Oamenii sunt frumoși. Nu în egală măsură. Ea e frumoasă in & out, vorba românului 🙂 . O știți și o iubiți. Mi-e dragă de când o cunosc și nu am să spun nimic mai mult pentru că m-a rugat să-i păstrez anonimatul, însă, în același timp mi-a permis să-i fac publice cuvintele referitoare la „Pași”. Îți mulțumesc mult draga mea!

„Am citit cartea, Em. Efectiv a rupt bucăți din mine, bucăți care oricum erau risipite iar eu mă tot chinui să le adun, lipesc sau întregesc în vreun fel. Pas cu pas, m-am regăsit, am retrăit. Au fost momente când a trebuit să mă opresc din lectură, pur și simplu cuvintele mă sufocau deși povestea “Pași” e o lectură fluentă, ușor de parcurs. Cartea e o ficțiune dar culmea, pentru mine a fost o realitate dureroasă. Încă mai e. Diferă decorul, scena, dar actorii sunt aceiași. Nu pot încă să detaliez, nu pot încă nici mie să-mi povestesc, să-mi explic sau să mă rup definitiv de povestea mea. Probabil timpul mă va ajuta sau cineva suficient de abil sau răbdător va reuși să mă vindece. Eu singură încă n-am reușit, mă tot chinui. Povestea pașilor e universal valabilă, e a naibii de reală, e ceea ce trăiesc multe femei din timpurile moderne pe care le trăim, este de fapt cheia sau răspunsul pentru toate întrebările ce ni se creionează-n minte dar ne e teamă să ni le acceptăm sau conștientizăm. Asta, până la un moment dat când ele explodează cu forța unui vulcan și nu mai pot fi stăvilite. Asta e o recenzie atipică sau o confesiune nefinalizată. Oricum ar fi privită, pot spune cu mâna pe inimă că acești “Pași” mi-au plăcut enorm!”