Cizmulițele erau impecabil curățate. Le curățam întotdeauna împreună cu mama. Le puneam la ușa dintre antree. În antreul mic. Aveam emoții amândoi și ascultam foșnetul vântului care se strecura uneori printre jaluzelele solide din lemn de la ferestre. „O fi moșu’?” și adormeam. A doua zi de dimineață descopeream uimiți minunea care se petrecea invariabil. Moșul ne lăsa dulciuri frumos împachetate și portocale, plus câte-o jordiță aurie cu panglică creponată roz. Necazul că nu l-am prins asupra faptei se topea în gust de ciocolată și miros de portocale. Casa era sărbătoare. Curtea mirosea a frig și casa a curățenie. Nu-i nimic. Îl descoperim noi la anu’.
Și l-am descoperit. Când ne-am lăsat la ușa de la antreul mic copilăria, am aflat că moșu’ e un basm frumos. Și noi trăim deja povești adevărate, cu o excepție. În fiecare an tunelul timpului își deschide poarta în același loc, la ușa dintre cele două antree. De fiecare dată pungi frumoase de celofan cu dulciuri atent împachetate și portocale apar miraculos, aduse de Moș Nicolae. Nu ne mai lasă nuiele aurii cu panglici creponate roz.
Poate că devenind adulți ne-am cumințit?
(Potecuț’ ăsta e moșu meu. De fapt am scris textul acesta de Moș Nicolae și vin cu el după Crăciun, 😀 – tu ești divină. 😀 )
* antreu = hol
Iar Mos Nicolae? Pai citi bani sa-i mai pun Piratului in pantofi? 😆
Uite ca eu nici acum nu mi-am dat seama ca Mos Nicolae e de fapt o fictiune. Eram convins ca eram eu, desi nu ma cheama Nicolae 😆
Voi reconsidera intreaga poveste 😉
LikeLiked by 1 person
Tu erai??? 😀
Da, am încurcat un pic socotelile și moșii. Am venit cam târziu cu el, da’ cum e sezon de moși, n-am mai așteptat până la anul. :)))
LikeLike
Daca-ti stiam adresa, veneam si la tine, dar cum inca e trecuta la secret, te-am sarit din schedule 😛 Poate next year.
LikeLiked by 2 people
Serios? Și-mi puneai cadouri în pantofi?
Păi next year îți pun adresa peste tot. Cu indicatoare. 😀
Da’ te avertizez de-acum că am mulți pantofi. 😀
LikeLike
Nu stiu citi vei pune la intrare, dar te asigur ca nu-ti va ramine nici unul necadorisit 😉
LikeLike
Really? Cine știe ce-mi pui în ei? 😀
Că te știu eu… 😀
LikeLike
E, mai pot pune si sampanie, dar in alte circumstante, nu de Mos Nicolae 😉
LikeLike
Basmul merge mai departe, continuat cu plăcere de noi, pentru inocenții de astăzi. Până suntem prinși cu minciunica. 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este. Că vine ziua aia când ooops! Moșul e deconspirat, cât ar fi el de moș. 🙂
LikeLiked by 1 person
Bucuriile copilăriei, ce minunății! Dar noi nu le lăsăm să plece, aşa, cu una- cu două, le păstrăm vii atât cât putem. Tu şi Potecuța vă întreceți în Moşi?
Să-i țineți alături că tare-s frumoşi. 😊
LikeLiked by 1 person
Magia copilăriei… tânjim după ea toată viața. Ce frumoasă și simplă e viața când ești copil!
Așa se pare, că ne jucăm de-a moșii. Postarea asta i se datorează Moșului ei. 🙂
LikeLiked by 1 person
Și după ce descoperim marele secret, ne place sa continuăm a crede în “moși”(nu contează care), pentru simplul fapt că ne place magia sărbătorilor de a dărui și a primi daruri, de a fi mai buni. Sărbători fericite și…magice!
LikeLiked by 1 person
Exact. Conservăm cu drag povestea, magia și bucuria caldă în anotimpul rece.
Un An Nou cu bucurie și sănătate și magie! 🙂
LikeLike
A tinut vraja pana cand nasul meu de detectiv a simtit mirosul de portocale si banane venind din servanta din sufragerie. Mintea mea a facut imediat conexiunea, ca pe vremea aia doar atunci mancam asemenea bunatati. Cand a fost sa vina Mosul, mama n-a mai gasit in servanta decat cojile. Dar niciodata nu s-a spulberat bucuria sarbatorii. De atunci am inceput sa impodobim bradul impreuna (pana atunci Mosul aducea si bradul si era musai sa dorm cand trebuia sa vina el, ca altfel ma ocolea). Iar cautarea febrila a cadoului ascuns a continuat ani de zile…
LikeLiked by 1 person
Ce frumoase pot fi tradițiile copilăriei. Naivitatea aceea atât de frumoasă. Înainte să vin în Ca eram pe stradă și-n fața mea erau doi copilași, școlari. Discuție între ei:
– Am auzit că nu există moșu’
– Există mă, dar nu la noi. În străinătate.
