Primăvara și-a răsturnat sacul în Canada.
Mama îmi spune că în Ardeal ninge. De obicei era invers. Aici ningea și vedeam pe ferestrele feisbuciste flori și iarbă verde.
Cafeaua de azi are gust de proză și de poezie. De fapt toate cafelele mele au gustul ăsta.
Iubesc lectura și nu doar atât, dar știu cât de importantă este pentru suflet și pentru minte.
Pădurea mea frumosă e în sepia. Iarba e boțită și câte-o brândușă zâmbește mov sau galben.
Trilium nu a înflorit încă. N-am văzut nici ghiocei. Dar am revăzut scorbura pe care o știu de când știu pădurea.

Ar putea fi o imagine cu natură şi copac

În grădină am o tufă de toporași sănătoși. Le tot fac poze în fiecare primăvară. Sunt grași, bine hrăniți, deși. M-am uitat azi și era doar unul. Frunzele de lalele se ițesc obraznic în vânt. Iar pare că voi avea producție serioasă. Roșii.
Am lalele roșii.
Viață socială n-am ca să vă spun prea multe. După cum îi spuneam unui prieten, singurul loc unde mă duc e în pădure.

Cărți vin. Trei se pregătesc să facă reverența în lume. Le voi lua pe rând. Sunt diferite și frumoase. Construite mlădiță cu mlădiță. Realitatea literară pe care o trăim:
Cosmisian, Irina Magierka și Petruța Petre.
Colega mea, Ana, le-a numit „cele trei grații”.
Le voi prezenta pe rând. Prințesele sunt prezentate la bal pe rând.

Ar putea fi o imagine cu floare şi text

Și nu mă lasă sufletul să nu vă arăt și semnele lor de carte. Veți spune, ce mare lucru? Niște semne de carte. 🙂
Sunt trei semne de carte – câte două fețe.
Să aveți zi frumoasă!