Când gătesc, ascult tot felul. Uneori și ce nu vreau, pentru că am mâinile ocupate și nu apuc să schimb canalul. Azi mi-a ajuns la urechi un dialog (pe un program românesc). Mi se pare mie sau ceva e total greșit aici? Nu contează emisiunea și nici canalul. E vorba despre un el și o ea care vor să se cunoască. Sunt ambii studenți și au douăzeci și ceva de ani.
El: Ce hobby-uri ai?
Ea: Să călătoresc, gen… Să merg în cluburi gen, să ascult muzică gen.
El: Am înțeles.
Ea: De unde ești?
El: Din București.
Ea: Am înțeles.
El: Tu de unde ești?
Ea: Din Târgu Jiu.
El: Am Înțeles. Am fost și eu la tine în oraș. E frumos.
Ea: Ce ai vizitat?
El: Stadionul, sala Sporturilor…
Ea: Am înțeles… Ai vizitat Coloana Infinitului sau opera lui Brâncuși?
El: Nu am apucat.
Ea. Îmi place și mie orașul tău. Am visat să trăiesc în București de când eram mică.
El: Da, e frumos Bucureștiul. E cel mai mare oraș din țară, de aceea e capitala României. Ce ai vizitat?
Ea: Parcurile și mallurile.
El: Am înțeles.
Ce am înțeles eu: că ambii au înțeles și că „gen” se poate folosi oricând, oricât și în orice context. Prin emisiune s-au perindat mai multe perechi, gen (da, m-am torturat, dar dascălul din mine a simțit nevoia să se convingă). Toți aveau genul acesta de dialog total lipsit de imaginație, cu un vocabular sărac și o gramatică chinuită și presărată de ticuri verbale. Ghiciți dacă printre hobby-uri se număra cititul. Nu. Ați ghicit. Oare cărțile dispar încet din viața noastră? Oare cultura devine… SF?
PS – Nu știu ce e cu spațiile dintre rânduri. Nu mă mai înțeleg cu WordPress-ul. Gen.
Am înţeles, gen. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ce lume! Dar ce oameni! Gen.
LikeLiked by 1 person
Cred că ce n-ai înţeles tu – şi vreo 95% din mapamondul ăsta deodată cu tine – e cum se face, de fapt şi în toate dedesubturile sale, televiziune. Dacă ai înţelege asta ai arunca teveul pe geam în secunda doi – geamul fiind, preferabil, deschis în prealabil. 🙂
LikeLiked by 2 people
Am programe românești provizoriu – o aștept pe mama și ea are tabieturile ei. Nu am răbdare de tv. Când lucrez în bucătărie întotdeauna ascult ceva sau vb la tel. Ascult cărți, muzică, emisiuni culturale, culinare, de nutriție etc. Nu îmi place să fie liniște decât când dorm. 😀
LikeLiked by 2 people
Of, greu cu tabieturile astea… Da’ cine te pune să dai drumu’ drăciei dacă nu e acolo persoana respectivă, ha?! 😉
LikeLiked by 2 people
Așa cum ți-am spus, nu-mi place tăcerea când lucrez cu mâinile. Am nevoie de un fond plăcut sonor. Emisiunea asta (partea ascultată) s-a întâmplat să urmeze după ceva interesant. Eram cu mâinile ude și nu am schimbat imediat.
LikeLiked by 2 people
Voisem să-ţi sugerez iniţial o pereche de căşti (bluetooth), eventual cu slot de card microSD, pentru muzică, dar mi-a fost lene. Aşa-mi trebuie! 😛 😀
LikeLiked by 2 people
Sunt îngrozitoare căștile (bluetooth). Urechile mele le „scuipă”. Le pierd în cele mai enervante locuri. N-aș vrea ciorbă cu căști. 😀
În plus, simt că sunt perfect izolată fonic de realitatea înconjurătoare. Le port afară, dar nu mă împac deloc cu ele. E prima dată când mi se întâmplă asta. Nu am avut niciodată probleme cu niciun fel de căști. Doar acum.
LikeLiked by 2 people
Tii, da’ năzuroasă ai devenit de la o vreme! 😛 😆
Din nou am omis amănunte relevante: mă refeream la căşti de-alea “mari” care acoperă urechea, nu la gheremeze cît bobu’ de orez de se bagă-n ureche (da, ştiu că se cheamă ‘auriculare’). 🙂 Bine, şi alea mari au tendinţa de a aluneca de pe cap dacă nu-s prinse cumva – ai tendinţe de rockeriţă înfocată, dai din cap la muzică? 😀 – dar parcă sînt mai stabile. Eu cel puţin am gătit (o dată doar) cu căştile pe cap şi n-am avut probleme cu… ciorba. 😆
LikeLiked by 2 people
Căștile mari nu-mi plac. Parcă-s farfurioare de cafea. 😀
LikeLiked by 2 people
Ha, şi tu-mi vorbeşti mie de compromisuri !?! Nţ nţ nţ, aşa cevaaaa… 😆
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLiked by 1 person
Am înțeles că, din păcate, pentru mulți tineri, și nu numai, cititul este ceva gen. Nu generalizez, Doamne ferește, pentru că i-aș nedreptăți pe cei care o fac. Ce nu înțeleg e cum apar pe post toate astea. Si probabil la ore de maximă audiență.
Cât despre dialog… se merită unul pe altul.
LikeLiked by 1 person
Exact. Nici eu nu am înțeles. Dar probabil că lumea e deja obișnuită cu ei și li se pare firesc. Poate sunt eu prea de generație veche și nu pricep. Gen. 🙂
LikeLike
Din păcate se cultivă incultura și agramatismul. Cărțile devin simple elemente de decor.
LikeLiked by 1 person
Mi se pare îngrozitor de goală mintea unora. Nu mi-a venit să cred. Iar respectivii erau studenți. Adică trecuse peste ei cultura generală a liceului.
LikeLiked by 1 person
Am recitit ce ai scris și mi-am amintit de Tanța și Costel.
Tragic este că unii pot fi chiar absolvenți de studii superioare.
LikeLiked by 2 people
Unii, incredibil, dar și două facultăți și master. 🙂
LikeLike
Adevăr grăiești!
LikeLiked by 1 person
Găsită adineauri pe Twitter:
La masa vecină e un grup de tineri, 4 ei și 4 ele, nu cred că au mai mult de 23 ani. În primul rând, nu înțeleg nimic din jargonul lor. Și b) Din 3 cuvinte 8 îs ”gen” și 10-s ”coaie”. Și vorbesc despre relații, iubire & îndrăgosteală.
Îmi vine să-i zic ospătarului: “Coaie, adu nota gen că plecăm gen! Gen!”
LikeLiked by 1 person