La granița între a crede și a se îndoi de poveste…
LikeLiked by 1 person
Eu imi amintesc de una din serbarile de Craciun de la gradinita, cand pustanii il trageau de barba pe Mos, ca sa vada daca e adevarat sau nu. In anul urmator n-a mai venit Mosul, ci unul din ajutoarele lui, caci ar fi fost greu sa mai pastram magia cu o barba de vata…
LikeLiked by 1 person
Săracu moș. 😀
Are de tras. Curiozitatea piticilor. 🙂
LikeLiked by 1 person
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, Alioșa! Un Nou An cu bucurii!
LikeLike
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, Alioșa! Frumoase alegeri întotdeauna. 🙂
LikeLike
La cât de frumos ai ambalat povestea şi la cât de frumos e Moşul tău, şi cine nu credea va începe să creadă 😉
E tare frumuşel al tău! Oare e frate cu al meu? 🙄
LikeLiked by 1 person
Nu știu dacă-s frați, dar cu siguranță sunt rude. 😀
Am scris două vorbe de moș Nicolae și au rămas în draft. Dar moșul tău a apăsat butonul. Cum nu știam să pun la tine în comentariu poză cu moșul meu, am găsit calea asta. 😀 Vorba ta, bine că nu ai pus vreun iepuraș. 😀
LikeLike
Mă bucur că s-a întâmplat aşa, ar fi fost păcat de textul tău să nu fie publicat. 😉
LikeLiked by 1 person
Nuieluşa o visez şi acum…
⚘
LikeLiked by 1 person
Ți-a lăsat sechele moșu’ 😀
LikeLike
Eu inca ma mint ca nu este Mosu’, desi ii simt spiritul cum ma invalui. Si nu glumesc! Eu il simt in in odaie cand cei mici descopera darurile. Este o alta traire pe care nu o simt in alte zile. Povestea ta m-a facut sa-l mai simt aproape pe Mos Nicolae. Iti doresc sa vina cu daruri pentru tine, toti mosii in care cred pamantenii. Sarbatori cu bucurii!
LikeLiked by 1 person
Așa că există? Vezi? Știam eu. 🙂
Un An Nou cu bucurie și oameni buni, cu împliniri și sănătate! :*
LikeLiked by 1 person
La mulți ani cu sănătate și numai bucurii! Iar magia sfântă a Crăciunului să te însoțească în toate zilele. Numai bine, cu drag! 🙂
PS. Frumoase amintiri, iar Moșul tău este „dilicios”! .D
LikeLiked by 1 person
Dilicios, vorba Sarei. 🙂
Mulțumesc mult, Alex, pentru urările frumoase. Vă doresc și eu un an minunat, împliniri și bucurie!
LikeLiked by 1 person
Mi-ar place ca acest Mos Nicolae & cel al Potecutei, sa devina ‘trendul’ anului 2018 ! Cine stie ce surprize si ce impact ar avea schimbarea nuantelor în evolutia socoetatii colorate în rosu si alb al Mosilor si Babelor sarbatorilor idolatre a ‘Saturnaliilor’ !
Zile senine si fericite cu sarbatori eterne în Suflet !
LikeLike
Bucuria sufletului e sfântă. Toate minunile mari și mici, tot ce provoacă zâmbet și un pic de fericire e magic.
LikeLike
Ce frumos ai scris despre momentul în care l-ai descoperit pe Mosu’… Emotionant… usa antreului e ca o granitã între copilãrie si maturitate, între basm si real.
LikeLiked by 1 person
Ușa antreului în noaptea respectivă îl lasă încă să vină pe Moș și să ne caute cizmele. 🙂
Toți avem o portiță magică (sper) unde ne-am lăsat copilăria. Îți dai seama? Într-o zi am încetat să ne mai jucăm cu păpușile. 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, unii mai devreme, altii prin clasa a 8-a… :)))
LikeLiked by 1 person
Da. Și eu am fost copilăroasa tare. 😊
LikeLike
Cred cã si acum suntem… doar cã ne jucãm cu literele, în parcul WordPress. 🙂
LikeLiked by 1 person
Un moș tivit cu atât de mult gri și pufos… iar nostalgia, mereu trece pragul, cald și viu colorat. Dar globurile, când verde, când albastru… arată minunat! 🙂 Sărbători frumoase în continuare!
LikeLiked by 1 person
Dacă vrei să vezi brăduțul meu colorat, e cu o postare înainte. 🙂
Te pup și să ai ce-ți dorești de la Moșu’. Un an nou plin cu bucurie vouă și… culoare! 🙂
LikeLike