Abia ce m-am trezit, nici cafeaua n-am avut timp să o fac, și „Promisiunile” mele m-au trezit ocoșe de pe două postări feisbuciste. În ordine cronologică: Librăria Elstar din Câmpina și De-ale Dianei, pagină alimentată de scriitoare Diana Elena Gole.
Diana zice:
I-am provocat pe oamenii mișto din grupul de cititori ai blogului la un Reading challenge. Provocarea lunii a fost să citim un autor român contemporan, iar eu am ales să o citesc pe una dintre scriitoarele mele preferate: Em Sava

Promisiuni pe o frunză de arțar e o poveste dulce-amară, care se desfășoară pe două planuri. În prezent o avem pe Thea, o elevă excepțională, crescută de bunica maternă și ținta glumelor colegilor ei.
În celălalt plan ne este prezentată povestea de iubire a lui Matei și Ingrid. O iubire imensă redusă la… durere de către regimul comunist și orgoliile părintești.
Pe mine m-a cucerit de la primele rânduri, romanul e scris cu o gingășie aparte, molipsitoare. Pe Thea nu ai cum să nu o iubești, iar iubirea cu iz de Romeo și Julieta a părinților ei are acel factor atemporal, care determină cititorul să o înțeleagă și să rezoneze cu ea, indiferent de vremuri.

Pe de altă parte, librăria Elstar, deși e în Câmpina și n-ai zice că e big deal din punct de vedere geografic, e o vitrină extrem de valoroasă, bătând ușor alte librării cu nume sonor. Doamna, proprietara librăriei, organizează evenimente literare de excepție și demonstrează că, practic, oriunde poți să faci orice. Elstar nu doar că luminează numele orașului – cine merge la Câmpina fără să viziteze librăria? -, dar ridică ștacheta multora. În consecință, se întâmplă chestii și se vând cărți.

Știu, o să ziceți că sunt prozaică și că ar trebui să stau la locul meu printre norii muzei, însă nota unei cărți e dată de cititori și de cifrele de vânzare.
În rest, frig cu dințișor – din casă pare chiar cald, pentru că e un soare din acela nesimțit, care nu-i doar lățit pe toată canapeaua cerului, dar se și împinge prin ferestre.
Însă eu sunt fată deșteaptă și am văzut că vânticelul (nu știu de ce-l diminutivez) te face să simți -12.

Da, mai seacă azi. Și iar despre cărți? Păi ce să fac dacă asta respir și inspir?
„Ele e veața mea”, cum ar zice poetul. 🙂