele unui cont, indiferent de ce posteaza.
Altfel, nu poti multumi pe toata lumea. Cred ca intuitia ta te va ajuta in cazurile mentionate de tine.
LikeLiked by 1 person
Da, cred că în aceste situații intuiția este cel mai bun prieten. Dar uite, vezi? Eu am fost fericită când te-am descoperit pe fb pe tine și pe alții pe care îi știam de pe blog. E un plus. Și mi-e drag. Așa că și doar pentru atât fb-ul merită să aibă locul lui. 🙂
LikeLiked by 1 person
Recunosc si eu, tocmai pentru asta, descoperirea mai palpabila a voastre, cei de pe blog, cei cativa care socializează pe fb. Si mie mi-e drag.
LikeLiked by 1 person
Da, e ca și cum ai întâlni prieteni vechi. De fapt noi comunicăm mult mai intens decât presupune o relație virtuală. Probabil că am fi prieteni foarte buni și în real, dacă nu ar fi distanța fizică.
LikeLiked by 1 person
Gandurile mele exact! 😊 Daca împrejurările ne-ar fi adus impreuna, am fi fost prieteni buni fara indoiala.
LikeLiked by 1 person
Unii avem foarte multe în comun. Ne regăsim în rândurile scrise de altcineva.
LikeLiked by 1 person
Nu că m-aş pricepe dar, din punctul meu de vedere, FB seamănă pe undeva cu mall-urile din Bucureşti unde vei găsi întotdeauna o faună ciudată rezemată sau atârnată de bare, tălălăind fără ţintă dar cu feţe de “trebuie MUSAI să ajung ACOLO” sau proţăpită pe la mesuţele din nişte băruleţe ilogice prin însăşi existenţa lor deoarece nici măcar ţigara electronică nu e permisă în incinta respectivă (aici sunt rău, ştiu asta, dar aşa sunt eu, rău).
Toţi oamenii ăştia caută, sapă, tânjesc, speră cu disperare la puţină atenţie din partea aproape oricui astfel că îşi etalează penajul, se sucesc şi se răsucesc, scot pieptul în faţă sau fundul în spate – după caz – adică fac tot posibilul să iasă în evidenţă cu ceva.
Nu vreau să jignesc deţinătorii de cont de FB, chit că, probabil, am făcut-o deja însă chiar nu văd rostul unei reţele de socializare ce mai are puţin şi îşi face steag propriu şi monedă proprie – asta mă sperie de-a binelea, dincolo de orice argumente legate de opţiunile de “privacy” sau de orice altceva de felul ăsta.
Am avut un astfel de cont timp de cinci zile, timp în care mi-am dat seama că: una, n-am ce dracu’ să fac cu el şi doi… mă rog, că n-am ce dracu’ să fac cu el… 😀
LikeLiked by 1 person
Nu cred că ai jignit pe nimeni. Pentru mine e o unealtă. Scriu și vreau să fiu citită. Acolo sunt oameni care citesc. O parte mă citesc acolo pentru că nu au blog. De asemenea am o listă cu contacte care doar acolo funcționează și nu are nici o legătură cu socializarea.
La mine nu e cont personal să fac expoziție cu ce mănânc, mă îmbrac sau unde merg. E drept însă că e mult popor de toate felurile așa cum spui tu.
LikeLiked by 1 person
Nici eu nu am blog, dar citesc multe bloguri. Şi…nu am cont pe FB. O fi bine, sau, cum îmi zicea cineva, eu nu exist?
LikeLiked by 1 person
E opțiunea fiecăruia până la urmă. Eu îți mulțumesc că ești aici, că-ți iei din timp să mă citești. E cel mai important lucru.
LikeLike
Nuuu, de data asta nu e vorba despre mine ca eu te las sa fugi. Cum as putea tine argintul viu in loc?
Daaa, pentru mine esti vocea din capul meu. Cu tine impart si bune si rele desi esti doar o voce. Nu imi placea cand ma certam si ma impacam doar eu cu mine.
Sa imi ramai aceeasi! Traiasca Facebuciul fara de care nu te gaseam!
