Nopțile orașului sunt împânzite de stele și luminițe electrice. Fulguie câteodată, iar CN Tower-ul clipește în diferite culori. E aproape vremea colindelor și fiecare dintre noi suntem câte un întreg format din două jumătăți perfecte: una plină cu amintiri de acasă, trecute-n bagajul minții și al sufletului. Cealaltă înspumată-n speranțe și planuri pentru zilele care urmează de mâine încolo. Și cu porția aferentă de dor.
Toronto, îmbrăcat în haine de sărbătoare, așteptând magia Crăciunului dragostei și bucuriei, a inimilor deschise ca niște felicitări de iarnă ninse cald de îmbrățișări. Toronto, surprins din Ontario Place într-o noapte voioasă, dar calmă.
PS. Eu pe cuvânt de pionier, ori ce vreți voi, că nu mă mai descurc cu timpul. Cred că mă apuc de prea multe. Voi? Ce mai faceți? Ce mai ziceți? Totul bine în patria voastră? Dacă aveți niște timp extra, gen plictiseală, îl primesc cu recunoștință ca donație. 🙂
Cam aşa, odată cu luminile festive se aprind şi dorurile…
Eu tot cred că cineva, cumva, a făcut ceva de aleargă secundarul aşa. Pe cuvânt. Cum se poate să fie ora 9, să clipeşti o dată, oftezi o dată şi e 11?
LikeLiked by 1 person
Ha, ha, ha! Exact așa este. Cred că am cumpărat ceasuri de la același magazin. 😀 Deci și tu…
LikeLike
Şi eu… 😀
Oare se pot repara?
LikeLiked by 1 person
Nu cred. 😀 Am senzația că deja ne e în sânge. 🙂
LikeLiked by 1 person
Si eu am o problema cu Timpul …
LikeLiked by 1 person
Da, da, da. Suntem în aceeași barcă. 🙂
LikeLike
Un prieten al tatalui meu spunea, acum multa vreme : “Da-mi asa… un butoi de timp liber” 😀 😀
Eu am o problema cu timpurile 😀 . Cu timpul, mai putin 🙂
LikeLiked by 1 person
Și a aflat unde e magazinul cu butoaie de timp liber? 😀
Eu doar cu timpul, că timpurile trec pe lângă mine. Sunt prea ocupată să le văd. 😀
LikeLiked by 1 person
frumos, frumos.
la mine începe perioada (a început de fapt) cea mai agitată din an, profesional vorbind, dar nu mă plâng, dimpotrivă. pe lângă alea profesionale, găsesc timp de citit, de scris povești de crăciun, de tricotat căciuli (asta cu căciulile e mereu așa, în fiecare an cineva vrea o căciulă. până acum am tricotat deja vreo patru 😀 😀 😀 )
și da, urmează o escapadă la viena și praga în toată agitațoa și înghesuiala… și crăciunul pe care eu îl ador. deci… e timp. tot 24 de ore. dormim mai puțin… 😉
LikeLiked by 2 people
Tu și atingerile tale magice de pisoi cu vorbele la tine! Și noi fugim la New York în iarna asta și abia aștept să-l văd iarna. Eu nu știu cum mă gospodăresc în ultima vreme, dar nu reușesc nicicum să fac tot ce îmi propun. Cred că trebuie să umblu la listă. 🙂
LikeLike
cred că trebuie să respiri. și să te bucuri. ce nu s-a făcut, poate că nici nu trebuia făcut. bucură-te! :* aștept poze, daaa?
LikeLiked by 1 person
Fac poze cu siguranță. Abia aștept să văd orașul și iarna. Cred că așa, blănos și alb e tare pe gustul tău. :*
LikeLiked by 1 person
Personal nu mai cred în existenta acestei unitati de masura a vremurilor, conceput si realizat de om pentru a-si calcula relativitatea existentei efemere, scurte, imprevizibile, incerte, moarte, la care muritorii de rând îsi raporteaza constientizarea fiintei, alergând disperati într-o competitie a consumerismului inutilitatilor materiale ca de ex. trendul “black friday”, cu adevarat negru abisal, în care cei lipsiti de întelepciune sunt în stare sa se calce în picioare pentru a cumpara obiecte materiale lipsite de valoarea Vietii autentice, absolute, atemporale…
“Timpul” este iluzoriu,
Clipe de lumini si umbre.
Spatiul e aleatoriu,
Traim vremuri grele, sumbre…
Sa ai vremuri de înviorare, viata sa-ti fie o eterna sarbatoare, draga Em !
LikeLike
Mulțumesc mult, Iosif! Îți întorc cu drag urările. 🙂
LikeLike
Toronto e urit si-as fugi de aici imediat daca ar fi posibil.
LikeLike
Fiecare loc e filtrat de ochiul privitorului. Toronto e imens și ca orice metropolă are plusuri și minusuri. Iar dacă ție nu îți place îți doresc să ți se ivească șansa să pleci.
LikeLike
Superba poza. Cred ca e frumos acolo, cu toate luminile orașului reflectandu-se in ape, dar revarsandu-se asa, in clipe de reverie, peste suflet.
LikeLiked by 1 person
Orașul e superb. E o combinație de peisaj urban: sticlă și betoane care găzduiește în același timp o natură dezlănțuită prin parcuri, păduri, ape… O combinație interesantă. Un loc vizitat de mii de turiști, un loc unde mereu se întâmplă ceva. Orașul trăiește. 🙂
LikeLike
Si aici timpul alearga, alearga, alearga… Iar dorul ticaie si el printre alergarile timpului. Cu amintirile casei romanesti printre secundele realitatii. O realitate cu noi si frumoase perspective. Uneori am impresia ca dorul sta pitit in colturile copilariei si ca oriunde am fi, ne da tarcoale melancolice de seara albastra.
Frumoase fotografii! Sa iti fie iarna o mare de emotii pozitive! Imbratisari romanesti de suflet! ❤
LikeLiked by 1 person
Cât de frumos știi tu să mângâi cu vorba și muzica gândului. Tricolor ne dăm mâna și împânzim cu gândul și vorba și dorul și ne citim românește (sau nu 🙂 ). La mulți ani, draga mea! Și timpul să-ți fie prieten! :*
LikeLiked by 2 people
Frumoasă imagine ne-ai adus în atenţie. Cât despre timp, zboară, mai ales când privim în urmă, că nu mai ştim unde s-au furişat orele, zilele, săptămânile sau chiar anii. 🙂
LikeLiked by 1 person
Imaginile arată fețe ale orașului, surprins într-o seară. Iar timpul se agață de ele și de gânduri și zile. Și zboară, nu știu de ce atât de grăbit. 🙂
LikeLiked by 1 person