Fusese un an-nod și rod, un an-intersecție, un an ciorchine de struguri dulci, prea însoriți și solid parfumați în carnea unei maturități umbrite de alean și sete, și foame, și nevoie de limba mea românească. Cred că ne naștem cu meseria în mână. Unii-și urmează drumul, alții ba. Și se zbat toată viața în nefericiri și căutări. Ori se pierd, ca mine, pe drum. Eu mă născusem profesoară de română și Dumnezeu, văzând cât de prinse mi-s ghearele în limba noastră cu diacritice deloc muzicale, îmi deschisese o poartă cu ferestre înalte. Era octombrie și tocmai publicasem prima carte. Mă aflam în caruselul acela de emoții, pe care scriitorul îl descoperă când primește dragostea cititorului –senzație unică și atât de înaltă și profundă, încât cartea se metamorfozează, își topește hârtia, devenind piele de nou născut. În poza asta tocmai îl lăsasem pe Vianu Mureșan la sora lui. Era un octombrie atât de splendid cum doar în țara asta am întâlnit, iar eu îmi făcusem virtual și literar o serie de prietenii de seamă. Pe Vianu îl cunoscusem în Toronto, un soi de glumă a destinului, pentru că ambilor Clujul ne fusese casă, destin și școală timp de mulți ani.
Însă nu despre oameni vreau să vorbesc, deși ar trebui să fac câte-un portret fiecăruia dintre cei cu care m-am intersectat virtual sau real, care mi-au influențat voit sau involuntar destinul.
E toamnă iar, un alt octombrie pe care am învățat să-l iubesc. Să apreciez frumusețea poantilistă a anotimpului de catifele stinse și moi, să mi-l asum înțelept, ca pe un preludiu al iernii care, oricât aș spera, n-are să ne ocolească. Vara mi-a trecut prea repede. La fel și primăvara. Poate ploile ce vor veni vor avea mai multă statornicie în exprimarea lor udă.
Să îţi fie prevestitoare de bucurii multe ploile ce inevitabil vor veni. Că… ce-ar fi toamna fără ploaie?
LikeLiked by 1 person
Parcă m-ar fi auzit. A venit azi-noapte. Îmi place ploaia. Așa să fie și a ta. Aducătoare de bucurie.
LikeLiked by 1 person
Frumosi si eleganti pasii pe potecile cuvintelor (frunze multicolore) limbii române, ce cad în toamna dintr-un suflet magnific de Doamna, pe ferestrele curate, pe portile (file) de carte, belsug de roduri bogate, strânse cu migala si rabdare în volume (camari de suflet) pe rafturi frumos asezate.
Mult spor, putere, pace, sanatate în toate, cu roduri cât mai bogate, cu har de sus binecuvântate, draga EM !
LikeLike
Frumos. Și poza cu turnul de televiziune în fundal e formidabilă.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult! Sunt tare frumoase toamnele canadiene. Am învățat în țara asta să iubesc altfel toamna.
LikeLike