– Mi-e un dor de scris!!!
– Păi scrie!
– Am chef să scriu.
– Cin’ te ține să n-o faci? Ești enervantă!
– Nu am timp. A fost nebunia „Pașilor”…
– Care nebunie? Poate a ta? Ce mare lucru!? Toată lumea publică azi.
– Eh, multă lume publică, dar am așteptat, am avut emoții.
– Aiurea! Parcă poți tu controla ceva. Lucrurile se întâmplă după voia lor, nu după a ta.
– Știu. Dar atunci când te arde, nu te poți culca pe o ureche făcându-ți liniștit treaba.
– Tu nu poți asta. Tu! Tu te stresezi pentru orice.
– Nu chiar pentru orice. Pentru lucrurile importante doar.
– Da? Te stresezi pentru vorba oricărui prost. Pot să-ți spună lucruri frumoase o mie de oameni. Dacă unul îți spune ceva negativ, gata, pe ăla ai tendința să îl crezi. Recunoaște!
– Și ce să fac, dacă așa sunt?
– Să fii mai puternică, de exemplu. Să nu îți pese…
– Ei da, că tu poți! E ușor să dai sfaturi, dar când e vorba despre tine…
– E ușor. Îți amintești de momentul în care ai învățat secretul liniștii?
– Care-o mai fi și ăla?
– „I don’t know, and I don’t care!”
– 🙂
– Ai o singură viață. Și nu poți să placi tuturor.
– Da. Cam așa e.
– Învață să nu îți pese! Să te iubești și pe tine. Și nu uita: orice minune ține trei zile.
– Câte învățături pe secundă!!! Parcă ești mama. Mai lipsește să-mi pui mantre pe oglinda din baie.
– Ți-aș pune pe frunte, să fiu sigură că le vezi. Apropo de mama, nici de ea nu ai prea avut timp zilele ăstea.
– „Pașii”, corectura revistei… așa e.
– Realizezi că ești obositoare cu „Pașii” ăia? Ia mai lasă-i în drumul lor!
Pune mâna și scrie! Bea apă mai multă și mișcă-ți fundu’ la sală, sau afară: fast walking sau copilit* roșii. Ce alegi. Nu! Nu de mâine. Din secunda asta.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
*copilit roșii – ceva ce ține de grădinărit… neinteresant.
Așa îți tot zic și eu: pune mâna și scrie, că e un tratament pentru suflet!
LikeLiked by 1 person
Așa este. Chiar am scris puțin în ultima vreme, dar mă pregătesc să îmi iau avânt. 🙂
LikeLiked by 1 person
Fascinant si minunat “Dialog cu Sufletul” ! Dealtfel, (Dialoguri cu Sufletul de Anida Lasto) este ultima “carte” pe care am citit-o cu …SSSufletul si m-a marcat profund puterea si capacitatea unui Suflet de femeie de a lupta si a se împotrivi fortelor atemporale ale atractiei gravitationale universale, a sinelui, dorintelor arzatoare, mistuitoare, distrugatoare ale IUBIRII ABSOLUTE.
Un Weekend de vis, draga EM.
LikeLiked by 2 people
Dialogul cu tine însuți/însăți e cel mai complet și complex. Poate ar fi bine să ne auzim mai des noi pe noi. 🙂
LikeLike
Cu siguranta, în conditiile de sinceritate, în primul rând, cu noi însine, apoi cu cei dragi, extinzând acest dialog al sinceritatii deschise într-un mod progresiv continuu, care va schimba paradigma perceptiilor primare aparente, subiective, de suprafata, transcendând înspre profunzimea dimensiunilor elevate, sufletesti.
LikeLike
Când un om nu e sincer cu el se naște egoismul. Din păcate am întâlnit oameni care aveau pretenția că dețin adevărul absolut, iar lumea începe și se termină cu ei. 🙂 Cred că toți am avut asemenea experiențe, cu individul suficient care nu acceptă că ar putea greși. Sigur, dialogul cu tine însuți presupune sinceritate.
LikeLike
P.s. Stelele se formeaza continuu, ard si stralucesc si lumineaza un TIMP cu intensitati diferite, apoi când combustibilul se termina, se sting treptat transformându-se în stele reci lipsite de Lumina proprie, continuând sa graviteze prin Univers purtate de energiile cuantice ale vânturilor si curentilor electromagnetici universali…
LikeLiked by 1 person
Și stelele-s un fel de oameni, ori oamenii un fel de stele.
LikeLike
Asa este ! Fiecare om este o stea,un microunivers paradoxal, neexplorat si tainic, nascut din haosul abisal întunecat infinit, mai mult sau mai putin vizibil si/sau stralucitoar, în macrouniversul infinit.al *SURSEI* Luminii Divine,din care, prin care si pentru care exista TOT ce percepe ratiunea si simte inima.
LikeLike