LikeLiked by 1 person
Cum să fie despre tine? Mă refer la necunoscuți cu care nu am nici în clin nici în mânecă. Aș fi politicoasă cu ei, dar nici nu aș vorbi. Ieri am primit o„ analiză” a textului postat și a fost picătura care a umplut paharul. Și mi-am vărsat năduful aici. 🙂 Adică mesajul respectiv, în afara faptului că era kilometric, putea foarte bine postat sub text.
LikeLiked by 1 person
Nu ştiu ce să-ţi spun, nu mă pricep aşa că tac. Dar acum sunt sigură c-am ales bine să nu-mi fac FB pentru potecuţe. 😉
LikeLiked by 1 person
Eu am ales după ce am deschis blogul. Nu îmi pare rău din motivele pe care le-am spus în text, dar am zile când mă gândesc serios să îl șterg. Și probabil că acolo o să ajung. 🙂
LikeLiked by 1 person
😀se pare că toți avem probleme, motiv pentru care stau maxim 10′ pe fb, și doar pentru cei mai apropiați prieteni. În privința ms private, refuz sa mai răspund, recunosc cu mici excepții, și doar cu cei care doresc să-mi comunice ceva important. Mai nou fac “ordine ” în lista “prieteni”. Ce-i prea mult strică.
Pup cu drag, nu-ți pierde timpul acolo.
Zi faină, Em ! 😊 ❤
LikeLiked by 1 person
Nu asta e problema. Nu pierd timp pe fb mai mult decât necesar, de obicei pun o postare pe zi și răspund la comentarii. De obicei la toate deodată de acolo și gafa că am dat un răspuns destinat altei persoane. Faci curățenie? Deci arunci ce e vechi și nefolositor și adaugi ce îți place? 😀
(Sunt Em Sava pe fb 🙂 )
Și eu fac la fel cu cei care îmi scriu în privat, în funcție de caz: monosilabic, emoticon sau nimic. Iar uneori blochez că așa trebuie. Eu mă refer la categoria de cititori care no, citesc. Și nu aș vrea să îi supăr, dar nici să mă supăr prin timp pierdut. 🙂
LikeLike
😊Em, eu postez rar, la un moment dat nici măcar nu mai “existam” acolo. Erau postările prietenilor pe pg. mea. Am setat pg. în sensul asta, pot posta ceilalți doar cu acordul meu. Da,fac ordine acolo,m-am saturat de ms în privat, și oricum nu am timp să răspund. Am lăsat politețea la o parte. Timpul meu e prețios. Poate suna răutăcios, dar eu cred că este un timp irosit. Am înțeles, te găsesc eu 😀😊 !
❤
LikeLiked by 1 person
Eu mi-am facut cont pe FB, doar cu cateva luni in urma, ca sa-i pot citi pe politicieni 🙂
Recunosc ca nu ma pot integra in acel mediu.
Scriu pe blog din placere si nu ma astept sa am multe feed-backuri caci, stiu bine, lumea virtuala e dominata de FB, Instagram, Pinterest …
LikeLiked by 1 person
Eu acționez intuitiv, fără să investesc prea mult timp în virtual. Și eu scriu tot din plăcere, altfel nu aș putea. Însă mi-e drag când sunt citită și mai ales când o fac oameni de calitate pe care la rândul mei îi citesc și știu că sunt niște cititori avizați.
LikeLike
M-am apropiat de blogul tau si am vazut un grup mare, retras intr-un colt. Mai daț ce se mai vorbea acolo. Sau, se barfea. Cuvintele nu se auzeau bine, dar cineva era foarte revoltat. Parea o voce, parea un vant, parea orice, dar nu era nimic ascuns in gand. E, ce ti-e si cu socializarea asta. O masa de baut cafea imensa, nerezervata pentru cunoscuti. Si, unul zice sa ii dai o paletina, alta, ca sa fie si ea sublima, cere zaharul, desi il avea deja in priviri. No, dar ce sa ii faci. Ce?! Il impingi o leaca mai incolo si te faci ca privesti prin ceasca ta de cafea spre o alta lume. Ce ti-e nene, cu socializarea asta.
Eu stiu ca esti revoltata, dar cum am ajuns mai tarziu, ca de obicei, am impresia ca e comica lupta ta. Eu cred ca iti sta in puterea ignorarii sa nu te implici. Ca, daca ar fi sa vorbesti cu toti, tot nu ar fi suficient. Ca, fiecare crede ca e singurul cu care vorbesti.
