Diseară vine Moșuuu’! Inflație de moși pe fb, pe messenger și Whatsapp. Oriunde întorci privirea iese câte-un moș, ori câte-o cizmuliță la iveală. Moșuliada secolului. HO! HO! HO! Iubim momentul și ni se strânge inimioara sub formă de emoție și dor copilăresc. Că-n preajma lui toți suntem copii. E 5 decembrie și iarna hornăie nărăvașă pe străzi.
Ne plângem că vaaaiii! cât de comerciale și de șopinguite au devenit sărbătorile! Că nimeni nu le mai știe semnificația. Că pierdem esența lor în rotunjimea globurilor colorate, a meselor mult prea îndestulate și nebunia cadourilor. Dar toți avem un zâmbet larg zugrăvit pe față și fulgii se izbesc de obraji grăbiți și curioși. Decembrie. Și-abia așteptăm.
Vine noaptea. Vine și dimineața. Îți sare somnul în bule de săpun colorat și tragi cu ochiul spre hol, unde ți-ai lăsat strategic cizmele Uggs, că-s ca doi ursuleți cu blăniță albă, imposibil de ignorat. Dar nu vezi nimic. Sunt exact unde le-ai lăsat tu.
Nimic?! Măi, să fie! Te gândești că n-ai fost cuminte. Ori ai fost atât de cuminte că l-ai plictisit până și pe moș și-a uitat de tine. Că putea și el să pună acolo măcar o boticuță. Una mică. Un simbol. O crenguță din grădină, legată cu o ață. Așa de-un zâmbet. De-un hă! hă! la anul voi fi mai cuminte. Dar nu! Nimic. Și atunci nu mai gândești lozincard că sărbătorile sunt prilej de bani aruncați pe cadouri și haleală. Nope! Te gândești că pe tine nu te iubește nimeni și ți se strânge stomacul. Că ești singurul om de pe planetă pe care moșu’ îl evită. Fir-ar el de moș discriminant. Și te superi. Putea și el așa, simbolic, o bomboană. Una ieftină dacă n-a avut bani, da’ gestu’ contează. Însă nimic, fir-ar el să fie! Nu-i pasă de tine. Te prefaci că nu-ți pasă nici ție. Asta e! Dar nu! Sigur te așteaptă un cadou virtual, un ceva special făcut pentru tine. Îți deschizi plină de speranță computerul. Te așteaptă zeci de e-mailuri, comentarii pe fb, comentarii pe blog. O armată de moși înșiruiți pe culori și categorii de mesaje cu tot felul de urări. Te scarpini în cap cu o jumătate de zâmbet că uite, e lume care nu te cunoaște, dar s-a gândit și la tine o secundă. Dar moșu… MOȘU! Nimic. Nimic? Te întristezi, dar te prefaci că ești ok. El se pregătește de plecare, te pupă și exclamă mirat și bucuros: „Aaa! A trecut moșu’!” și își mută de pe pantofi punga cu nimicuri pe care i-ai pregătit-o. Se grăbește tare că s-a trezit târziu. Te salută ca de obicei, se închide ușa, iar casa rămâne gri și liniștită. Îți curg trei lacrimi și te înfurii pe tine: „Termină! Nu ești copil!” Apoi tot tu îți răspunzi plângând: „Ba da! Ba da! Sunt copil chiar dacă am față și corp de adult.” Te doare, deși știi că e un nimic. Știi că sunt nimicuri. Doar că pentru tine nu sunt. În piesele de lego care construiesc viața ta, magia și surpriza au fost mereu acolo.
Inima ți se ascute în dor și durere pentru că Moșu’ ăsta, în loc să-ți dăruiască ceva, îți ia. Îți ia bucuria cu care ai trăit până acum, când în ușă, pe hol era cadoul acela împachetat în celofan. De fiecare dată era și o nuielușă de culoarea bronzului, cu panglică de hârtie creponată, roz, și-n casă mirosea dumnezeiește a portocale. Te îmbraci tăcută.