A, da, vad ca ai cam topit gheata de pe inspiratie. Sa o tii tot asa!
LikeLiked by 1 person
Da, e comică povestea bârfei. 😀 În general e. Dar până și cafeaua virtuală are rostul ei. Însă nici prea multă cafea nu face bine. Și ce te faci dacă iterlocutorul bea ceai și ție nu-ți place, sau și mai rău, cola? Nicicum nu e bine, ai dreptate. Poate am fost înțeleasă greșit cu socializarea? Nu fug de oameni, însă anumite discuții sunt insipide și incolore, total neconstructive. Un timp pierdut pe care nu îl am și nu vreau să-l dau.
Dar în același timp nici nu doresc să jignesc, ori să supăr… În fine…
Mulțumesc! Oare chiar s-o fi topit? Sunt momente și momente. 🙂
LikeLike
Mă bucur că nu sunt singura cu cont pe fb care nu trece pe-acolo nici măcar o dată pe lună. Am dat accept unei cohorte de oameni, acum suntem prieteni, dar n-am nici cea mai mică idee cu ce se mănâncă ei, Uneori, citesc ce scriu alții pe fb, dar nu-l folosesc pentru promovat blogul. E o lume mult prea eterogenă ca să putem comunica, într-adevăr.
LikeLiked by 1 person
Da, e o lume colorată. Însă nici cu blogosfera nu mi-e rușine. Poate că e mai mult efort să ții un blog decât o pagină de fb, însă personaje colorate aici, personaje colorate acolo. 😀
LikeLike
Aaaaaaaaaaaaaa si eu am pagina de fb ca am acolo niste prietene care stau numai pe fb si comunica in privat ceea ce mie nu-mi place ,eu mai mult discut pe blog si scriu despre orice cu acele prietene de pe blog,insa pe fb imi plac jocurile am cateva care le joc in timpul liber 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu nu mă joc pe fb, dar cred că e interesant. Iar pe fb stau cât de puțin se poate. Uneori sunt zile întregi în care nu intru. 🙂
LikeLike
Ce mult mi-a placut surprinderea ta atunci cand te-am rugat sa apreciezi o anume pagina dedicata fotografiilor! 😀
LikeLiked by 1 person
Mă bucur mult. Tu ai ochi și mână de artist, e superb ceea ce surprinzi cu gândul și cu telefonul. Te urmăresc cu drag pe ambele planuri.
LikeLiked by 1 person
Multumesc.
LikeLiked by 1 person
Daca tot suntem pr aici sa fim si pe fb ..daca vrei
LikeLiked by 1 person
Scuze, Anca, acum am găsit în spam mesajul tău. Sigur că vreau, cu tot dragul. 🙂 Nu știu care e numele tău. Eu sunt Em Sava pe fb. Cu pălărie. 😀
LikeLiked by 1 person
O sa te caut…ms 🌿🌸👍😘
LikeLiked by 1 person
Dacă nu mă găsești, îmi spui aici. 🙂
LikeLike
Natura activității mele mi-a pus aceasta unealtă în mână, altfel nu aș fi fost membră feisbucistă veci pururi.
Selecția pe care o fac în contacte este pentru unii paranoia, dar eu mă simt bine așa și asta contează. Iar atunci când apar „uscături” la mine pe tarla, în primul rând le ignor. Dacă nu merge, răspund politicos și cu toată diplomația de care dispun în dotare…că nu degeaba am urmat cursuri de dezvoltare personală 🙂
Membrii grupului pe care l-am creea sunt persoane cu care vibrez, deocamdată. Poate ar fi bine să creezi și tu unul al tău, nu o pagină. Ești administratoare și blogăriță în el. Îți spun eu apoi cum merge treaba…
LikeLiked by 1 person
Da, bună idee. Eu aveam pagina adiacentă Sweet & Salty, însă se pare că nu funcționează prea bine. adică nu se compară cu Em Sava. Însă ideea grupului nu e rea. O să văd. Mulțumesc mult de idee. Te pup.
LikeLiked by 1 person