Când vrei să te încalți, piciorul se lovește de ceva mic și tare în vârful cizmei stângi. Inima îți bate cu putere. Nu îndrăznești să speri… Scoți iute cizma. O scuturi. Din ea cade o cutie mică din catifea. Lacrimile se întorc, de data asta bucuroase. Moșul drag nu te-a uitat…
Am ajuns vârsta la care mi-am dat seama că Moșul e în mine, și nu numai spiritual. Dacă îmi las barbă și-mi umplu plasa cu daruri, sunt leit ca el. 🙂
LikeLiked by 2 people
Tu ești atât de organizat în toate încât ai binecuvântarea să te bucuri de fiecare zi, sărbătoare sau nu. În definitiv fiecare zi e o sărbătoare.
LikeLiked by 1 person
Şi tu acum ai făcut cu noi ce-a făcut Moşul cu tine, să te răzbuni puţin? 😀
Ne porţi prin toate stările: nostalgie, bucurie, melancolie, compasiune, tristeţe şi laşi cadoul ascuns fix în finalul textului, ca să rămânem cu un zâmbet mare, mare, de drag.
LikeLiked by 2 people
Zâmbetul final e cel ce contează. Păi dacă Moșu face pozne… E vina lui. 🙂
LikeLiked by 1 person
vezi, e cum îți spuneam: suntem copii oricâți ani am avea. poate și de aceea vine moșu, negreșit vine. 🙂
LikeLiked by 1 person
Oh, suntem copii. Suntem atât de copii. Doar că uneori nu putem fi luați în brațe. 🙂
LikeLike
ba da. de ce s-a inventat îmbrățișarea dacă nu pentru… ”luarea în brațe” cum spui? 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, îmbrățișarea e a adulților, luatul în brațe e cuibul acela din mâinile mamei. 🙂
LikeLike
Mi-ai curs o lacrimă (chiar două) pe obraz… Și un zâmbet post-factum 🙂
LikeLiked by 1 person
Miezul din noi, sufletul e atât de sensibil la fiecare boare de vânt. Și ploile aterizează pe obraz așa, fără să ne întrebe ce vârstă avem. 🙂
Mă bucur că te-am făcut să zâmbești.
LikeLiked by 1 person
Eu am primit o glaje de vin. E ok. Problema ca pe vin il cheamă “Primitivo”si e roșu (Eu beau alb!) mi-e frică să intreb care e mesajul pentru ca sigur e cumpărat pentru eticheta/nume! Vreo idee?
LikeLiked by 1 person
Ha! Ha! Ha! Nici o idee. 🙂 Simpatic moșul tău. M-ai făcut să râd. :))))
LikeLike
Ma bucur! Eu încă mai caut raspunsul….
LikeLiked by 1 person
Hoțomam mare Moșu ăsta al tău. M-ai făcut să stau cu sufletul la gură, copil năbădăios ce ești!
Pupă Moșu că merită. 😁
LikeLiked by 1 person
Nu-i așa? Să aducă ploi și sărate și cu soare? Păi treabă-i asta? Fără nici un pic de zâmbet. 😀
LikeLiked by 1 person
La mine mosul a venit de duminica 😀 Cu tirul 😀 😀 😀
LikeLiked by 1 person
Deci ai fost extrem de bună! 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu chiar….a luat si cablurile dupa el 😀 😀 😀
Am scris despre beleaua asta 😀 – am ramas fara net, curent….cam ca-n evul mediu 😀
LikeLiked by 1 person
Oops! Am citit postarea. Eh! Se întâmplă și la case mai mari. Măcar ai simțit gustul trecutului. 🙂
LikeLike
Varful asta al cizmei face numai nazbatii. 😉
LikeLiked by 1 person
Da, da. Așa este. Eu cred că moșul s-a întrupat din unda de necaz și iute-iute și-a reparat greșeala. 😀 Dar magic. Că de aceea e moș.
LikeLike
LikeLiked by 1 person
Mosu’ s-a modernizat, de când cu tehnologia,
E mult mai emancipat. dar nu-si uita obârsia.
Stie de unde-a plecat, îsi onoreaza menirea,
Chiar daca e contestat, ofera-n dar fericirea.
Celor mici si celor mari, le da numai daruri bune,
Celor slabi si parasiti, le da chiar întelepciune…
LikeLiked by 1 person
Funny! Îmi place. 😀
LikeLike